287 matches
-
vor avea o anumită imagine a Eului specifică bolii respective. Examenul clinico-psihiatric, În special observarea bolnavilor psihici, notează În primul rând figura, aspectul prezentării, ținuta, conduita și tipul de comunicare al acestora. Alterările imaginii Eului au, În psihiatria clinică, semnificație semiologică, În procesul de diagnosticare a bolii. În mod egal Însă, imaginile psihopatologice ale Eului alienaților sunt și un important indiciu al transformării psiho-morale a acestora, al tulburării aparatului psihic, a sistemului personalității, datorită procesului psihic morbid. Fiecare boală psihică are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se regăsesc În procente variabile. Studiul clinic al comportamentului agresiv presupune observarea conduitelor agresive În ansamblul lor, cu precădere cele exteriorizate, “acting out”-ul reprezentând transcenderea liniei de demarcație dintre ideea agresivă, tendință și realizare. Clasificarea conduitelor agresive pe plan semiologic se poate face În funcție de următoarele criterii: modul de expresie comportamentală - cu Încadrarea În conduite agresive verbale, la nivel psihologic și simbolic și agresiunea fizică ; -obiectul conduitei agresive conduite heteroagresive și autoagresive . Prezentul studiu Încearcă o analiză pe criterii nozologice a
CONSIDERAŢII CLINICE PRIVIND MANIFESTĂRILE AUTO- ŞI HETEROAGRESIVE ÎN MORBIDITATEA PSIHIATRICĂ CURENTĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Nedelciuc, Lăcrămioara Fărcăşel, O. Alexinschi () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1462]
-
funcționale în comparație cu simptomele fizice. Aceste simptome de natură funcționala se exprimă în relația verbală cu bolnavul și prin observația aspectului și comportamentului acestuia; b) Importanța referinței la starea de normalitate, subliniată de G. Lanteri-Laura care susține că „obiectele aceleiași descoperiri semiologice nu sunt niciodată indicii în sine ci se înfățișează ca diferențe între ceea ce se observă la subiectul normal și ceea ce se observă la bolnav”; c) Specificitatea, în psihiatrie a „simptomului fără semn”, înțeles în sensul de „lucru lipsit de conținut
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
juxtapunere, București, 1997; Cum stau eu aici pe terasă și contabilizez obscenitatea istoriei, București, 2001; Miorița - o hermeneutică ontologică, Constanța, 2002; Despre starea poeziei, Constanța, 2003. Ediții: Nichita Stănescu, Poezii, pref. edit., București, 1987. Traduceri: Silvio Avalle D’Arco, Modele semiologice în „Commedia” lui Dante, pref. Marin Mincu, București, 1979 (în colaborare cu Marin Mincu); Maria Corti, Principiile comunicării literare, pref. Marin Mincu, București, 1981, Cântecul sirenelor, postfață Marin Mincu, Constanța, 1991, Pentru o enciclopedie a comunicării literare, Constanța, 2000 (în
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Blaga, Nichita Stănescu sau Paul Celan, întocmind o antologie a poeziei de avangardă (în colaborare cu Marco Cugno) și o culegere de descântece populare. Folclorul (cu precădere balada) beneficiază de o explorare semiotică în volumele I canti narrativi romeni. Analisi semiologica (1977), I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena (1978) și Mito-fiaba-canto narrativo. La transformazione dei generi letterari (1986). Redactează articolele referitoare la literatura română în Dizionario degli autori (Milano, Bompiani, 1987). Publică în Italia și două romane originale
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Critice, I-II, București, 1969-1971; Calea robilor, București, 1970; Eterica noapte, București, 1972; Văile vegherii, București, 1974; Ion Barbu comentat, București, 1975; Poezie și generație, București, 1975; Discurs împotriva morții, București, 1977; Repere, București, 1977; I canti narrativi romeni. Analisi semiologica, Torino, 1977; I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena, Torino, 1978; „Luceafărul” comentat, București, 1978; Pradă realului, București, 1980; Poesia romena d’avanguardia (în colaborare cu Marco Cugno), Milano, 1980; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Constanța, 1995; De ce scriu poezie..., Constanța, 1996; Poezia română actuală, I-III, Constanța, 1998-1999; Poezia română în secolul XX, I, Constanța, 2003; Canon și canonizare, Constanța, 2003; Dosarul Cenaclului „Euridice”, I-II, București-Constanța, 2003. Traduceri: Silvio Avalle D’Arco, Modele semiologice în Commedia lui Dante, pref. trad., București, 1979 (în colaborare cu Ștefania Mincu); Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980 (în colaborare cu Marco Cugno); Nuovi poeti romeni, Florența, 1986 (în colaborare cu
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Ionescu (1993) și cea a lui Plutchik (1995). Contribuția lui Ionescu (1993) constituie, de fapt, o propunere de semiologie psihopatologică funcțională. Pornind de la unele critici aduse semiologiei psihiatrice clasice - considerată prea închistată și centrată pe simptom -, Ionescu propune cercetarea aspectelor semiologice care pot fi calificate drept funcționale în virtutea scopurilor lor: reducerea tensiunii pulsionale și a angoasei ce rezultă din ea (ca în cazul mecanismelor de apărare) și, respectiv, adaptarea la schimbare, la condițiile externe (ca atunci când avem în vedere mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
