249 matches
-
punctul de fugă necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege prea târziu imposibilitatea opririi mașinăriei infernale și se autosacrifică orgolios În numele semiozei infinite. Oscilațiile Pendulului Înscriu cu sângele lui concluzia negativă a Căutării. Se pare că marele Plan trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se autoconstituie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se autoconstituie decât prin acceptarea impactului natural dintre semn (cuvânt) și lucru. Altfel, secretul ontologic nu trebuie dezvăluit, Întrucât semioza extremă conduce la grotesc și nu la cunoașterea adevărată. Lumea nu poate fi răscolită până În structurile ei cele mai intime. Semiotica și semioza trebuie să aibă o limită (ceea ce Însuși Eco propune În cartea sa I limiti dell’interpretazione, Bompiani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decât prin acceptarea impactului natural dintre semn (cuvânt) și lucru. Altfel, secretul ontologic nu trebuie dezvăluit, Întrucât semioza extremă conduce la grotesc și nu la cunoașterea adevărată. Lumea nu poate fi răscolită până În structurile ei cele mai intime. Semiotica și semioza trebuie să aibă o limită (ceea ce Însuși Eco propune În cartea sa I limiti dell’interpretazione, Bompiani, 1990), trebuie să se oprească la un anumit punct pentru a nu se ajunge la perversități textuale dintre cele mai periculoase prin declanșarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În cartea sa I limiti dell’interpretazione, Bompiani, 1990), trebuie să se oprească la un anumit punct pentru a nu se ajunge la perversități textuale dintre cele mai periculoase prin declanșarea unor acte ireparabile. A merge prea departe cu practicarea semiozei e ca și cum ai Încerca să te culci cu propria-ți mamă, subordonând incestul unei motivații de cunoaștere. 3. Golemul textului Unde se Înscrie genul de proză propus de Umberto Eco? La colocviul despre narativa italiană, ținut la Facultatea de Litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfozează Într-un hipersemantism instituit de autonomia limbajului poetic”. Am avut, de altfel, ocazia să reținem, urmărind cîteva dintre coagulările specifice ale universului imaginar al lui Voronca sub semnul metamorfozelor sărbătorești ale lumii, În ce măsură noua „semioză” poetică amplifică spațiul mișcării asociative, relaxînd relația de similaritate În cadrul unor toposuri În care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, avînd În vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare În parte, alterarea mimesisului În favoarea semiosisului. Ne-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
total, spontaneitatea aparentă ascunde adesea exercițiul rafinat-manierist al artificiului asociativ, iar motivarea punerii În relație nu cere Întotdeauna eforturi neobișnuite. Nu-i vorbă că, În chiar cazul acelei „métaphore filée”, În care Michael Riffaterre vede un procedeu tipic suprarealist al semiozei, arbitrarul poate fi În cele din urmă redus printr-o considerare atentă a sintaxei ce leagă seria metaforică de contextul secvenței; iar pe de altă parte, multe dintre imaginile suprarealiștilor celor mai notorii ca Breton și Eluard, sînt recunoscute a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
este” (sau a fost) apare în aceste condiții ca un fel de rezistență față de sens; această rezistență vine să confirme venerabila opoziție mitică între trăit (viu) și inteligibil 1. Referința nu mai este, din această perspectivă, decât un produs al semiozei, din moment ce relația lingvistică primară nu mai pune în legătură cuvintele și lucrurile, semnul și referentul, textul și lumea, ci un semn cu alt semn, un text cu alt text. Pe bună dreptate, Toma Pavel observa că, din punctul de vedere
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asemenea ca glosarul general și bibliografia finală să se constituie într-un util auxiliar de lectură și cercetare per-sonală. Tabla de materii detaliată, bibliografiile tematice și "antologia virtuală" (reprezentată de cele mai cunoscute luări de poziții în domeniul semnului și semiozei) vor facilita o lectură reflexivă, de iradieri și rezonanțe, altfel spus un parcurs analitic și critic. Alternativele semiotice propuse de cercetarea cea mai actuală (semiotica mass-media, semiotica spațiului inter alii) și în ultimă instanță supraviețuirea semioticii prin infuzia umanului sînt
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
imagini, coduri culturale) este de neconceput în afara unei lecturi verticale, simbolice a semnelor nucleare ale culturii și a unei percepții orizontale, a unei gramatici referențiale (cum ar fi cea a orașului, a spectacolului, a sărbătorii etc.); * utilizarea semnelor și descrierea semiozei (ca geneză, dezvoltare și prelucrare a semnelor) poate și trebuie să contribuie la evitarea distrugerii naturii și asasinării culturilor; * parafrazîndu-l pe Louis Prieto (1975) pentru care opera de artă este o imagine (eikon) a spațiului și timpului, putem afirma că
