284 matches
-
imun consecutiv infecției naturale și experimentale la suine; - elaborarea unor metodologii originale de diagnostic, combatere și profilaxie a leptospirozei porcine; - relații existente între modificările morfopatologice și răspunsul alergic în tuberculoză; - relațiile între caracteristicile epizootice și mecanismele de producere a exprimărilor semiologice și morfopatologice în leucozele aviare, grup leucoză-sarcom; - semnalarea prioritară a reticulo-sarcomului la porc și prezentarea unor aspecte morfopatalogice particulare în limfosarcom la aceeasi specie; - particularitățile morfopatologice decelate radiografic în rinita atrofică a porcului; - izolarea unei tulpini de "Leptospira interrogans", serotip
Ion Bercea () [Corola-website/Science/324940_a_326269]
-
de tranziție", Pontica, 2004; "Fărâme critice", Pontica, 2005; "O panoramă critică a poeziei române din secolul al XX-lea", Pontica, 2007, "Cvasitratat de/despre literatura", Ed. Paralelă 45, 2009. Postum: Vol. Polemos, Ed. Compania, 2011. D’Arco Silvio Avalle, "Modele semiologice în Comedia lui Dante", în colaborare cu Ștefania Mincu, Univers, 1979; "Poeți italieni din secolul XX. De la Pascoli la Magrelli", Cartea românească, 1988. Al. Macedonski, "Excelsior", poezii, prefață de..., BPT, Minerva, 1968; Mihail Sadoveanu, "Locul unde nu s-a întâmplat
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
1972; Ion Gheorghe, "Poeme", cuvânt înainte de.., Colecția „Cele mai frumoase poezii”, Albatros, 1972; Mihail Sadoveanu, "Creangă de aur", prefață de..., BPT, Minerva, 1973; Ion Heliade-Rădulescu, "Poezii-Proză", antologie și repere istorico-literare de..., seria „Patrimoniu”, Minerva, 1977; D’Arco Silvio Avalle, "Modele semiologice" în Comedia lui Dante, prefață de..., colecția „Studii”, editura Univers, 1979; Nichita Stănescu, "Pravoto na vreme", introducere de..., Ed. MISLA, Struga, 1982; Maria Corti, "Principiile comunicării literare", prefață de..., colecția „Studii”, Univers, 1983; Umberto Eco, "Pendulul lui Focault", postfața de
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
de..., colecția Bibliotecă italiană, Pontica, 2002; "Canon și canonizare", ancheta coordonată de..., Pontica, 2003; "Dosarul Cenaclului Euridice", coordonare de..., vol. I-II, editura Ziua, București, 2003; vol. III, Pontica, Constantă, 2004; vol. IV-VII, Pontica, 2005. "I cânți narrativi romeni. Analisi semiologica", Torino, Giappichelli, 1977; "I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena", Torino, Giappichelli, 1978; "Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifești". "Da Urmuz a Ion Caraion", în collaborazione con Marco Cugno, colecția Universale economică, Milano, Feltrinelli, 1980; "La semiotica
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
galerie memorabilă de alte pseudo-biografii imposibile: Curriculum Vitae Virtual („High-end”), Curriculum Vitae Originar („Tricolor”), Curriculum Vitae Karmic („Blueprint: natură statică”), „Curriculum Vitae Prosodic („Pharmakon”), Curriculum Vitae Isihastic („După „înviere”), Curriculum Vitae Teleologic („Caii mei cei netroieni”), Curriculum Vitae Anti-Oedip („Diptic semiologic”), Curriculum Vitae Ne-Oficial („Geo-deontologie”). Acestor scenarii holiste care au șansa dăinuirii dincolo de „biografia” efemeră li se pot alătura un „Curriculum vitae” improbabil („Quintia esentia”: Materialism intangibil”) sau un „Non-Curriculum Vitae” impermeabil. Ficțiunile epice, cinematografice și dramatice publicate de Igor
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
afectată persoana respectivă; iar uneori exteriorizează chiar anumite suferințe fizice sau sufletești prin care trece individul respectiv; în fine, fața poate fi ea însăși sediul unor procese patologice de ordin local sau cu semnificație generală, încât poate deveni un element semiologic de mare importanță. Fața reprezintă așadar ansamblul structural constituțional cu diferitele lui părți constitutive, trăsături, forme și raporturi între ele. Ea poate fi rotundă, ovală, pătrată etc. sau palidă, roșie, galbenă etc., regulată sau neregulată, simetrică sau asimetrică, urâtă sau
