47 matches
-
rădăcină se termină într-un grup consonantic, în structura căruia ultima consoană este lichida l: -mbl(a umbl-a - umbl-U), -mpl (a umpl-e - umpl-U), -mfl(a umfl-a - umfl-U), -fl (a afl-a - afl-U) sau vibranta r: -cr (a consacr-a - consacr-U). Primesc dezinența -® (semivocalic): • verbe a căror rădăcină se termină în vocala i (a ști - ști-U, a scrie - scri-U) sau U (a continua - continu-U) și verbele neregulate a da, a sta, a bea, a vrea, a lua: da-U, sta-U, bea-U, vrea-U, precum și compușii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bea-U, vrea-U, precum și compușii lor, cu flexiune regulată sau neregulată, dacă nu au în structura temei de prezent sufixul -EZ-: a reda - reda-U, a preda - preda-U, a se deda - mă deda-U, a relua - reia-U, a prelua - preia-U etc. Primesc dezinența (semivocalic): • verbele a căror radăcină se termină în vocală, dacă nu au în structura temei de prezent unul din sufixele -EZ-, -ESC-, |SC-:a (se) apropia - (mă) apropi-I, a încuia - încu-I, a jupui - jupo-I, a îndoi - îndo-I, a măcăi - măcă-I, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dominându-l. La persoana a II-a singular, în afara lui -¹, ultrascurt (asilabic), cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI, în funcție de structura fonetică a rădăcinii, dezinența poate fi reprezentată de un I vocalic sau de un semivocalic. Primesc -I vocalic verbele care la persoana I prezintă dezinența U (vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U, continu-U etc. / ști-I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de structura fonetică a rădăcinii, dezinența poate fi reprezentată de un I vocalic sau de un semivocalic. Primesc -I vocalic verbele care la persoana I prezintă dezinența U (vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U, continu-U etc. / ști-I, scri-I, da-I, continu-I etc., verbele care au dezinența semivocalic la persoana I: apropi-I, încu-I, îndo-I etc. și cele mai multe din verbele a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reprezentată de un I vocalic sau de un semivocalic. Primesc -I vocalic verbele care la persoana I prezintă dezinența U (vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U, continu-U etc. / ști-I, scri-I, da-I, continu-I etc., verbele care au dezinența semivocalic la persoana I: apropi-I, încu-I, îndo-I etc. și cele mai multe din verbele a căror rădăcină se termină în sonanta n, supusă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U, continu-U etc. / ști-I, scri-I, da-I, continu-I etc., verbele care au dezinența semivocalic la persoana I: apropi-I, încu-I, îndo-I etc. și cele mai multe din verbele a căror rădăcină se termină în sonanta n, supusă unui proces de palatalizare totală: a pune - puI, a spune - spuI, a veni - viI etc. Dezinențe codiționate de tipul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimiei este -|: (el, ea, ei, ele) cânt|, lucreaz|, coboar|. Cealaltă omonimie caracterizează marea majoritate a verbelor din celelalte tipuri de flexiune. Dezinența omonimiei este -Ø: (eu, ei, ele) văd, apar, vin, sosesc, vând, prind etc. sau, în cazuri mai rare, -® (semivocalic): scriU, știU. Prezintă aceeași omonimie verbele neregulate a da, a sta, a bea, a lua, precum și compușii lor: daU, staU, beaU, iaU, redaU, predaU, preiaU etc. Fac excepție de la această omonimie verbele din tipul II de flexiune, clasa 1.a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de flexiune al verbului: (el) prind-E/prind-E (tu)!, (el) vind-E/vind-E (tu)!, (el) urășt-E/urășt-E (tu)! etc. Observații: • Mai multe serii de verbe au și la imperativ aceeași dezinență ca la persoana a II-a a indicativului, -I (ultrascurt sau semivocalic): (tu) merg-I/merg-I (tu)!, (tu) rămâ-I/ rămâ-I (tu)! etc. Dezvoltarea acestei noi omonimii-excepție: persoana a II-a imperativ - persoana a II-a indicativ este condiționată de structura fonetică a verbului și de relațiile de fonetică sintactică în care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