jocului în dezvoltarea copilului sunt: o mai bună cunoaștere a lumii, un control mai adecvat al propriei persoane și al raportului cu lumea; oferă de la început posibilitatea explorării relațiilor dintre realitate și fantezie, o arenă în care formele de gândire semiologice, intuitive, pot fi liber testate. Pentru copiii deficienți mintal, jocul este forma de bază prin intermediul căruia se organizează și se desfășoară procesul de recuperare. În aceste condiții, jocul se constituie ca o formă de învățare orientată spre: dezvoltarea capacității de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
că literaturii italiene de azi Îi lipsesc romancierii. Și totuși, Italo Calvino e un mare romancier. Cred că În bună parte acest lucru se datorează și insertului semiotic ce a contribuit la formația sa. Mi se pare că tendința culturală semiologică a activat Întreaga literatură italiană din a doua jumătate a secolului XX, conferindu-i acea actualitate competitivă pe care alte literaturi, rămase În afara acestei coordonate epistemice, n-o au. În cadrul competitivității reale se Înscriu și eforturile de romancier ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca urmare a evoluției naturale a bolii. În baza celor discutate mai sus, o clasificare cu rol euristic a bolilor este prezentată în tabelul 3.1. (pentru detalii, vezi David, 2003). Această clasificare consideră simultan criteriul etiopatogenetic și pe cel semiologic și ilustrează clar rolul tratamentelor psihologice și al celor biomedicale în diverse categorii de tulburări, care nu sunt mutual exclusive, fără interacțiunea dintre ele. Tabelul 3.1. O clasificare euristică a bolilor în funcție de tabloul clinic și mecanismele etiopatogenetice. Semne și
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Argument introductiv Clinica psihiatrică modernă contemporană nu pote eluda recursul la conceptul operațional al schizofreniei, din rațiuni care țin de practica semiologică curentă. Deși schizofrenia ca entitate clinică este circumscrisă strict psihopatologic, nu se poate vorbi despre semne care să conducă direct către diagnostic, mai ales în perioada de debut. Mai mult, chiar în prezența unui tablou clinic "tipic", criteriul evolutiv este
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
acută care "trenează", un episod depresiv "atipic", o nevroză care "se disociază", o criză "de originalitate juvenilă" gravă sau prelungită, tulburări bizare de comportamnet și/sau caracter sau o multitudine de alte tablouri psihopatologice. Pe lângă faptul că practic, în plan semiologic, schizofrenia incipientă este lipsită de specificitate, situația este în plus complicată de o importantă și controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un "proces" morbid, adică ca o ruptură, o
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
pacienți are o frecvență de răspândire mare (circa 1/3) și un indice de corelație ridicat, dar din nefericire așa cum subliniam anterior este puțin evocator pentru tulburarea psihică în cauză. Evident, atunci când aceste simptome semnal se regăsesc regrupate valoarea lor semiologică pare să sporească considerabil. Atunci când regruparea a cuprins 3 sau mai multe simptome valoarea predictivă a crescut mult, ele constituindu-se practic în adevărate “sindroame de avantpost”. 1.2. Simptomatologia somatică în schizofrenie este prezentă, de obicei, în planul secund
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
acută care "trenează", un episod depresiv "atipic", o nevroză care "se disociază", o criză "de originalitate juvenilă" gravă sau prelungită, tulburări bizare de comportamnet și/sau caracter sau o multitudine de alte tablouri psihopatologice. Pe lângă faptul că practic, în plan semiologic, schizofrenia incipientă este lipsită de specificitate, situația este în plus complicată de o importantă și controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un "proces" morbid, adică ca o ruptură, o
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
acută care "trenează", un episod depresiv "atipic", o nevroză care "se disociază", o criză "de originalitate juvenilă" gravă sau prelungită, tulburări bizare de comportamnet și/sau caracter sau o multitudine de alte tablouri psihopatologice. Pe lângă faptul că practic, în plan semiologic, schizofrenia incipientă este lipsită de specificitate, situația este în plus complicată de o importantă și controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un "proces" morbid, adică ca o ruptură, o
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
clinice ale demenței precoce de către Kraepelin, și până la studii de dată recentă ne confruntăm cu observații care subliniază aspectul particular general "aerul aparte" al unor astfel de viitori schizofreni. Aceasta pentru că diagnosticul în psihiatrie nu este bazat exclusiv pe datele semiologice ci face apel din plin la caracteristicile anamnestice (adaptare premorbidă a pacienților) și biosociodemografice (vârstă, sex, statut marital, socioeducațional etc.). Aceste caracteristici constituie puncte de reper greu de ignorat în demersul diagnosticului clinic al schizofreniei. Observarea unei simptomatologii psihiatrice fruste
