224 matches
-
1144, a recucerit Edessa. În urma cuceririlor făcute, s-au creat mai multe formațiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului, Principatul de Antiohia, Principatul de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, Senioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligațiile și drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Edessa. În urma cuceririlor făcute, s-au creat mai multe formațiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului, Principatul de Antiohia, Principatul de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, Senioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligațiile și drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii feudale. Pentru menținerea
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
făcute, s-au creat mai multe formațiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului, Principatul de Antiohia, Principatul de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, Senioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligațiile și drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii feudale. Pentru menținerea ordinii în rândul
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
creat mai multe formațiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului, Principatul de Antiohia, Principatul de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, Senioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligațiile și drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii feudale. Pentru menținerea ordinii în rândul populației cucerite și
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
formațiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului, Principatul de Antiohia, Principatul de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, Senioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligațiile și drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii feudale. Pentru menținerea ordinii în rândul populației cucerite și pentru înlăturarea răscoalelor
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
(, ) a fost, în Evul Mediu, un mic teritoriu autonom situat în Țările de Jos, ce conținea orașul omonim și câteva sate din jurul acestuia. În 910, Maechelen este oferit drept seniorie Principatului Liège, dar continuă să fie administrat de Casa de Berthout, uneori contra voinței principilor-episcopi. În 1303 primește drepturi de oraș și devine astfe un important centru comercial din regiune. Ducatul Brabant încercă de mai multe ori să anexeze Mechelenul
Senioria Mechelen () [Corola-website/Science/314994_a_316323]
-
austriece, dar câțiva ani mai târziu teritoriul este invadat de trupele revoluționare franceze iar teritoriul Țărilor de Jos este integrat treptat în Republica Franceză. Vechea organizare teritorială feudală a fost înlăturată și regiunea a fost organizată în departamente. Teritoriul fostei Seniorii Mechelen intră astfel în componența departamentului Deux-Nèthes cu reședința la Anvers.
Senioria Mechelen () [Corola-website/Science/314994_a_316323]
-
din nou după ce Henric va fi ales ca rege. În 20/26 aprilie 1220, principii germani adunași la Frankfurt pe Main l-au ales pe Henric ca rege, ocazie cu care împăratul a emis "Confoederatio cum principibus ecclesiasticis", favorizând pe seniorii spirituali. Alegerea fusese o condiție pentru Frederic al II-lea pentru respectarea promisiunilor sale de participare la cruciadă din 1215, pentru că problema succesiunii, în cazul morții împăratului în cruciadă, era clarificată. Cu toate acestea, papa Honoriu al III-lea nu
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
doar 12-13 ani. Sigurd s-a reîntors la navele lui și atunci când regele Balduin a mers asupra orașului "păgân" (adică musulman) Sidon, a participat și el alături de oamenii săi, la asediul orașului. Fortăreața a fost cucerită, și a fost formată senioria de Sidon. După ce s-a întors în Norvegia în 1111, Sigurd s-a întors la un regat înfloritor și prosper. Regele Eystein a folosit toată energia și voința pentru a crea o țară puternică și stăbilă. Sigurd a făcut capitala
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]
-
foarte important, fiind o zonă situată la frontiera Sfântului Imperiu cu Regatul Franței. Hotărârea finală de numire a noului duce îi aparținea împăratului romano-german; iar tânărului Godfroy nu i s-a acordat decât regiunea Anvers, cu titlul de marchizat și senioria Bouillon. Titlul ducal i-a revenit fratelui împăratului Henric al IV-lea, Conrad. Godfroy a rămas fidel împăratului, luptând alături de acesta împotriva forțelor lui Rudolf de Suabia și luând partea împăratului în lupta cu Papa Grigore al VII-lea. În