celelalte dezinențe. Singular: • persoana I: -Ø: cânt, lucrez, dorm, sosesc, cobor, urăsc, par, vând, prind; îndoi, târâi, sui etc., -u (vocalic); verbele a căror rădăcină se termină în grupurile consonantice -mbl, -mpl, -fl, -cr-: umbl-u, umfl-u, umpl-u, afl-u, consacr-u; -u (semivocalic); verbele a ști, a scrie (și compușii): ști-u, scri-u etc., verbul a continua: continu-u; parte din verbele neregulate: da-u, sta-u, bea-u etc. • persoana a II-a:-i; toate verbele, indiferent de tipul de flexiune; de structura lor depinde doar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. • persoana a II-a:-i; toate verbele, indiferent de tipul de flexiune; de structura lor depinde doar valoarea fonetică a lui -i: -i (ultrascurt asilabic); majoritatea verbelor, cânț-i, lucrez-i, dorm-i, soseșt-i, cobor-i, merg-i etc. -i (semivocalic);verbele care primesc la persoana I -u (semivocalic) și parte din verbele care au rădăcina terminată în consoana n (palatalizată, la persoana a II-a, până la dispariție): ști-i, scri-i, continu-i, vi-i, rămâ-i etc. -i (vocalic); verbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indiferent de tipul de flexiune; de structura lor depinde doar valoarea fonetică a lui -i: -i (ultrascurt asilabic); majoritatea verbelor, cânț-i, lucrez-i, dorm-i, soseșt-i, cobor-i, merg-i etc. -i (semivocalic);verbele care primesc la persoana I -u (semivocalic) și parte din verbele care au rădăcina terminată în consoana n (palatalizată, la persoana a II-a, până la dispariție): ști-i, scri-i, continu-i, vi-i, rămâ-i etc. -i (vocalic); verbele care primesc -u (vocalic) la persoana I: afl-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă au ca ultim fonem al rădăcinii, consoana r: ofer-ă, sufer-ă etc. -Ø: verbele celorlalte tipuri de flexiune, cărora le este caracteristică omonimia: pers. a III-a, plural = pers. I, singular: (eu, ei) dorm, sosesc, urăsc, par, vând, prind; -u: (semivocalic): verbele a ști și a scrie (plus compușii), păstrând aceeași omonimie, între pers. a III-a, plural = pers. I, singular: ști-u, scri-u, descri-u etc.; -e: la verbele cu dezinența -i, la persoana I, singular, care reprezintă omonimia pers. a III
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multe obișnuințe/ tradiții) de scriere a limbii române cu alfabet latin" (Dimitriu, 2004, p. 18-19), este reprezentat prin reguli 27 care motivează: * scrierea cu o(prin raportare la tradiție și la originea latină a cuvintelor respective) și pronunțarea cu uinițial semivocalic: oameni, oaie, oaste etc.; * scrierea cu eși pronunțarea ie(cu iinițial semivocalic), în flexiunea pronumelui personal propriu-zis și în conjugarea verbului a fi: eu, el, ei, ele, ești, este, e, eram, erați, erau etc.; * scrierea ea și pronunțarea ia în
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
2004, p. 18-19), este reprezentat prin reguli 27 care motivează: * scrierea cu o(prin raportare la tradiție și la originea latină a cuvintelor respective) și pronunțarea cu uinițial semivocalic: oameni, oaie, oaste etc.; * scrierea cu eși pronunțarea ie(cu iinițial semivocalic), în flexiunea pronumelui personal propriu-zis și în conjugarea verbului a fi: eu, el, ei, ele, ești, este, e, eram, erați, erau etc.; * scrierea ea și pronunțarea ia în cazul formei pronominale de persoana a III-a, feminin, singular; * scrierea aglutinată
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Americană, American Standard Version (ASV): "Eu sunt Dumnezeul tău, cel care te-a scos din sclavia Egiptului. Să nu ai alți Dumnezei în afară de mine." Numele este compus din trei consoane, yōd (י), hē (ה) și văv (waw) (ו) (un w semivocalic; vezi mater lectionis, אֵם קְרִיאָה), consoana hē (ה) fiind repetată la sfârșit. Din cauza faptului că în scrierea ebraică veche nu se scriau vocalele și deoarece evreii considerau numele יהוה tabu (este interzis