Față () [Corola-website/Science/333032_a_334361]
-
general, hărțile TO, asemeni hărților antice, aveau o natură profund simbolică și metaforică. Ele au reprezentat un act de interpretare și reflectare a lumii creștine. Asemeni hărții lui Anaximandru, hărțile de tip TO erau o metaforă a lumii, un act semiologic care evidenția raporturile sociale (în primul rând religioase) alături de raporturile spațiale (centrul religios devenea centrul geometric al lumii). Tot din această perioadă se cuvine să amintim contribuțiile deosebite pe care gânditorii arabi și chinezi le-au avut la dezvoltarea științei
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
1999, redactor responsabil, tomurile pe anii 1990, 1991, 1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004 și 2005 ale “Analelor științifice ale Universității Al. I. Cuza”, secțiunea lingvistică. 5. Signa în rebus. Studia linguistica et semiologica în honorem M. Carpov. Iași, Editura Universității, 2005 (coeditor alături de Mihaela Lupu, Florin Olaru și Iulian Popescu, 380 p.). 6. Rudolf Windisch, Studii de lingvistică și filologie românească. Editori: Eugen Munteanu, Oana Panaite, Editura Universității Al. I. Cuza, Iași, 2006
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
proiect în AUI, lingvistică, tom. LI (2005) (“Omagiu C. Frâncu”), p. 321 350). 41. Hans Georg Gadamer: Limba că medium al ființei umane, în vol. Mihaela Lupu, Eugen Munteanu, Florin-Teodor Olariu, Iulian Popescu (ed.), Signa în rebus. Studia linguistica et semiologica în honorem M. Carpov, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, p. 281 290. 42. Semnificații ale unei vechi polemici. Andrei Șaguna împotriva lui Ion Heliade Rădulescu în jurul traducerii Bibliei în limba română, în vol. Marius-Radu Clim, Ofelia Ichim, Lăură Manea
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
ce a vrut, ce a văzut? Există de asemenea interpretări iconografice, iconologice, se vorbește despre succesul sau eșecul operei, provizoriu sau definitiv. A existat o abordare din perspectivă marxistă a artei, depășită din fericire (cu excepția Statelor Unite!), a existat o lectură semiologică, feministă, structuralistă..., dar personal nu prea am gust pentru nici una dintre ele. Constat în ceea ce mă privește că se comentează din ce în ce mai puțin opera însăși, dar se vorbește din ce în ce mai mult pe marginea operei: se teoretizează din ce în ce mai mult, deși, adeseori, e de
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
că literaturii italiene de azi Îi lipsesc romancierii. Și totuși, Italo Calvino e un mare romancier. Cred că În bună parte acest lucru se datorează și insertului semiotic ce a contribuit la formația sa. Mi se pare că tendința culturală semiologică a activat Întreaga literatură italiană din a doua jumătate a secolului XX, conferindu-i acea actualitate competitivă pe care alte literaturi, rămase În afara acestei coordonate epistemice, n-o au. În cadrul competitivității reale se Înscriu și eforturile de romancier ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
legile descoperite de semiologie vor fi aplicate și lingvisticii. Limbajul, mai bun decât orice altceva, oferă o bază pentru înțelegerea problemei se-miologice. Dacă descoperim adevărată natură a limbajului, trebuie să învățăm ce are această în comun cu alte sisteme semiologice. Prin studierea ritualurilor, a obiceiurilor etc. că semne, cred, că vom aruncă o nouă lumină asupra faptelor și vom punctă nevoia de a le include într-o știință a semiologiei, si le vom explică pe toate prin legile ei"51
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
exemplarității și al exhaustivității. Problema cea mai acută pe care o ridică analizele de conținut vine din tipurile de relații care se stabilesc În cadrul analizei. Studierea semnelor și a simbolurilor face dificilă identificarea unei strategii comune, ele evoluând de la studierea semiologică a imaginilor până la analizele de conținut din publicitate sau marketing. Aici intră interpretările imaginilor fotografice, tradiția citirii imaginilor pe structuri calificate În descendența lui Roland Barthes, studiile critice ale lui Althusser sau studiile aplicate imaginilor În cadrul școlii poststructuraliste. Teoriile europene