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și comparată. Semiotica generală (pură) reprezintă știința universală a semnelor întemeiată pe limbajul uman ca instrument de modelare, în timp ce semioticile regionale (specifice) adaptează teoria semnului la un domeniu strict circumscris. De fapt, semiotica generală ca domeniu al specificității semnelor și semiozei nu poate fi concepută în afara unei "ascultări" atente a textelor, a semioticilor particulare, într-un fecund demers abductiv, de du-te-vino între ipotezele globale și exemplele validante sau infirmante: "Nu voi admite niciodată un divorț între teorie și analiza faptelor. E
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de la linearitate, lingvistul genevez afirmă caracterul discret al limbajului (în opoziție cu continuu), rezultat al caracterului diferențial, mutual opozabil al semnelor lingvistice. 4. CHARLES SANDERS PEIRCE SI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei Dacă pentru Saussure și lingvistica de obediență saussuriană semnul rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului sau a formei expresiei și formei conținutului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (modelul triadic al lui Ogden-Richards din 1923, The Meaning of
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semn. Semnul stă în locul a ceva, obiectul său. El stă în locul acestui obiect în raport cu un fel de idee"(C.P. 2.228). Peirce definește această acțiune triadică a semnului, acest proces în care semnul are un efect cognitiv asupra interpretului, ca semioză: "orice acțiune dinamică sau acțiune a forței brute, fizice sau psihice, are loc între doi subiecți (care reacționează în mod egal și unul și celălalt sau unul este agent și celălalt pacient, parțial sau integral) sau este rezultatul unei acțiuni
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acțiune a forței brute, fizice sau psihice, are loc între doi subiecți (care reacționează în mod egal și unul și celălalt sau unul este agent și celălalt pacient, parțial sau integral) sau este rezultatul unei acțiuni între perechi. Dimpotrivă, prin semioză eu înțeleg o acțiune sau influență care implică cooperarea a trei subiecți care sînt semnul, obiectul său și interpretantul, această influență tripartită nefiind rezolvabilă în acțiuni între perechi" (C.P. 5.484). Așa cum afirmă și Eco, subiecții semiozei lui Peirce nu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
perechi. Dimpotrivă, prin semioză eu înțeleg o acțiune sau influență care implică cooperarea a trei subiecți care sînt semnul, obiectul său și interpretantul, această influență tripartită nefiind rezolvabilă în acțiuni între perechi" (C.P. 5.484). Așa cum afirmă și Eco, subiecții semiozei lui Peirce nu sînt în mod necesar subiecți umani, ci "entități semiotice abstracte a căror dialectică internă nu e afectată de ocurența unui comportament de comunicare" (A. Boboc, 1997:32). În mod clar interpretantul nu se confundă cu interpretul sau
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
În mod clar interpretantul nu se confundă cu interpretul sau subiectul ce interpreteză semnul: inter-pretantul este definiția representamen-ului, intensiunea lui Carnap, semnificatul lui Saussure, modul în care este dat obiectul (cf. și A. Boboc, 1997:32). De asemenea, obiectul în semioză (obiectul imediat) nu se confundă cu obiectul în afara semiozei (obiectul dinamic): "representamen-ul referă nemediat la obiectul nemediat și mediat la obiectul natural" (G. Deledalle apud A.Boboc, 1997:36). Ceea ce este fundamental în teoria peirciană este pe de o parte
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau subiectul ce interpreteză semnul: inter-pretantul este definiția representamen-ului, intensiunea lui Carnap, semnificatul lui Saussure, modul în care este dat obiectul (cf. și A. Boboc, 1997:32). De asemenea, obiectul în semioză (obiectul imediat) nu se confundă cu obiectul în afara semiozei (obiectul dinamic): "representamen-ul referă nemediat la obiectul nemediat și mediat la obiectul natural" (G. Deledalle apud A.Boboc, 1997:36). Ceea ce este fundamental în teoria peirciană este pe de o parte caracterul ternar al semnului și pe de altă parte
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Ceea ce este fundamental în teoria peirciană este pe de o parte caracterul ternar al semnului și pe de altă parte faptul că semnul (natural sau artificial) nu este o specie preexistentă, ci rezultatul interacțiunii celor trei elemente, interacțiune ce constituie semioza (infinită). Acestor trei elemente ale semnului le corespund trei direcții de cercetare: * gramatica pură sau speculativă, legată de representa-men și care va constitui sintaxa în terminologia lui C. Morris; * logica legată de problema adevărului și care va deveni semantica la
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
