57 matches
-
Paris, 1993; Sémiostylistique. L'Effet de l'art, PUF, col. "Formes sémiotiques", Paris, 1998; Hermès mutilé. Vers une herméneutique matérielle. Essai de philosophie du langage, Honoré Champion, Paris, 2005; De la pornographie, Édition Mix, Paris, 2006. Charles William MORRIS (1901 -1979), semiotician, profesor la mai multe universități americane. Printre elevii săi, s-a numărat și semioticianul Thomas A. Sebeok, iar teoria sa neo-pragmatică asupra tipurilor de semne lingvistice (în relație cu obiectele, cu persoanele și cu alte semne, relații cărora le corespund
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Althusser, specialist în analiza discursului. Lucrări de referință: Analyse automatique du discours, Dunod, Paris, 1969; Les Vérités de La Palice, Maspéro, Paris, 1975; (în colab. cu Gadet, Françoise), La langue introuvable, Maspero, Paris, 1981. Charles Sanders PEIRCE (1839-1914), logician american, matematician, semiotician, fondator al pragmatismului, a cărui operă s-a bucurat tardiv de o recunoaștere internațională. Teoria semnului promovată de Peirce influențează decisiv evoluția științelor limbii în secolul al XX-lea. Lucrări de referință: Collected Papers, Harvard University Press, Cambridge, 1931-1935, vol
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și desfășurare a metabolismului celular. 4. Sistemele vii constau în suprafețe din interiorul altor suprafețe care transformă interiorul în exterior și exteriorul în interior. Importanța zonelor de graniță, de limită, între diferitele sisteme a fost adesea subliniată, nu numai de semioticieni, ci și de biologi. Viața este un fenomen care se desfășoară la nivelul suprafețelor. În mod fundamental, viața este relația dintre interior și exterior. Nu întâmplător în celula eucariotelor se găsesc nesfârșite suprafețe membranare, oferite de cele mai multe organite celulare și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de gândire. Intenționalitatea trebuie urmărită paralel cu căutarea semnelor ce pot conferi un anumit sens deoarece, așa cum afirmă George Kampis (1991), un sistem intențional (din punct de vedere naturalist) și ceea ce poate fi considerat ca semn ce conține sens pentru semioticieni sunt versiuni ale aceleași probleme”. În mediu se găsesc o multitudine de semne ce prezintă sens. Dacă este așa, atunci ce valoare are un semn? Are semnul în sine o intenționalitate? Culoarea de avertizare a unui animal reprezintă cu adevărat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
MICLĂU, Paul (12.IV.1931, Comorâște, j. Caraș-Severin), semiotician, poet, prozator și traducător. Este fiul Cătălinei (n. Micșa) și al lui Ion Miclău, țărani. Urmează școala primară în comuna natală și cursurile Liceului „General Dragalina” din Oravița (1942-1950). Între 1950 și 1954 este student al secției limba și literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
sistem de gîndire în variantă asiatică nu ar putea cunoaște o asemenea scindare în contrarii, întreaga sa înțelepciune bazîndu-se pe integrarea diverselor caracteristici ale realității într-un tot unitar. În spațiul occidental însă, filosofi reprezentativi precum Descartes, Kant, Heidegger sau semioticieni precum Saussure au continuat să adîncească falia dintre două lumi, creînd concepte care, în viziunea unor autori contemporani, au mitizat la maximum un mod de percepere a lumii și a sensurilor sale. Printre aceștia, Jacques Derrida se remarcă prin efortul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spațiului sunt aplicate în diverse domenii și din variate perspective, precum cele ale geografiei, antropologiei, sociologiei, religiei, filosofiei, istoriei, științei politice, literaturii, criticii și teoriei literare, semioticii, studiilor culturale, postcoloniale și de media etc.19. Gânditori contemporani, filosofi, istorici, esteticieni, semioticieni, precum Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Michel Foucault, Jean Baudrillard, Mihail Bahtin, Claude Lefort, meditează asupra unor teme legate de construirea discursivă și imaginativă a spațiului. Ei studiază relația dintre spațiu și teorie dincolo de disciplina propriu-zisă a geografiei. Disciplinele științifice ale
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
aspect structuralist. L-au pasionat nexurile morfologice, funcțiile expresive ale limbajului, structurile profunde - motive, toate acestea, de cercetare combinatorie. Vorbind de organizarea structurală a semnelor, de reguli generale, de un estetism „integral”, el explora teritorii în care retoricieni, poeticieni și semioticieni de după al doilea război mondial - Roman Jakobson, Gérard Genette, Michel Foucault, Roland Barthes, Tzvetan Todorov și ceilalți - urmau să vină cu instrumente noi. Esteticianul, adept al ideii de clasicism peren, a publicat fabule (1928, sub pseudonimul Radu Bucov), câteva traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