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
anterioară, relativ satisfăcătoare. 4.2. Debutul schizofreniei la adolescent. Angoasanta interogație asupra unui posibil debut al unei schizofrenii (frecvent în adolescență), se infiltrează adesea în câmpul preocupărilor pedopsihiatrilor cu riscul de loc neglijabil de a sfârși în atitudini de reperaje semiologice deopotrivă sărăcite și periculoase. Excesele sunt binecunoscute: suspectarea oricărui adolescent care întârzie prea mult în a se contempla în oglindă de a ascunde un posibil schizofren nesigur de propria sa identitate, sau considerarea oricărei excencitrități pasagere, într-o bizarerie de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și spre aglutinare în tematica delirantă a conflictelor psihologice prepsihotice. în cadrul acestei forme trebuie adusă în discuție și controversata problemă a apartenenței nosologice a psihozelor halucinatorii cronice în cadrul schizofreniilor. încă Kraepelin consideră parafrenia ca o afecțiune separată din rațiuni semiologice (predominanța tabloului halucinator și delirant asupra dezorganizării psihice) și prognostice (o mai bună conservare și adaptare a pacienților). Cu toate că unii autori (printre care Mayer-Gross, 1969 și Strömgren, 1982) le includ în cadrul schizofreniei cu factori atipici (datorită vârstei tardive de debut
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
un pas îndărăt. 3. Fiecare ședință este un proces de creație și de achiziție care îl face pe terapeut să intervină în realitatea sa concretă și în stabilitatea sa. Terapeutul, este cel care trebuie să se repereze, pornind de la datele semiologice și contextuale, de care dispune în primele etape psihogenetice și modalitățile lor proprii de funcționare psihică și relațională. Cura psihoterapeutică cu un schizofren implică și se construiește pornind de la elemente clinice care sunt prezente și evaluate continuu (Raclot, 1986). Totul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de semnificație și organizarea lor în ansambluri de orice dimensiune (de la sintagmă la text și dincolo de text, la cunoașterea comunităților culturale" Hénault: Vom numi acest demers care modifică înțelegerea faptelor de semnificație, structurînd modul de aprehensiune social al semnificației conștiință semiologică" Klinkenberg: "Această disciplină foarte generală care studiază obiectele (vestimentare, de mobilier, pictogramele, gesturile etc.) în măsura în care au sens...va fi semiotica; iar obiectul acestei discipline va fi modul în care sensul funcționează la oameni" 1.6. Domeniile semioticii În mica republică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cîteva zeci de foneme caracteristice unei limbi). Semnele nu sînt importante prin ele însele, ci prin valoarea pe care o reprezintă în ansamblul sistemului: "Obiectele sînt golite de esența lor proprie pentru a nu mai fi decît elementele unui discurs semiologic a cărui regulă este imanența compoziției interne" (L. Millet & M. Varin d'Ainvelle, 1972: 126). Ipoteza fondatoare a demersului structuralist este "primatul operației cu tot ceea ce comportă în epistemologia matematicii sau fizicii, în psihologia inteligenței și în relațiile sociale" (J.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
științei care studiază "viața semnelor în cadrul vieții sociale; ea va reprezenta o parte a psihologiei sociale și în consecință a psihologiei generale" (CLG: 41). "Se poate spune deci că semne pe deplin arbitrare reprezintă mai bine decît altele idealul metodei semiologice; de aceea limba este cel mai bogat, răspîndit și caracteristic sistem de exprimare; în acest sens se poate considera limba ca model general (patron général) al întregii semiologii, deși ea nu este decît un sistem printre altele" (fragment controversat al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificanții pot evoca anumite sunete (onomatopei, verbe cu simbolism fonetic de tipul a vui, a scîrțîi etc., dar și aici există paradoxul cocoșului galic care cîntă cocorico și nu cucurigu sau kikiriki). Semnele integral arbitrare realizează cel mai bine procedura semiologică; de aceea limba, cel mai complex și răspîndit sistem de semne este și cel mai caracteristic. Față de rituri, gestualitate, proxe-mică ce păstrează legături naturale (gesturile bruște rectilinii sugerează universal agresivitatea, evocînd amenințarea armei)," limba nu este cu nimic limitată în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o ramură a semiologiei. Paradoxul subliniat de la început de Saussure este că, deși ramură a semiologiei, lingvistica deține rolul de știință pilot, căci un studiu al semnului anterior fundării unei lingvistici științifice eșuează prin incapacitatea de a distinge în sistemele semiologice ceea ce este specific sistemului de ceea ce este specific limbajului. Semiologia de obediență saussuriană va fi continuată de Școala de la Paris condusă de Greimas și își va păstra focalizarea lingvistică și literară, în timp ce semiotica inspirată de teoria lui Peirce va include
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]