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
hundreds, wapentakes sau wards. Diviziuni intermediare existau în Kent (lathes) și în Sussex (rapes). Sub nivelul diviziunilor hundreds și echivalentele acestora existau tithings și parohii () (singurele subdiviziuni care mai exitstă actualmente), acestea fiind la rândul lor împărțite în sate și seniorii. Până la înființarea districtelor și a instituțiilor dedicate, burgurile și parohiile erau principalele instituții ce ofereau servicii publice în Anglia. Comitatele istorice prezentau numeroase anomalii și numeroase exclave, teritorii aparținând de un comitat de care nu erau conectate geografic. În 1844
Comitatele istorice ale Angliei () [Corola-website/Science/312086_a_313415]
-
în jurul anului 1035, bazându-se pe mărturia cronicarului Goffredo Malaterra; cu toate acestea, se poate ca el să fi ajuns acolo mai târziu, în 1044, în timpul domniei fratelui său Guillaume. În jur de 1047, lui Umfredo i s-a conferit senioria (sau comitatul) de Lavello de către fratele său Drogo, căruia i-a succedat apoi în calitatea de conte de Apulia în august 1051. În primii ani petrecuți în Lavello, el l-a angajat pe tânărul Richard Drengot, care ulterior avea să
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
la Bar, care ulterior va fi numit Bar-le-Duc. Această dinastie de Ardennes-Bar s-a stins odată cu ducele Frederic al III-lea de Lorena (d. 1033) și cu sora sa, contesa Sofia de Bar (d. 1093). În secolul al XI-lea, seniorii de Bar au fost doar conți de Bar (fără a mai stăpâni sau a emite pretenții asupra ducatului loren). Ei aparțineau casei de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a fost un aliat al regelui Filip August al Franței, așa cum a
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
sud până la Nahr el Kelb (Pasul Câinelui), fortăreață naturală între Regatul de Ierusalim și comitat. La est până la valea râului Oronte (granița la mijlocul secolului al XII-lea) dincolo aflându-se califatele selgiucide. La est marea. avea în dependeță vasalică 8 seniorii: Raymond de Saint Gilles, unul din membrii marcanți ai primei cruciade, hotărăște că nu se poate mulțumi doar cu iertarea tuturor păcatelor și cele două fortărețe primite (Tortose și portul Laodiceea) și începe a-și croi propriul său fief vizând
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
al III-lea interzice amestecul vasalilor săi genovezi în conflict. Henri Embriaco, senior de Gibelet, în virtutea originii sale genoveze, încalcă ordinul și trimite trupe. Reacția suzeranului său a fost extrem de dură, iar numai intervenția promptă a conaționalilor săi îi salvează senioria de la anexare. Ca răspuns, Bertrand Embriaco, vărul lui Henri asediază Tripoli. La instigarea lui Bohémond, Bertrand Embriaco este decapitat de țărani la întoarcerea spre domeniile sale. Această succesiune de fapte a condus la un sângeros război feudal între cele două
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
mormântul Sfântului Olaf. Sigurd s-a reîntors la navele lui și atunci când regele Balduin a mers asupra orașului "păgân" (adică musulman) Sidon, a participat și el alături de oamenii săi, la asediul orașului. Fortăreața a fost cucerită, și a fost formată senioria de Sidon. Din Palestina, Sigurd și oamenii lui au plecat în Cipru, unde au rămas pentru un timp acolo, ulterior au plecat cu corăbiile spre Grecia. În Grecia au așteptat vântul potrivit pentru a ajunge la Constantinopol cu pânzele umflate
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
Ca fiu cadet al seniorului de Courtenay, alege să participe la Prima cruciadă într-un al doilea val sosit în 1101, intrând în suita vărului său după mamă Baudouin du Bourg, conte de Edessa, care îl investește cu castelul și senioria de Turbessel, unul din punctele fortificate ale comitatului. În calitatea de vasal al contelui de Edessa participă la lupta de la Harran soldată cu înfrângerea creștinilor. În urma acestei lupte Josselin este luat prizonier înpreună cu suzeranul său. Întrând în conflict cu
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