ca o cifră în sine, când ca suma 1+1+1 a celor trei artiști. Extraordinar de tentantă i s-a părut extinderea studiului, dincolo de limbajul plastic. Așa a ajuns în Cercul de bionică al lui Eduard Pamfil, alături de matematicieni, semioticieni, psihologi. Circulația informației, în epocă, era precară. De aceea, din crâmpeie de informație, din lecturi aduse în grup se putea, de-abia, reconstitui o conectare la pulsul lumii din afara României. Momentele de vârf ale grupului 111 le-au constituit invitarea
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
aici deambulația necontrolată a autorului, în ciuda faptului de a se află "după un periplu inițiatic consumat definitiv", observând doar semnalul de recunoaștere unic: lătratul atât de uman al câinilor. Este emoționantă mizantropia subiacenta a poetului, despre a cărui calificare de semiotician "la propunerea mariei corti" aflăm din abia strunitul discurs amoros de la pag. 19. Elocinta poetica se află la granița cu proza solemn-ludică, psihanalitica, uneori contorsionista, si totusi cu interstiții pline de elegie și gratitudine epigonica: "ne împroșcam cu idei antrenându
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
că numai 2% sînt cei care înțeleg, cu adevărat, ceva. Sînt oameni care merg în Franța, își fac o listă și bifează ce au văzut. Problema decriptării permanente a codurilor între două culturi m-a interesat foarte mult. Tu, ca semiotician, trebuie să mă înțelegi. Această carte despre cafenele, reprezintă, pentru mine, aceeași mentalitate, același spirit, dar în sens invers. Vreau să le explic românilor că Parisul nu e numai Nôtre-Dame și Luvrul și Tour Eiffel. Să le explic sensul vieții
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
și posibilități. Însă acum - în premieră absolută - provocarea pe care o lansează Eco cititorului (ce poate fi mai ademenitor decât o "carte cu poze"!) pare să aibă în subtext o miză de alt gen (ce poate fi mai tentant pentru semiotician decât o carte în care "dialoghează" diferite tipuri de semne?) Pe scurt, Flacăra misterioasă a reginei Loana reușește atât să trezească cititorilor nostalgia primelor lecturi, cât și să reconfirme abilitatea autorului în a dezamorsa vechile tensiuni dintre experiment și romanul
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
Fusesem numit atunci director al Muzeului Artelor și Tradițiilor Populare din Franța, de către André Malraux, și am vrut să organizez un congres al Societății Internaționale de Etnologie și Folclor. Or, președintele acestei societăți era Mihai Pop, foarte mare lingvist și semiotician, pe care-l cunoscusem ceva mai înainte, cu ocazia unor întâlniri avute în România, - erau însă doar niște colocvii, niște schimburi intelectuale, și deloc un contact cu terenul. La acel congres internațional, la care eram foarte numeroși, vorbind în particular
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
Sorin Lavric În orice semiotician se ascunde o natură magică cu aplecări demiurgice. Presimțirea că, mane-vrînd cuvinte, va putea găsi adevărul nu-l va părăsi niciodată. E în el o nevoie teribilă de a crede că limba are o înțelepciune prin care, dacă o va
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
prin definiție, un mecanism de a face să fie prezent în minte, deci un mecanism de a produce acte intenționale." (p. 77). Cuvîntul evocă și creează stihii. Că acea stihie există sau nu în realitate îl privește prea puțin pe semiotician. Preocupat de cuvinte, el nu iese în afara lor spre a se întreba dacă au sens sau nu. Semioticianul este un prinț care este atît de răvășit de minunățiile găsite în propriul castel încît nu mai simte nevoia să deschidă poarta
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
spune, acțiunea nefiind decît un pretext pentru punerea în valoare a tehnicilor narative. Ca orice autor hiper-lucid, Constantin Stan pune sub lupă toate nervurile textului, analizează chiar modul în care crește narațiunea cu instrumente care aparțin, mai degrabă unui critic semiotician decît unui prozator: "iar eu, încercînd să ordonez amintirile, poate chiar suprapun cele trei momente și acreditez un sens care nu este al întîmplărilor din chiar copilăria ta, ci acela pe care-l acreditezi povestirii despre copilăria ta, cu ajutorul unor
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