studiu al legilor prin care un semn generează un altul, prin care gîndirea produce o altă gîndire (C.P. 2.229). Această a treia direcție cu categoria sa fundamentală de interpretant constituie cheia de boltă a semioticii peirciene prin noțiunea de semioză infinită (orice semn implică un altul, este generat de alte semne și instituie un sistem virtual infinit de semne). Experiența didactică și cea științifică reprezintă exemple paradigmatice de situații semiotice de semioză infinită: termenii noi sau complecși sînt interpretați prin
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de boltă a semioticii peirciene prin noțiunea de semioză infinită (orice semn implică un altul, este generat de alte semne și instituie un sistem virtual infinit de semne). Experiența didactică și cea științifică reprezintă exemple paradigmatice de situații semiotice de semioză infinită: termenii noi sau complecși sînt interpretați prin imagini, diagrame, definiții de accesibilizare și în ultimă instanță corespondenții intraductibili din limbi străine (latină, engleză). Logician și filosof profund, Peirce introduce nuanțări subtile la fiecare componentă a triunghiului semiotic. Astfel obiectul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
principii categoriale, Peirce distinge interpretantul imediat sau emoțional, investit cu o potențialitate se-mantică; interpretantul dinamic sau energetic, ca efect direct al semnului asupra interpretului și interpretantul final sau logic (legea, habit). Interpretantul imediat așa cum este dat la începutul procesului semiozei conduce prin interpretantul dinamic la obiectul dinamic și prin interpretantul final la noua semnificație a termenului, la capătul procesului semiozei. Textul literar poate fi considerat un interpretant imediat de la care, prin activitatea de lectură (interpretantul dinamic), se poate ajunge la
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
direct al semnului asupra interpretului și interpretantul final sau logic (legea, habit). Interpretantul imediat așa cum este dat la începutul procesului semiozei conduce prin interpretantul dinamic la obiectul dinamic și prin interpretantul final la noua semnificație a termenului, la capătul procesului semiozei. Textul literar poate fi considerat un interpretant imediat de la care, prin activitatea de lectură (interpretantul dinamic), se poate ajunge la interpretarea finală, practic nelimitată, asigurată de interpretantul final. În comparație cu Saussure care privilegiază aspectul structural, acronic al limbii ca sistem, constituit
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
inutilizabil), am putea spune că la Saussure domină perspectiva sintactică pozițională a semnelor (metafora jocului de șah ca principiu explicativ pentru funcționarea sistemului limbii nu este fortuită), iar la Peirce esențial este aspectul explorator, euristic al devenirii infinite a semnelor semioza nelimitată. În fond, cele două direcții nu sînt incompatibile: semnul este baza semioticii sau practicii semnificante, așa cum semioza este spațiul formării/transformării semnelor (cf. și U. Eco, 1984). Accentul saussurian este paradigmatic și spațial, cel peircian este sintagmatic, dinamic, temporal
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
principiu explicativ pentru funcționarea sistemului limbii nu este fortuită), iar la Peirce esențial este aspectul explorator, euristic al devenirii infinite a semnelor semioza nelimitată. În fond, cele două direcții nu sînt incompatibile: semnul este baza semioticii sau practicii semnificante, așa cum semioza este spațiul formării/transformării semnelor (cf. și U. Eco, 1984). Accentul saussurian este paradigmatic și spațial, cel peircian este sintagmatic, dinamic, temporal, ceea ce nu exclude însă existența categoriei polare: contextualizarea prin conceptul saussurian de vorbire și sistematica repertoriului de semne
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
esențial noțiunea de comunitate, fără limite precise și capabilă de o creștere precisă a cunoștințelor"(C.P.5.311). În perspectiva logico- semiotică (non psihologică) a cunoașterii (Mind is a sign developing according to the laws of inference, C.P.5.313) semioza infinită devine raport cu trecutul și proiecție necesară în viitor: "Realitatea depinde de hotărîrea finală a comunității; prin urmare, gîndirea este ceea ce este numai datorită faptului că se adresează unei gîndiri viitoare, care în calitatea sa de gîndire este identică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
tare" mamă/tată în raport cu opoziția "slabă" a rîde/a surîde). Descoperirea și dezvoltarea semioticii peirciene repre-zintă un cîștig epistemologic și metodologic indubitabil: textul ca hipersemn, abducția "tropism al spiritului către adevăr" ca tip valid de inferență alături de inducție și deducție, semioza infinită ca modalitate de aprehensiune a lumii ca totalitate sub semnul unor potențialități de dezvoltare. Semiotica nu este doar un simplu instrument noțional susceptibil să ne ajute în analiza diverselor semne care compun universul nostru social; devenim noi înșine locul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]