30 matches
-
el, chiar dacă nu în măsura în care era simplul fapt de a fi, o pură indeterminare. A fi conștient de faptul de a fi se aplică deopotrivă unui zeu, unui înger sau unui om. A fi conștient de faptul că ești - cum? Infinit, sempitern sau finit? Finitudinea este, alături de ființă și conștiență, a treia condiție limitativă a libertății ca libertate gravitațională. A fi, a fi conștient că ești și, în speță, a fi conștient că ești finit circumscriu condiția libertății gravitaționale ca libertate umană
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o problemă! Dar.. nu cumva e vorba de o consecință, această „problematizare” a Întregii evoluții „nefirești” a acestor primate ce decurg din acel australopithecus, care a urmat o ciudată, o aventuroasă evoluție, creând o altă „natură” În sânul celei vechi, sempiterne? Mai mult chiar: creând acest „spațiu artificial”, omul se Încarcă cu o conștiință aptă să contemple materia și Universul, iar exacerbarea actului „firesc” al morții aduce după sine, cum o constată filozoful clujean D.D. Roșca, În urma școlii romantice germane, o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lacrima Basarabiei. Mulțumesc, pe curând. Comentarii critice "În versurile lui Arcadie Suceveanu găsim o incantație molcomă în care stările afective sunt tangente la plante, la foiala insectelor, la lucruri. Natura umple voluptuos alveolele lirice cu pasta sa pururi proaspătă fiind sempiternă. E atîta transparență în imagini încît ele par culese de-a dreptul din mediul înconjurător cum fructele dintr-un pom... De reținut acuratețea și eleganța scriiturii lui Arcadie Suceveanu. Astfel încît, depășind stîngăciile prezente încă la unii confrați basarabeni, d-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Ce-i pasă codrului de ea: Ce-i pasă unei lumi întregi De moartea mea!" Coșbuc este nu numai un desăvârșit tehnician, dar nu rareori și un poet mare, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mișcărilor sufletești sempiterne. ALȚI SCRIITORI ÎNTRE 1890-1900 Revistele dintre 1890 și 1900 sunt niște adevărate osuarii. Veroica Micle (1850-1889) publica poezii patetice fără discreție intimistă și mai ales eminesciene. Gh. din Moldova (Gh. Kernbach: 1859-1909), salutat cu entuziasm de Hasdeu, Vlahuță, cultivat mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pus-o când să-mbie, când să-njure. Procesul concentric e infinit. Unii au voit să insinueze că poezia lui Arghezi e "minoră", dar ea, dimpotrivă, e dominată de probleme grave, dintre care cea mai frecventă e ceea a creației sempiterne. Un fapt atât de umil ca încolțirea cartofilor e prilejul unui cântec suav al maternității vegetale: Îmbrăcați în straie de iască Sunt gata cartofii să nască, S-au pregătit o iarnă, de soroc, Cu cîrtițile launloc, Cu întunericul, cu coropijnița
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]