54 matches
-
primească empatie sau "trăire". Pe axele activ - pasiv și intectual - emoțional, ale grilei receptării, lectura semiologică structuralistă se înscrie ca o formă hiperactivă și hiperintelectuală. Hiperactivă, pentru că promotorii acestui tip de lectură fac din ea o "rescriere" a textului. Lectorul semiolog repetă în plan paralel operațiile autorului - desigur, incomparabil mai conștient, mai lucid decât acesta - până când ajunge "adevăratul" producător al textului. Desigur, aceste operații de producere a textului sunt pur intelectuale, reci, nu implică participare sau "trăire", empatie sau emotionalitate. 52
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sau "trăire", empatie sau emotionalitate. 52 53 Ca procedeu al receptării, lectura semiologică apare ca un cod al decodării. Ea este o operațiune pur semiologică cu semnele. Paradoxul apare de îndată ce constatăm că acest mod ultraspecializat și sofisticat al receptării, rezervat semiologului, devine modelul uzajului și finalitatea producerii culturii. Chiar și la acest nivel foarte general și introductiv devine clar faptul că lectura semiologică se adresează mecanismului textului, ruajului mașinii textuale, pe când interpretarea hermeneutică, indiferent în ce direcție se îndreaptă, funcționării acestui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
franceze a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Există chiar o formulă sintetică mai generală a acestui spațiu, implicită în analizele lui Roland Barthes, dar care evidențiată de Levi-Strauss într-o 60 61 scrisoare dovedește că semiologul și criticul structuralist francez nu și-a părăsit categoriile cu care lucrase și înainte, instrumentele sale obișnuite: întregul spațiu semantic al nuvelei așa cum este înregistrat în cele cinci coduri evidențiază structura unei extinderi sau generalizări a castrării, a stingerii dorinței
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
atâta câtă este în sens riguros, se află în câteva din lucrările lui Hans Georg Gadamer și Paul Ricoeur. 17. Etapa filosofică a hermeneuticii: Gadamer Hermeneutica lui Gadamer se formează în trena filosofiei heideggeriene și în dialog și opoziție cu semiologii structuraliști. Abia în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau intertextual: nu trimite decât la el însuși sau la alte texte. Pentru hermeneutică, cu toată autonomia și primordialitatea neinstrumentală a limbii, ea este însoțită mereu, ca de o umbră, în vechea hermeneutică, de gândire, în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în vechea hermeneutică, de gândire, în noua hermeneutică, de Ființă (așa cum o gândește Heidegger). La Gadamer orice text are, direct sau indirect, referențialitate: " Ființa e referința nesuprimabilî a oricărui text" și "conștiința referențialității refuză iluzia ficționalității absolute". Dar ca și semiologii structuraliști, Gadamer afirmă că limba l-a făcut pe om și nu invers. Limba nu este un instrument pe care să-l folosim, (în definitiv, s-o recunoaștem, omul nu mai e definibil atât prin gândire, cât prin limbaj; suntem
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Paris, 1936, pp.1-11. Lucien TESNIERE (1893-1954), profesor și lingvist francez. Domeniul de interes fundamental a fost sintaxa structurală, în cadrul căreia a dezvoltat teoria gramaticii dependențelor. Lucrarea de referință: Éléments de syntaxe structurale, Klincksieck, Paris, 1959. Tzvetan TODOROV (n. 1939), semiolog, lingvist și critic literar francez de origine bulgară. Contribuții la dezvoltarea domeniului poeticii și teoriei literare, concretizate în numeroase lucrări apărute în deceniile șapte și opt din secolul trecut, care l-au impus ca nume de referință în cercetarea științelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
marele merit de a salva arta narațiunii. Sunt povești cel mai adesea dramatice, trăite de personaje care, când și când, își asumă fizionomia cărților înseși. Prilej pentru Calvino de a excela în decodarea imaginii pictografice, în calitate de cititor în cărți și semiolog al portretelor aferente narațiunilor. Ca de pildă, în "Povestea nerecunoscătorului pedepsit", tânărul frumos alias Cavalerul de cupă, profită de fecioara (Temperanța) ce-l ajutase să scape din mâinile banditului (Puterea) din pădure (Nouă de Bâte). Comportamentul său, inelegant și egoist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
