347 matches
-
în compartimentul meu și mi-a vestit căderea lui Maniu: Va pleca Maniu, va veni Mironescu. De ce Mironescu? Fiindcă regimul național-țărănesc trebuie compromis definitiv. Va fi un provizorat. Apoi, va veni Titulescu. De ce Titulescu? Fiindcă trebuie compromiși și toți falșii semizei”. Nae Ionescu a fost pe aproape, Titulescu nereușind să formeze un cabinet, deși la un moment dat era anunțat ca sigur prim-ministru. În condițiile grele ale crizei economice, Guvernul Iorga (aprilie 1931 - iunie 1932), n-a fost unul eficient
Agenda2006-33-06-01-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/285127_a_286456]
-
vulgară și insipidă de genul amatorilor de femei desfrânate și proaste. Suferințele și nenorocirile sedimentate în straturi pe fața sa, dezgustul pe care-l inspira persoana sa îi confereau, fără să fie poate conștient de asta, aparența unui fel de semizeu. Cu marfa sa nenorocită, el întruchipa simbolul creației. Da, văzusem semnul celor doi colți galbeni și stricați, prin care ieșeau versete din Coran, semnul dinților săi pe fața soției mele, femeia asta care nu mă lăsa să mă apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că devenisem un semizeu, cu mult deasupra nevoilor meschine ale oamenilor. Simțeam eternitatea curgând în mine. Ce este eternitatea? Pentru mine era să te joci de-a v-ați ascunselea cu târfa, pe malul Surenului și, apoi, cu ochii închiși, să-ți înfunzi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zona cervicală, și cum respectiva grimasă a fost luată de mulțime ca semn de preocupare, seriozitate și competență, când a pus piciorul pe ultima treaptă, piața deja răsuna de urale și de strigăte de „Poliția e cu noi!“. Ajuns sus, semizeul În uniformă și-a tras puțin sufletul, iar apoi și-a dat jos chipiul, dezvăluind mulțimii un val de strălucitoare transpirație care izvora dintr-o țeastă parțial despădurită și care, În irizările acelei amieze Însorite, constituia un adevărat nimb al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zeului Tané. El este stăpânul valurilor și al vanturilor. În anumite situații permite că un erou să se-ntoarcă din Al Cincilea Cerc, dar nu poate accepta s-ofacă a doua oară, căci în acest caz s-ar transforma într-un semizeu care-a reușit să-l învingă. —Miti Matái știe? —Bine-nțeles. — Și totuși se gândește să plece? Un navigator nu se teme niciodată de moartea pe mare, fiule, răspunse bătrânul cu calm. Singurul lucru de care se teme un navigator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poate ani - privind prin ochii aceluia care văzuse atâtea? Tapú Tetuanúi inspiră adânc aerul sărat și umed, în care pluteau arome de triumf, căci deja începuse să se simtă mai important decât un general, un prinț sau chiar decât un semizeu. Începuse să se simtă ca un adevărat navigator al insulei Bora Bora. Ochii lui, obișnuiți cu întunericul, nu pierdeau nici un gest al lui Miti Matái, conștient fiind că, într-o zi, când va fi la rândul lui căpitan, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
om obișnuit cu perioadele lungi de abstinenta și în al doilea rând pentru că, în calitatea lui de căpitan, trebuia să dea exemplu celorlalți. Pentru Tapú Tetuanúi, miticul Navigator Căpitan se transformă de la o zi la alta într-un fel de semizeu, împodobit cu toate virtuțile, fiindcă la bine-cunoscutul sau curaj și la incontestabilul sau talent marinăresc se adăugau o profundă umanitate și o stăpânire a pasiunilor nemaiîntâlnite la alți oameni. Dormea puțin, mânca puțin și era întotdeauna primul la ridicatul pânzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai putea face un simplu ucenic de navigator, decât să deschidă gură de uimire și să se convingă încă o dată că imensitatea neștiinței lui cu privire la ocean nu se putea compară decât cu imensitatea oceanului însuși? Dacă Miti Matái era un semizeu în ochii lui încă de când se aflau în Bora Bora, acum se convingea zi de zi de acest lucru, pe masura ce îl vedea demonstrând, în practică, profunzimea cunoștințelor lui nelimitate. Spre seară, după mai multe ore de navigație rapidă și silențioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deschidea toate porțile. Dar cum era posibil ca niște oameni care stăpâneau obiecte atât de fascinante, cuțite atât de periculoase și vesminte atât de grozave să moară de sete într-o insulița în mijlocul oceanului? Și cum era posibil că asemenea semizei să miroasă atât de urât? Tapú Tetuanúi se simțea complet zăpăcit și Chimé din Farepíti la fel. Uimirea lor era cu totul de înțeles dacă ținem seama că niciodată, în mii de ani de istorie, nici un membru al rasei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o jumătate de metru lungime și cu un aer agresiv, care obișnuiau să se folosească de întunericul nopții pentru a se arunca, toate deodată, asupra alimentelor pe care tocmai le debarcaseră. Șobolani - primul cuvânt pe care il învățară de la necunoscuții semizei - și într-adevăr fu un cuvant groaznic, care îi făcea să se cutremure. Ieșiseră din carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii lor străluceau în întuneric, reflectând scânteierea focului, te duceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
său, Oró, zeul războiului, avea să intoneze imnuri de slavă pentru cel care fusese cel mai viteaz dintre cei viteji și cel mai înțelept dintre cei înțelepți. Taaroa va asculta în liniște, vă zâmbi mulțumit, îl va îmbrățișa pe noul semizeu care a sosit în împărăția lui și îi va pune sub comanda cea mai frumoasă navă care s-a construit vreodată în atelierele cerești. O sută de țestoase au s-o tragă. O mie de delfini au să-i deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și atenția ei se dirijă către bărbatul care ședea pe scaun. Cine o fi individul, că nu arată rău deloc. Habar n-am, îi răspunse fratele, dar ne putem interesa dacă vrei. Se opriră lângă masa Sidoniei zâmbitori. Păreau doi semizei coborâți dintr-o altă lume. Figurile lor aproape identice nu se încadrau prea ușor în tipologiile existente. Ei sunt copiii mei, spuse învinsă Sidonia, înțelegând că, speranța ei abia pâlpâind s-a transformat în scrum, mai trebuia doar o boare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de elevi?" Am fost nedreaptă. Aș fi vrut să păstrez mi-a plăcut portretul de fetișcană din vremea cînd înotam în lac, așa cum aș fi înotat în cer. Cînd cerul era și el un lac albastru. Timpul se face de semizeu dacă "tu" îl iubești pe "eu"" Îmi cade la picioare o creangă de nuc. O iau sol de pace pe umăr. Ezit în fața gardului înalt, de lemn, dar sun. Rusalin, mai exact cel care-i acum Rusalin, vine la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar avea mult de câștigat, s-ar salva pur și simplu de la ridicol, dacă ar fi o parodie. Dar nu e. Autorul ia în serios aceste puerilități, din care am menționat doar câteva, ca și cum ar fi vorba de faptele unor semizei. Nefiresc este și limbajul folosit de personaje. Din dorința de a imita stilul argotic din romanele polițiste americane, autorul le atribuie eroilor săi replici strident inautentice. Este greu de crezut că un om de afaceri, fie și veros, spune: „Dacă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe tata în cer, sigur că soția lui e într-un palat în mare și copiii lui se joacă departe, pe valuri de asta stă uitându-se în zare, de asta e așa de bun și blând... Înseamnă că e semizeu... dar aceia sunt regi, se luptă tot timpul și se ceartă cu zeii, nu stau cu oamenii de rând, ca noi, nu sunt săraci, cum e el chiar mai sărac decât pescarii cei săraci și nici nu pescuiesc... Cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
răgete cacofonice, traducând râsul proletar. În câteva rânduri însă, lucrurile s-au complicat: au intervenit pipăieli, atingeri libidinoase pe păr, pe sâni sau pe coapse. Cine n-ar putea recunoaște, în această flatantă eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Din acest motiv este binevenit un medic ce luptă împotriva dietelor celor sadici, a obsesiei sănătății și cultului fitness-ului, dar în favoarea dorinței de a trăi. Astăzi totuși sunt tot mai puțini cei ce se încred în doctori considerându-i semizei, tot mai puțini sunt doctorii cărora le este frică de ordinea profesiunii lor ca în fața Sfintei