581 matches
-
lui G. Durand - reechilibrarea biologică(eufemizarea răului), psihosocială(combaterea alienării) și antropologică(prin remitizare). Într-un articol publicat în Questions de mythocritique, Daniele Chauvin observă și aproximează capacitatea de reactivitate a mitului în producțiile literare, explicabilă prin forța lui de semnificare, de simbolizare și resimbolizare a realului, dar și prin efortul hermeneutic pe care-l suscită. Performanța mitului de a se disimula, de a camufla o atitudine critică vizavi de o problematică incomodă este analizată și de Marcel Detienne care consideră
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
întoarcerea în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai relevat, aceasta este experiența originară a lui Eminescu, experiența unei cugetări petrecută constant în tensiunea semnificărilor cosmice a înțelesurilor primordiale, în piscul minții (apex mentis) și acolo se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci, scrie Giordano Bruno, "cei aleși au inteligență cerească, posedă lumina divină", întrând astfel în extazul minții in extasis mentis, afirmă Eckhart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
identifică alte funcții copacului, atunci alta este realitatea pentru specia respectivă. Putem spune că există mai multe realități? Unde este realitatea obiectivă? Poate că tocmai conștientizarea imposibilității obiectivității înseamnă obiectivitate. Categoriile stilistice la Blaga pot fi înțelese ca modalități de semnificare proprii fiecărei lumi. Încercăm să descoperim inteligibilitatea lumii sau să imprimăm lumii inteligibilul? Fr. Nietzsche spune că omul obiectiv este o oglindă. Omul obiectiv nu este om. Poate este judecător. A fi om înseamnă a fi subiectiv, a fi un
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a ne fi propriu, însă definindu-ne. ٭ Limbajul se transcende în sensul său. El poartă un sens ce îl depășește, care e mai mult decât el. Stă mărturie gradul de inefabil pe care-l duce cu sine; acesta este o semnificare indirectă. A da chip aleatorului corespunde dorinței noastre de unitate (sensul putând lua naștere doar în orizontul unității). Știința recurge la transformarea necunoscutului în cunoscut mai curând prin forțarea cunoscutului peste necunoscut decât prin descoperirea necunoscutului. Dezvăluirea pe care o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi și la temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi și la temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
de prelungiri, extensii ale propriei existențe, pe muchea dintre real și imaginar, viața trăită și cea visată. Ironic, tragic, rareori stenic, Vasile Gârneț modulează un discurs liric elaborat la maximum, încărcat până la refuz de semnificație. Recunoaștem aici lecția postmodernismului poetic, semnificarea transparentă și practicarea aluziei culturale. Dar și o problematică specifică, dureroasă pentru cei aflați la răscrucile istoriei și ale geografiei, frații noștri de sânge din Est care trăiesc și mai acut decât noi sentimentul românesc al răspântiei. Închid volumul notabil
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
în instrument descriptiv. Asta înseamnă că limbile actuale sunt tot mai puțin medii în interiorul cărora oamenii își duc viața și tot mai mult instrumente cărora aceiași oameni le dau o folosință pragmatică. Așa se explică cum, dintr-o relație de semnificare în care accentul cădea pe spiritul cunoașterii, sensul cuvintelor noastre s-a modificat pînă la a deveni niște unelte ce ascultă de spiritul puterii. Prin urmare, un lexicon ca cel de față nu e atît un instrument de lucru, cît
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