condiția de "puer senex" și călătorește către copilărie până la momentul nașterii și dizolvarea în obștescul neant. Răsfoind acele tipărituri, în cea mai mare parte a lor infestate de propaganda lictorică, Yambo le recitește cu ochi de colecționar și totodată de semiolog. Întârzie cu precădere asupra unor benzi desenate sosite de peste Ocean (arătând moravuri mai libere în comparație cu austeritatea italiană impusă prin decret), cărți de călătorie și aventuri sau chiar cântece italienești exprimând vise modeste de fericire și bunăstare, având puterea de alternativă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Estherházy este un ironist și un masochist totodată, un anatomist-connaisseur și un amant-psiholog ce nu ezită să idolatrizeze femeia și totodată să se autodezamăgească prin explorarea mizeriei fiziologice, rod al involuției cărnii către monstruos. Un designer, un colecționar și un semiolog de destine și frumuseți nemuritoare, supuse corupției și caducității este Péter Esterházy; el își reprezintă infinitezimal femeia, ca și cum ar vrea să-i spulbere misterul și să se lecuiască de legendara ei provocare, fără să reușească, bineînțeles. Scriitorul n-a făcut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
că e o vietate care își așează capul numai în poala unei fecioare. Vă încredințez că e cu totul altfel decât spunem noi că este"61. Pasajul este succint comentat și de Umberto Eco, în Kant și ornitorincul, întrucât, consideră semiologul, el este o bună probă a modului în care funcționa cunoașterea în perioada medievală: "Marco Polo pare să ia o hotărâre: în loc să resegmenteze conținutul adăugând un animal nou la universul vietăților, corectează descrierea potrivită pentru unicorni care, dacă sunt, sunt
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
De fapt, dacă luăm în considerare schema concepută de Aristotel în Analitica primă (II 27, 70 a-b), se ajunge din nou de la indiciul p la ceea ce acesta indică, adică q: efectul p indică cauza q, la fel precum afirmă semiologii: În anumite contexte, prezența unei cauze este un motiv de a o infera pe cea a unui efect, în altele însă, dimpotrivă, este interzis a infera prezența cauzei din cea a unui efect" (Apothéloz și colab. 1984:41). Schema este
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cultivat cu rafinament - și prin profunzime conceptuală sublimată în imagine verbală, demonstrând cum „transpunerea teoriei în carnea versurilor, în substanța figurilor de stil, poate asigura acesteia o durată la care tratatul de semiologie nici nu poate visa” (Mihai Zamfir). Dar semiologul nu se oprește la experiența liricii, iar scrierile de memorialistică literară (denumită de el însuși „autoficțiune”, iar de critică „roman politico/poetic”) ating, iarăși în dublă expresie, franceză și română (obținută prin autotraducere, sau, mai exact, prin rescriere), nivelul creației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
au arătat că peste 51% dintre elevi urmăresc cu regularitate publicitatea TV (reacțiile și aprecierile fiind, este drept, destul de diverse). Specialiștii în marketingul publicitar oferă indicații pentru construirea mesajelor publicitare după metoda „segmentării publicului”, în categorii denumite metaforic de un semiolog și sociolog francez, Jean-Luc Excousseau (2005), prin neologisme precum „cocos” (peste 64 ani, generația „a avea și a fi mai mult”, iubesc luxul, fiind dominați de un imaginar ostentativ); „lobos” (burghezi boemi, 38-63 de ani, care cumpără pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
problematic că trebuie să-mi creez propriile valori, fie ele și de tipul celor materialiste (așa cum considerau Feuerbach sau Marx) sau existențialiste (proiectând eu însumi existența și morala mea, cum vrea Sartre), sau structuralistă (după exemplul lui Saussure și al semiologilor, pentru care sensul este doar o construcție lingvistică a omului). Ar trebui într-adevăr să devin propriul meu Dumnezeu și creator, acel "superom", cum se aștepta de la noi Friederich Nietzsche, după ce "omul nebun" a anunțat "moartea lui Dumnezeu?". Dar Nietzsche
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Mario Luzi, Paul Celan, Lorenzo Renzi, Umberto Eco, Pier Paolo Pasolini ș.a. Sunt incluse interviuri și texte critice despre fiecare personalitate evocată, traduceri din opera autorului, în italiană ori în română. Rețin atenția, în numărul 2-3/1993, și interpretările unor semiologi italieni (Cesare Segre, Gian Paolo Caprettini ș.a.) privind opera eminesciană, alături de cele ale lui Marin Mincu (despre textualizare la Eminescu), Octavian Soviany, Ștefania Plopeanu ș.a., precum și dosarul Eminescu a Firenze, despre traducerea Luceafărului în italiană, realizată de Sauro Albisani; în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