lucrurile nu stau la fel. Creația în curs de a se face e mai aproape de viață decât de cultură, iar viața e crâncenă. Generozitatea mea devine lipsă de vlagă în acest plan. Daniel Vighi: „Henry Wald, un cunoscut filozof și semiotician român, spune că ne îndreptăm spre o cultură de fotoliu. Aș zice mai mult: una de sofa”. N-are dreptate Vighiloiu sau, dacă a avut, nu mai are. De zile bune, m-am retras de pe canapea. Nu ca să mă instalez
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4632_a_5957]
-
eminescian citat de ei înșiși, în manualul care sufla strident în surlele și trîmbițele naționalismului de bîlci: Ceea ce se iubește și se respectă adînc se pronunță arareori." Răsfoind manualele de literatură, mi-am amintit automat o anecdotă academică, trecută de semioticieni în contul lui Alexandre Dumas. Fiind solicitat cu insistență de un autor veleitar să-i sugereze un titlu pentru manuscrisul sau, romancierul a consimțit să rezolve problema, deși nu citise nici un rînd din carte. " Tinere - s-ar fi interesat, cooperativ
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
recunoști. Mă mândream și eu cu un lucru și încă nu unul de colea, că-i vorba de introducerea unui concept în istoria gândirii - și, iată, mi s-a luat întâietatea. Nu-i destul că, treacă-meargă, n-am fost întâiul semiotician al țării, că a fost Marin Mincu (deși, cum nu mă crede Holi că-l articulam cu 6-2, 6-3, nici mie nu-mi vine să cred că n-am fost eu primul importator de semnificanți, dar să zicem noi așa
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
cei care, izbiți de curent, s-au marginalizat. Au oferit, în arta lor, imaginea omului alterat și descompus. Ca de obicei, lucrul e complicat. Am mers pe două cărări. Prin ce scriam în casă, pentru mine, mă marginalizam. În lume, „semiotician", jucam jocul, nu supăram pe nimeni, deși unii m-au acuzat că fac import ilegal de produse din occident. M-au acuzat, dar n-am pățit nimic. Confrații m-au lăudat, m-au premiat. Îi plictiseam de moarte, dar îi
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
Daniel Cristea-Enache Există în structura creativă și comportamentală a lui Marin Mincu (poet, prozator, eseist, traducător, critic literar, publicist și semiotician, director de editură și de revistă culturală, conducător de cenaclu) ceva excesiv, o consistentă vanitate care merge, până la un punct, alături de orgoliul scriitoricesc, pentru a-l substitui apoi și a se prezenta ca o caricatură a lui. Foarte atent la
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
suprarealist (mai exact, unei paralele între un text de Paul Claudel și unul de André Breton), la Universitatea Columbia. Aflasem de la fosta noastră excelentă studentă Rusanda Mureșan, care reușise nu de mult la un concurs de doctorat patronat de celebrul semiotician, că într-una din zilele prea scurtei mele treceri pe uluitoarea planetă Manhattan autorul Semioticii poeziei (1978) și al Producerii textului (1979) - care veneau după ceva mai vechile Eseuri de stilistică structurală (1969) - urma să aibă această întâlnire. N-am
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
a trecut - nu a fost dorită, mi s-a spus - la computerizare, și de-abia mai poți vârî degetul ca să cauți fișa cu titlul dorit); iar "veceul", da, tot nu are încuietori (detaliu vulgar, însă semnificativ nu doar pentru un semiotician). De ce? Pentru că totul a rămas la fel, ca bibliotecă (dacă o "bibliotecă publică" înseamnă spațiu pentru publicații și pentru cititori): în clădirea nouă, "modernă", sunt numai birourile funcționarilor (și o parte din depozit). Sala de lectură? Va fi reamenajată - când
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
și bine însușită, regândind ce s-a spus sau scris despre impactul televiziunii asupra existenței oamenilor, ea avansează idei care aduc o viziune nouă - mai cuprinzătoare și mai lipsită de prejudecăți - asupra acestui fenomen (mediatic, cultural, sociologic și politic). Antropologi, semioticieni, specialiști în mass-media, care formează o elită intelectuală necunoscută, din păcate, literaților români sunt convocați de autoare pentru clarificarea unor aspecte paradoxale sau mai puțin inteligibile (pentru cine se bazează exclusiv pe bun-simț) ale erei televiziunii. În același timp, cu
Televiziunea, sine ira et studio by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7221_a_8546]
-
gândi. Gombrowicz: „Și ce este un jurnal dacă nu exact asta: să scrii despre lucruri personale pentru propriul folos?” Rezon! Și care este folosul adus mie de acest jurnal? Este unul - cu o vorbă de pe vremea frumoasei mele cariere de semiotician - de două ori autoreferențial. O dată, s-a și spus: e scris de mine, în folosul meu. Nu prea văd folosul, dar să zicem noi așa. A doua oară, e ceva mai subtil: folosul jurnalului constă în posibilitatea lui de a
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]