1990-2000 structurate în funcțiede: - diversitatea etnico-religioasă; - stocul de educație sau de capital uman; - gradul de izolare a comunității; - experiența de migrație internă. Tabelul 9. Criterii pentru tipologia culturală a satelortc "Tabelul 9. Criterii pentru tipologia culturală a satelor" + = relație de semnificare de directă proporționalitate; - = relație negativă de semnificare de inversă proporționalitate. În funcție de ipoteza anterior formulată și cu ajutorul unei analize cluster a rezultat o tipologie culturală a satelor României (tabelul 10). În funcție de caracteristica definitorie, acestea pot fi tradiționale, moderne, cu pondere mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de educație sau de capital uman; - gradul de izolare a comunității; - experiența de migrație internă. Tabelul 9. Criterii pentru tipologia culturală a satelortc "Tabelul 9. Criterii pentru tipologia culturală a satelor" + = relație de semnificare de directă proporționalitate; - = relație negativă de semnificare de inversă proporționalitate. În funcție de ipoteza anterior formulată și cu ajutorul unei analize cluster a rezultat o tipologie culturală a satelor României (tabelul 10). În funcție de caracteristica definitorie, acestea pot fi tradiționale, moderne, cu pondere mare de minorități religioase, cu pondere mare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
lui scumpă pentru o bicicletă de 3000 de euro. Esența literaturii constă atunci în conștiința acestei dinamici care, scăpată din control, „naturalizează” ceea ce inițial nu era decît un act voluntar de articulare a două entități separate și oferite fiecare unei semnificări conștiente (limba dată, neutră inițial și istoria dată, la fel de neutră). Poate de-acum să devină mai clar în ce este reflecția lui Barthes asupra limbajului - „formalismul” său - ocazia de a formula o etică într-o lume plină de cuvinte publice
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
poeziei în perspectiva viitorului. Ofuscat de formulele aplicate modernismului de către Hugo Friedrich, precum „contestarea relevanței realului“, „dezumanizarea“, le opune, în numele acestora un „nou clasicism“pe care-l numește „antropocentrism“. Miza sa ar fi „umanul comun“, o „normalitate“ a trăirilor și semnificărilor „tot mai rară“, drept care se impune „revalorizarea“, resemnificarea lui aici și acum, re-centrarea omului «pulverizat» de tehnologii, limbaje, coduri culturale, ideologice, reconstruirea în și prin scris a unei realități în centrul căreia să se afle, totuși, omul“. Se cuvine ca
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate în articolele următoare, unde humuleșteanul devine reper în dezvoltarea vocației exegetice. E menționat în articolul referitor la Eminescu și ediția Morțun, unde Creangă devine termen de comparație pentru proza Făt-frumos din lacrimă și semnificarea optimă a termenului de "poveste"3). Iarăși este evocat Creangă, alături de Alecsandri și Eminescu, atunci când Iorga focalizează meritele Junimii și ale autoritarei sale reviste în statornicirea limbii române culte, echivalent "bunului simț în literatură"4). Ca amplitudine, studiul dedicat special
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Iorga, tot cam pe acolo. Ultimul cap[itol] - propun titlul - Recapitulări și Învățăminte. În subtitlu - Judecăți etc. Cap[itolul] ar rămâne așa cum e, cu excluderea lui Petrovici 6. Poate s-ar mai afla ceva de adăugat, cu mare relief și semnificare? Exprim din nou, pentru întregul volum, preferința mea pentru maximum de grupare, de organizare și de cronologie, nu de dragul didacticismului, ci pentru a spori unitatea și organicitatea volumului. Poate afli ceva despre războiul întregirii, de adăugat la cap[itolul] de
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
S-ar mai putea cita, din acest volum matur și (horribile dictu!) echilibrat, câteva bucăți remarcabile: Irina, Ploaie, vorbe neînsuflețite, Falia. I, Nocturnă. Dar pasul decisiv către o poezie cu majusculă, Claudiu Komartin nu l-a făcut încă. Autocontrol, cenzură, semnificare dirijată, stil: versul mai trebuie lăsat și ,singur", să scadă și să crească în ritmul propriu, scos din plasa lucidității și pulsând ca un organism viu.