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ediție a Lingvisticii pentru textul literar a avut în vedere succesul de care s-a bucurat în învățământul francez problematica enunțării. Primul capitol, consacrat situației de enunțare, justifică această abordare din perspectiva crizei stilisticii în anii '60 și a "imperialismului semiologic", propriu programului structuralist ce a determinat progrese doar în domeniul naratologiei, al poeticii și al vocabularului. La începutul anilor '80, "teoriile enunțării și o abordare lingvistică a coeziunii și coerenței textuale" au permis lingvisticii să devină un "adevărat instrument de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se punea problema grupurilor nominale, a determinării, a aspectului, a tematizării..., nici măcar a dialectului, a variațiilor, a intonației etc. Se manipulau în special noțiuni precum "paradigmă", "sintagmă', "conotație", "semnificant", "actant"... De fapt, "imperialismul lingvistic" a fost cu precădere un imperialism semiologic, care privilegia noțiuni comune diversității materialelor semiotice (cinematografiei, benzilor desenate, imaginii, teatrului, literaturii scrise...), evitând să pună accentul pe specificitatea limbilor naturale. De aici și situația relativ paradoxală a unei lingvistici oficial "imperialiste" și invadatoare, însă de fapt deosebit de discrete
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu este decât o ,,variație pe o temă verbală dată". Teoria lui Durand este de fapt o arhetipologie. Conform acesteia, gesturile dominante sunt identice pentru toți oamenii, formând ceea ce antropologul numește "universalia simbolice". Pentru Durand, simbolul ,,rezultă din imposibilitatea conștiinței semiologice a semnului de a exprima partea de fericire sau angoasă pe care conștiința totală o resimte în fața temporalității"83. Astfel, după Durand, modelul "conștiinței totale" are trei părți: una a ,,semantismului bio-psihic" care desemnează fericirea sau angoasa, una a ,,reprezentării
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a semnului de a exprima partea de fericire sau angoasă pe care conștiința totală o resimte în fața temporalității"83. Astfel, după Durand, modelul "conștiinței totale" are trei părți: una a ,,semantismului bio-psihic" care desemnează fericirea sau angoasa, una a ,,reprezentării semiologice" și nivelul ,,simbolurilor", unde putem discuta de imaginar. Imaginarul nu este relaționat decât de simboluri. Teoria lui Mircea Eliade asupra simbolurilor se asociază teoriei lui Gilbert Durand. Eliade afirma că lumea "se revelează" prin simboluri. Simbolul nu este o copie
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din aceleași motive, mai fecundă în semiologi, sociologi și mediologi decât în vrăjitori. Să ne mărginim la această constatare: voga atotsimbolicului în științele sociale a coincis cu o desimbolizare profundă a artelor vizuale. Un lucru îl compensează pe celălalt. Frenezie semiologică, penurie semantică. Critica de artă n-a vorbit niciodată atât de mult despre vocabular, gramatică, sintaxă, cod, scriitură etc. ca din momentul în care aceste mots-valises își pierdeau orice sens atribuibil. Când, odată cu dispariția repertoriilor mitice precis reperabile și codate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că depresia la această vârstă nu are nimic special și să recomandăm medicului să citească o versiune recentă a DSM: este punctul de vedere „oficial” admis în prezent; putem continua să credem că starea depresivă în adolescență prezintă unele particularități semiologice ce merită a fi cunoscute: este punctul de vedere care era susținut în ediția anterioară a acestei lucrări (1995); putem să favorizăm un mod de abordare cu precădere psihopatologic în relație cu dezvoltarea și particularitățile procesului psihic ale adolescenței așa