Inchiziții, chiar și în spitale se evită, unde este posibil, folosirea limbajului sacru al medicinei cu pacienții, limbaj plin de termeni derivați din greacă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la istorie rămîne una impersonală, mediată exclusiv de cărți și manuale „infectate" de „morbul" expunerii științifice. Chiar și filmele, și documentarele noastre istorice sînt realizate în conformitate cu paradigmele „eroizante" ale mitologizării. Personajele istoriei românești au mereu, la reconstrucția arheologică, aure de semizei, gesturile lor revelă conținuturi irepetabile. Omul modern nu poate decît să se prosterneze în fața trecutului și apoi, inhibat, cel mult să-l ignore. Andrei urmărește, fascinat, exponatele interminabilelor săli din British Museum (unde l-am dus în trei zile consecutive
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
sale. Domesticit, după unii, în jurul anului 50.000 î.H., cîinele e zeu și diavol; zeu, la egipteni, cu numele de Anubis, la celți e un totem, la georgienii din Caucaz e un cîine înaripat care îl slujește pe eroul semizeu Amirani, la armeni e Arțibur care i-a scos pe oameni din păduri, la creștini e un simbol al fidelității și vigilenței, însemn al sfinților Bernard și Benedict, iar ordinul călugărilor dominicani (care înseamnă Domini canes: "cîinii Domnului") avea drept
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
Ionescu repeta adesea că nimeni nu e de neînlocuit. Vroia să spună că el însuși era muritor. Și acest lucru nu trebuia interpretat ca o catastrofă, în special pentru toți acei români care îl privesc ca pe un fel de semizeu. Vai, nu l-am putut crede. Nimeni, și cu atât mai puțin Mircea Eliade, nu poate fi vreodată înlocuit. Suntem condamnați să continuăm fără el. E ca și cum am conduce printr-o ceață deasă sau ca și cum am călări pe spinarea unui
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
să spună că nimeni nu este de neînlocuit. Se referea la faptul că el însuși, Eliade, era muritor, iar acest fapt nu trebuia luat ca o catastrofă, mai ales de către admiratorii români care îl tratau ca pe un fel de semizeu. Așa cum am văzut, unul dintre ei era (sau fusese) chiar cel care scria aceste rânduri. Culianu însă nu este de acord: nimeni, iar Eliade cu atât mai puțin, nu poate fi înlocuit. Și încheie scurtul, dar semnificativul text cu următoarele
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
sînt invitați să-l înțeleagă cum grano salis. Astfel de texte din epoca bine cunoscută nu exprimă neapărat doar un punct de vedere personal. Îl publicăm din nostalgia integrității moștenirii culturale, cum se zicea pe vremuri, a marelui poet. Pornograf, semizeu și messie sau Metamorfozele lui Petru Dumitriu Prometeu! Spun cinstit că nu m-am așteptat. Orice borfaș, orice șarlatan, orice ticălos, într-un cuvânt orice ins certat cu justiția și care, din temeinice motive personale, se află în căutarea unei
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Și pentru că în numele lui Moise, al lui Zoroastru, al lui Buddha, al lui Hristos, prea s-au prăsit mulți prooroci de ocazie pe ospitaliera noastră planetă, Petru Dumitriu a găsit cu cale să se asemuiască, prin aluzii, cu însuși Prometeu, semizeul a cărui biografie lacunară permite impostorilor încolțiți să vorbească în numele său. Muindu-și, deci, plaivazul în Vechiul Testament, în Evangheliști, în Apocalips, în "inițiați", în ezoterici, în ocultiști, în hermetiști, în cabaliști, în teozofi, în Krishna Murti, în Dostoievski (prădat copios
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
mare asprime!". Deci între Prometeu cel înlănțuit pe stâncă și dumnealui Petru Dumitriu, cel țintuit la stâlpul infamiei, acesta din urmă a descoperit asemuire și afinitate. Amândoi au furat! Și unul și altul sunt hoți. Acesta e punctul comun dintre semizeu și găinar. Dar gândindu-se la mârșăviile lui personale, Petru Dumitriu, zis și Mutzi, rușinos din fire și delicat cu el însuși, le numește, cu gingășie, Transfer. Și tot ce a săvârșit până acum în rapida și crapuloasa lui carieră
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]