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
bineînțeles, niște versuri zguduitoare, dar, în ansamblul volumului, ele au măcar luciul onorabilității. În rest, aproape că frapează omogenitatea eșecului liric, consecvența cu care autorul își ratează textele, cu încredințarea că face poezie adâncă. Imaginile sunt artificioase, transpirând în efortul semnificării. Neavând priză la real și construind haotic în planul ideii, Răzvan Țupa găsește în ,ermetism" o redută și un alibi. Se știe că poezia modernistă, pe latura ei criptică, poate oferi scriitorilor fără talent iluzia unui refugiu într-o mă
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
a textului, de unde se vede încă o dată cât prețuiește un bun traducător, pentru că între limba spaniolă, în care sunt asimilați confortabil mulți poeți români, și limba în care ei au gândit și au simțit nu sunt mai deloc incompatibilități de semnificare, ci ușoare dificultăți de traducere. În acord cu Vadillo Lopez, recenta antologie Toamna ca o fregată (Ed. Neuma, Cluj-Napoca, 2017), citită fără intermediar și prefațată de Horia Gârbea, permite o observație în aceeași idee, dar ceva mai nuanțată: Poezia aceasta
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
temeinice sinteze legate de subtilitățile ideatice ale operei binecunoscutului poet timișorean, dând un caracter distinct ediției, autoarea volumului continuă să releve, la același nivel expertizat de recepție, noi sclipiri și înrâuriri universale ale poeziei dorcesciene, din același registru abscons al semnificării, greu sesizabil și puțin accesibil celor neinițiați în hermeneutica textului”. (Iulian Chivu) „D-na Mirela-Ioana Borchin și-a dovedit deplin capacitățile exegetice, în comentariul detaliat al poeziei lui Eugen Dorcescu, publicat, la finele anului 2015, ca postfață-eseu, la antologia (ediție
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
voi rămâne zăvorât/ în casă, în odaie, în urât,/ în chingile uitării asasine.// Cum să mai ies la poartă fără mine? (Ca din senin) Însingurările poetului sunt eliberatoare, devin expresia cea mai directă a comunicării într-un limbaj specific, de semnificare și de simbolizare, care generează metabolele. În concertul poeților din generația sa , Dumitru Vasile Delceanu este cu atât mai aparte cu cât anticipează tendințele noi ale poeziei contemporane de a deplasa accentul cuvântului, în virtutea valorii lui expresive, de la ansamblu către
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
câtă lună plină Tăcerea-n somn îndură”, „Tăcerea e un drum fără de cale”, „Perfecțiunea poemului tăcut.” „Tăceri amânate” sunt cuvinte-cheie pe care le identificăm în fiecare din cele 12 poeme ale capitolului al optulea. Observăm frecvența și funcția lor de semnificare în structura textului poetic: „Amână-mă-n Tăcere, tinerețea respiră”, „Să amânăm să bem tăcut Tăcerea”, „Sângele își amână Tăcerea mereu”, „Ochii promit Tăcerea să amâne” (ochii-simboluri ale conștiinței umane reflexive). „Tăceri în doi” refac simbolica unitate primordială: „Într -un
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
exeget devotat și există destule exemple de autori, la noi și în literaturile mature, care - conturîndu-și misiunea propriei operei - se simt ispitiți să se rostuiască într-o tradiție, sau, cunoscînd bine mecanismele intime ale creației, să descopere acele detalii de semnificare ce „scapă” criticii, după cum anumite sintagme sau teme pot fi preluate în țesutul scriiturii de la înaintași, fie în regim filologic (Eliot, Pound), fie în regim parodic. Interesul pentru exil și lumile imaginare, la Cristina Dascălu, vine din chiar interiorul poeziei
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare are ca reper central tensiunea între act și fapt: actul de semnificare și faptul de comprehensiune. Modul în care se va ajunge la faptul comprehensiunii este comandat de actul prin care se dă sau se lasă a se înțelege. Elementele modului reprezintă evenimente ale raționalității discursiv-procesuale. Pe cursul și parcursul lor are
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare are ca reper central tensiunea între act și fapt: actul de semnificare și faptul de comprehensiune. Modul în care se va ajunge la faptul comprehensiunii este comandat de actul prin care se dă sau se lasă a se înțelege. Elementele modului reprezintă evenimente ale raționalității discursiv-procesuale. Pe cursul și parcursul lor are
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
uni- sau bilaterală de de intenționalitate. Mai exact: nu există mesaj fără urmă de intenție. Mesajul este generat de o intenție uni- sau bilaterală. El poartă irepresibil o inscripție intențională: fie destinator-“ială”, fie destinatar-“ială”, fie bilaterală. Intenția de semnificare reprezintă semnul său distinctiv, marca de individualizare. Pe de altă parte, ca element constitutiv al unei conștiințe ce trăiește numai ca o conștiință a ceva, ca o conștiință înspre ceva, intenția preia inerțial de la aceasta directivitatea teleologică, orientarea, tendința spre
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare are ca reper central tensiunea între act și fapt: actul de semnificare și faptul de comprehensiune. Modul în care se va ajunge la faptul comprehensiunii este comandat de actul prin care se dă sau se lasă a se înțelege. Elementele modului reprezintă evenimente ale raționalității discursiv-procesuale. Pe cursul și parcursul lor are
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]