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
examina", în care în mod corect "x" se pronunță [gz], sînt uneori rostite cu [ks]. Ca o formă de hipercorectitudine, formele verbului "a fi" și pronumele personale care încep cu litera "e" sînt adesea pronunțate fără preiotare (fără un "i" semivocalic anterior): [eu], [este], [era]. O greșeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor "a vrea" și "a voi": ', ' etc. De asemenea conjunctivul verbului "a avea" devine la unii vorbitori "să " în loc de "să aibă". Verbul "a trebui" este uneori
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
GI = ӁИ (de оbicei), ӂЬ (ca ultimă literă a unui cuvânt, dacă nu еste аccentuat). GIA = ӁИА. H = Х (nu sе scrie după C și G). I = И (de obicei), -Ь (la sfârșitul unui cuvânt, dacă nu se accentuează (i semivocalic)), -Й (la sfârșitul unui cuvânt, după vocale (i semivocalic)). IA = Я (la începutul unui cuvânt și după vocale), -ИЯ (în cuvinte ca: Ромыния(România); în verbe: detalia = деталия), -ИА- (în cuvinte împrumutate), -ЬЯ- sau, mai rar, -ИА- (în cuvinte locale
Alfabetul chirilic moldovenesc () [Corola-website/Science/303325_a_304654]
-
unui cuvânt, dacă nu еste аccentuat). GIA = ӁИА. H = Х (nu sе scrie după C și G). I = И (de obicei), -Ь (la sfârșitul unui cuvânt, dacă nu se accentuează (i semivocalic)), -Й (la sfârșitul unui cuvânt, după vocale (i semivocalic)). IA = Я (la începutul unui cuvânt și după vocale), -ИЯ (în cuvinte ca: Ромыния(România); în verbe: detalia = деталия), -ИА- (în cuvinte împrumutate), -ЬЯ- sau, mai rar, -ИА- (în cuvinte locale). IE = Е (la începutul unui cuvânt și după vocale
Alfabetul chirilic moldovenesc () [Corola-website/Science/303325_a_304654]
-
sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . În limba română apare ca un alofon al consoanei velare ɡ, care se "palatalizează" atunci cînd este urmată de una dintre vocalele și , variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere ghe și ghi se pronunță cu varianta palatală a acestei consoane. Trebuie totuși remarcat că această diferență se limitează la aspectul fonetic, și că nu are efect semantic asupra cuvintelor. În
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
și percepute de vorbitorii acelor limbi ca fiind unul și același sunet. ele cele mai evidente sînt chiar sunetele limbii respective, așa cum sînt ele percepute de vorbitori. De exemplu, limba română standard folosește 7 foneme vocalice, 20 consonantice și 4 semivocalice. Acest set situează limba română printre limbile cu un număr mediu de foneme. Extremele se consideră a fi limba vorbită de populația "Pirahă" din Brazilia cu doar 10 foneme în total, și limba "! Xóõ" din Botswana și Namibia care dispune
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
ia" a dus la grafii greșite ca "earnă", "aceleeași", "femeea" în loc de "iarnă", "aceleiași", "femeia". Are loc și efectul invers, în care grafia convențională și nefonetică "eu", "ei", "ea", "este", "era" duce la pronunții hipercorecte în locul celor firești, cu un "i" semivocalic la începutul acestor cuvinte; corect se pronunță, dar nu se scrie, astfel: "ieu", "ia", "ieste" etc. (totuși în context psihologic sau filozofic "eu" devine substantiv și se pronunță fără "i"). Hipercorectitudinea în acest caz se explică prin aceea că vorbitorii
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
ordine alfabetică, iar apoi împărțite în vocale și consoane. Sunt recapitulate cele 10 cifre arabe. Următoarele lecții ale primei părți (11-23) se refereau la grupuri de litere cu rol special în formarea silabelor și pronunțare: consoane „nedespărțibile”, "i" și "u" semivocalice în diftongi și triftongi, grupurile "ce - ci - ge - gi". Partea a doua era intitulată „Cuvinte de mai multe silabe și propuseciuni” și cuprindea inițial 18 lecții (numărul acestora a crescut în edițiile de mai târziu). În cadrul lor erau învățate alte
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]