ale comitatului. În calitatea de vasal al contelui de Edessa participă la lupta de la Harran soldată cu înfrângerea creștinilor. În urma acestei lupte Josselin este luat prizonier înpreună cu suzeranul său. Întrând în conflict cu Balduin du Bourg, îi este luată senioria de Turbessel, în ciuda faptului că apărase orașul exemplar și îl adusese la înflorire. Josselin se duce să își ofere serviciile celuilalt văr al său, regelui Balduin I de Boulogne al Ierusalimului. Acesta îi dă în stăpânire mai multe fiefuri, căci
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
același timp la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București. A ieșit la pensie la 1 septembrie 1992. este prezent în dicționarele și istoriile literare editate sub egida Academiei Române, sau în lucrările coordonate de Ion Rotaru, Hristu Cândroveanu, de pildă lucrarea „Seniorii literaturii noastre”, datorată scriitorului și gazetarului Florentin Popescu. Personalitatea scriitorului G. Șovu este reflectată in cele mai importante enciclopedii de profil, cum ar fi: „Who’s who în România” (ediția princeps, București, 2002), „Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și
George Șovu () [Corola-website/Science/298985_a_300314]
-
al lui Thibaud, și autorul însuși al istoriei celei de a patra cruciade, o narațiune conținând, de fapt, memoriile purtătorului de cuvânt al cruciaților francezi. Într-una din zilele lunii februarie, la începutul postului Paștelui, solii se prezentau la palatul Senioriei. Ei erau primiți cu multă bunăvoință și manifestări de prețuire de către dogele Enrico Dandolo. Este posibil ca data întrevederii să fi fost înainte gândită de Villehardouin, de aceea, probabil, nu se zorise pe drum. Începutul postului Paștelui era un moment
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cruciați, apoi, la rândul lui, a îngenunchiat jurând în fața solilor să le respecte cu sfințenie. În port au început pregătiri febrile, lunile treceau, dar cruciații nu s-au strâns în număr suficient de mare pentru a acoperi întreaga sumă promisă Senioriei. Din nou s-au purtat discuții cu Enrico Dandolo și o nouă convenție s-a încheiat. Dogele a propus cruciaților ca, în contul banilor neachitați, să cucerească cetatea Zara de pe coasta Adriaticii, cetate nu demult răpită Veneției de către regele Ungariei
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
demult răpită Veneției de către regele Ungariei. Oare Enrico Dandolo își dăduse seama de la început de adevăratele forțe ale cruciaților, mizase el pe imposibilitatea ca ei să plătească cei 85000 de mărci pentru ca, apoi, să-i folosesască drept mercenari în slujba Senioriei? Documentele nu ne permit să dăm un răspuns, dar nu este exclus ca dogele, abil diplomat, să fi vrut cu un foc să doboare două ținte, iar în ceea ce-i privește pe cruciați, evenimentele ulterioare vor dovedi că pentru ei
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
fost împărțit în mai multe stăpâniri, principalii beneficiari fiind conducătorii așa-zisei cruciade. Astfel s-au format: Imperiul Latin de Răsărit cu capitala la Constantinopol, pe teritoriul fostei provincii Tracia, regatul Salonicului, ducatul Atenei, principatul Ahaei și o serie de seniorii ca de pildă Negropont. Titlul de împărat îl primea Balduin de Flandra, în timp ce cel de rege revenea familiei de Montferrat, deoarece Bonifaciu se stingea din viață în 1207 lăsând urmașilor săi privilegiul de a se lupta pentru putere. Geoffroy de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
roman Vindobona. Incinta "castellum"-ului se situa la sud de actuala stradă Naglergasse și era înconjurată de un șanț cu apă. În Evul Mediu, acest șanț exista și înconjura încă zidurile masive din jurul castelului. La sfârșitul secolului al XII-lea, seniorii din familia Babenberg au extins orașul grație răscumpărării plătite pentru eliberarea lui Richard Inimă de Leu. În timpul acestor transformări, șanțul a dispărut și a cedat locul unei străzi planificate. "Graben" devine astfel una din primele străzi ale orașului extins. În
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
aparține provinciilor actuale Liège și Limburg (localitatea Voeren. În Olanda, sudul provinciei Limburg aparținea ducatului iar în Germania se găsește orașul Herzogenrath ce a aparținut ducatului. Teritoriul era organizat sub forma a 4 domenii Baelen, Herve, Montzen, Walhorn și 7 seniorii enclavate în Principatul Liège. Pentru o lungă durată de timp, Comitatul Dalhem a fost dependent de și Ducatul Brabant. Teritoriul a făcut parte din Imperiul Roman iar apoi a fost cucerit de Franci. În urma Tratatului de la Verdun teritoriul face parte
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]