existenței, legîndu-se de elementarul ființial, înscris în harta dexterităților și a deprinderilor uzuale. Patologiile de emisferă dreaptă sînt mereu subtile, vag sesizabile (și, indubitabil, greu de diagnosticat), pline de mister și simbolism bizar. Confruntat cu ele, neurologul devine, volens-nolens, un semiolog. El dezleagă cifruri comportamentale, "sparge" coduri manifes taționale, puțin inteligibile la prima vedere. În această zonă se situează analiza (frecvent, o "psihanaliză") lui Sacks, încercînd să lumineze un univers obscur, nu atît datorită învecinării sale cu subliminalul, cît datorită adîncimii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se mire de reproșurile făcute de scriitorii români confraților lor occidentali, inclusiv de memorialistul Mircea Zaciu (1928 - 1998), pe motiv că i-ar fi părăsit, că n-ar fi înțeles drama "rezistenței prin cultură" ș.a.m.d. Este vorba, detaliază semiologul, de același simptom resentimentar al răspânditei "conștiințe de ostatec", de o maladie cronică a intelectualului estic, deci și român, de a nu se simți egalul celui occidental, ci ori inferior, ori superior, dar niciodată egal. Cele peste 1 500 de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în miezul realului. Așadar, 26 de persoane (poeți, eseiști, ziariști, profesori, critici, prozatori) ce n-au pregetat să-i pună întrebări, îl motivează pe Marin Mincu să dea la iveală o carte albă aproape monografică a autorului, poet, romancier, italienist, semiolog, critic și istoric literar, editor ș.a.m.d. Copleșitoare prin informație și atitudine, vorbită ca la carte de un protagonist totuși spontan ce nu evită reglarea de conturi cu numeroși figuranți (ei înșiși de primă mână), în numele unei opere proprii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
naște/ când numele se izbește deasupra lucrului pe care îl denumește” (un fel de teroare a identității dintre semnificat și semnificant), poetul se dedă cu folos tuturor sciziunilor ce-i ies în cale, uitându-i pe Saussure și pe ceilalți semiologi, oferindu-și comedii de anvergură, furios pe toate abstracțiunile cărora, uneori, le atârnă câte un substantiv cât toate zilele, așa, să le facă să simtă și ele gravitația. Impresionantă la Ion Mureșan este tocmai această furie a concretizării, atribut al
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
sfârșitului anunțat, un tratat al clipei de iubire și fericire. Volumul, trist și totodată reconfortant, este și o evanghelie etică a bolnavilor terminali, în sensul că a face bine cuiva fără a-l iubi e cu neputință. Rodica Braga, acest semiolog al nuanțelor, al vârstelor și bolilor (inclusiv psihice), ne asigură că există oameni și întâlniri capitale, parte a unui program din afara voinței nostre, care modifică felul de a fi și de a simți al celor ce nu mai speră.
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
de diverse studii, toate acestea culminând cu o grandioasă expoziție la Centrul Georges Pompidou, unde corpus-ul lui este reconstituit minuțios printr-o împletitură de imagini, voci, texte manuscrise și tipărite, obiecte fantasmatice, deschizând neinițiaților universul în expansiune al criticului, semiologului, în fine scriitorului, ipostaze indisociabile de un Barthes plural în unul. Astfel pare să se împlinească dorința (cuvânt-cheie) pe care o enunțase chiar el în Sade, Fourier, Loyola: Dacă aș fi scriitor, și sunt, cât de mult mi-ar plăcea
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
1990, cel de-al doilea român, Pendulul lui Foucault, se găsea și el în librarii (unde mai poate fi zărit și astăzi, la ceva vreme după editare!). Umberto Eco nu este doar romancier și poate nici în primul rînd asta. Semiolog de marcă, cu cărți și studii fundamentale, Eco transporta lumea semnelor din prea aridul spațiu al teoriei spre acela mai larg savuros al practicii, verificîndu-si în român propriul mecanism științific. Coordonatele culturii semiologice, riguroase și tehniciste, există în român, dar
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
1985: 77). Snt St Snt St Conotație Snt St Snt St Metalimbaj Atracția lui Barthes pentru sistemele conotative rezidă în posibilitatea evidențierii ideologiilor subiacente, vehiculate insidios de semne. De aceea sarcina semiologiei va fi mai mult etică, poli-tică, istorică: "el (semiologul n.n.) pare să posede o funcție obiectivă de descifrare (limbajul său este o asemenea operație) în raport cu lumea care naturalizează sau maschează semnele primului sistem sub semnificațiile celui de-al doilea: obiectivitatea sa este totuși plasată sub semnul provizoratului de istoria
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Transpunerea în practică a acestor resurse este continuu alterată de perturbările, zgomotele din teoria matematică a comunicării, provocate de strategiile adverse, într-o situație prin definiție polemică. Dar fiecare strategie se lovește de altele, iar campania este marcată de ceea ce semiologii numesc intertextualitate. În orice comunicare politică, mesajul, discursul, imaginea trimit la alte secvențe de semne, lucru afirmat și de semioticianul care, la alegerile prezidențiale din 1988, examina sistemul afișelor electorale ale candidaților: "În contextul polemic în care se plasează toate
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]