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
măsură unitatea de bază (am putea spune chiar: „unitatea de măsură”) cu ajutorul căreia putem defini diferite tipuri de „tulburări depresive” în funcție de natura acestor episoade, de intensitatea, succesiunea, asocierea lor etc. Tulburarea depresivă este înțeleasă aici ca o „afecțiune” cu limite semiologice care se consideră a fi precise. Această nouă terminologie reia, în parte, opoziția clasică dintre „sindrom” (sindrom depresiv, sindrom meningial, sindrom inflamator etc.) și „afecțiune” (afecțiune depresivă, meningită cerebrospinală, reumatism articular acut etc.). Dacă această construcție apare ca fiind operantă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nefericire: ar fi mai bine să „așteptăm motivația” adolescentului, să așteptăm „angajarea” sa personală în terapie. Această atitudine are ca rezultat nerecunoașterea depresiei, accentuarea sentimentului de singurătate și/sau de respingere la adolescent și, în final, amplificarea depresiei. Aceste particularități semiologice demonstrează importanța relației clinice. Făcând dovada unui „interes terapeutic” și formulând unele întrebări adecvate în contextul unei relații terapeutice pozitive, terapeutul va putea permite ulterior adolescentului să recunoască și să descrie simptomele suferinței sale depresive pe care foarte adesea caută
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
terapeutic” și formulând unele întrebări adecvate în contextul unei relații terapeutice pozitive, terapeutul va putea permite ulterior adolescentului să recunoască și să descrie simptomele suferinței sale depresive pe care foarte adesea caută să le nege sau să le ascundă. FORME SEMIOLOGICE PARTICULARE LA ADOLESCENT? Unii autori au descris tablouri semiologice care, deși se integrează în tablourile depresive majore sau în stările distimice, par mai specifice adolescenței. Este cazul „depresiei de inferioritate” și al „depresiei de abandon”. DEPRESIA DE INFERIORITATE Destul de caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
relații terapeutice pozitive, terapeutul va putea permite ulterior adolescentului să recunoască și să descrie simptomele suferinței sale depresive pe care foarte adesea caută să le nege sau să le ascundă. FORME SEMIOLOGICE PARTICULARE LA ADOLESCENT? Unii autori au descris tablouri semiologice care, deși se integrează în tablourile depresive majore sau în stările distimice, par mai specifice adolescenței. Este cazul „depresiei de inferioritate” și al „depresiei de abandon”. DEPRESIA DE INFERIORITATE Destul de caracteristică adolescenței, această formă de depresie se manifestă printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dezimplicare mai mult sau mai puțin important. Se pot dezvolta de asemenea unele sentimente de devalorizare într-un sector mai specific, adolescentul având impresia că nu este inteligent sau că este în mod special defavorizat în plan estetic. În plan semiologic acest tip de depresie poate fi asociat unei timidități, unor gânduri dismorfofobice. Se pot dezvolta astfel unele comportamente reacționale sau defensive: toate aceste comportamente ale adolescentului pot avea drept scop căutarea unor dovezi privind valoarea sa personală. Suntem, bineînțeles, confruntați
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fie pentru că abordarea psihoterapeutică releva existența unei stări depresive subiacente acestui simptom (cf. cazul clinic Thomas). Abordarea psihoterapeutică continuă să aducă argumente în acest sens, evidențiind frecvența afectelor și emoțiilor de natură depresivă susceptibile să apară în timpul psihoterapiei. Astfel, tablourile semiologice atât de diferite ca anorexia mentală, crizele de bulimie, eșecul școlar, fobiile școlare, comportamentele toximaniace, unele comportamente delincvențiale pot apărea, în realitate, ca tot atâtea manifestări ale luptei contra stărilor depresive. Elaborarea simptomatologiei depresive este unul dintre elementele esențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]