138 matches
-
în final soț; intrarea în "politica de curve" a activiștilor de partid (p. 213-215) și refuzul violent de a accepta avansurile unuia dintre ei, refuz care îi va schimba întristător viața (p. 246-249) etc. Sunt numeroase scenele antologice la nivelul senzorialității și al senzualității. E chiar de notat, ca o caracteristică stilistică frapantă, frecvența enumerărilor și a juxtapunerilor. Inventarul substantival, verbal, adjectival, sintagmatic realizează un cumul luxuriant de realități secvențiale, relevate prin aglomerarea de senzații, detalii, fulgurații în veritabile enciclopedii (cum
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
sa este orientată către Aristotel - ca un complement funciar, organic al formalismului kantian, axat pe opoziția superior-inferior, adică pe opoziția: dintre legalitatea legii morale „trimițând la rațiune, la capacitatea gândirii conceptuale sau la generalitatea logică”, pe de o parte, și „senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei”, pe de altă parte, adică: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este submorală sau imorală (deci rea) În măsura În care respinge acest caracter și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imorală (deci rea) În măsura În care respinge acest caracter și urmează excitația instinctuală particulară”. Paulsen vorbește simplu și conform adevărului, apreciind că: „Este ideea fundamentală platonico aristotelică, de care și gândirea kantiană se lasă pretutindeni condusă (s.n. - V.V.); opoziția dintre rațiune și senzorialitate, dintre superior și inferior, determină structura fundamentală a Întregii sale filosofii. Așa este În filosofia teoretică: senzorialitatea dă numai materia, senzația, iar numai intelectul ca o capacitate legislatoare, face din ea cunoaștere. Și iarăși la fel este În filosofia practică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adevărului, apreciind că: „Este ideea fundamentală platonico aristotelică, de care și gândirea kantiană se lasă pretutindeni condusă (s.n. - V.V.); opoziția dintre rațiune și senzorialitate, dintre superior și inferior, determină structura fundamentală a Întregii sale filosofii. Așa este În filosofia teoretică: senzorialitatea dă numai materia, senzația, iar numai intelectul ca o capacitate legislatoare, face din ea cunoaștere. Și iarăși la fel este În filosofia practică: senzualitatea, dorințele și Înclinațiile dau materia vrerii; numai rațiunea, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poate fi Întotdeauna altceva decât plăcerea, ci numai norma legală. Kant oferă un răspuns problemei referitoare la originea și pretenția de legalitate a legii morale făcând trimitere la rațiune, la capacitatea gândirii conceptuale sau la generalitatea logică În opoziție cu senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este „submorală” sau imorală În măsura În care respinge acest caracter și urmează numai manifestarea instinctuală. Pretenția de legalitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
determinarea instictuală este, pentru Kant, de la sine Înțeleasă: pentru el, senzorialul este, fără Îndoială partea animalică, inferioară, a ființei noastre, rațiunea fiind partea superioară, specific umană. Este ideea fundamentală platonico-artistotelică, evident suficient de puternic și În gândirea kantiană. Opoziția dintre senzorialitate și rațiune, dintre inferior și superior, determină structura fundamentală a Întregii sale filosofii. În fîlosofia teoretică este astfel: senzorialitatea oferă numai materia, senzația, iar intelectualul - și numai intelectul -, ca o capacitate legislatoare, face, din aceasta o cunoaștere. În filosofia practică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
noastre, rațiunea fiind partea superioară, specific umană. Este ideea fundamentală platonico-artistotelică, evident suficient de puternic și În gândirea kantiană. Opoziția dintre senzorialitate și rațiune, dintre inferior și superior, determină structura fundamentală a Întregii sale filosofii. În fîlosofia teoretică este astfel: senzorialitatea oferă numai materia, senzația, iar intelectualul - și numai intelectul -, ca o capacitate legislatoare, face, din aceasta o cunoaștere. În filosofia practică, la fel, senzorialitatea și dorințele, Înclinațiile oferă materia vrerii, iar rațiunea - și numai rațiunea -, ca o capacitate legislatoare, creează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dintre inferior și superior, determină structura fundamentală a Întregii sale filosofii. În fîlosofia teoretică este astfel: senzorialitatea oferă numai materia, senzația, iar intelectualul - și numai intelectul -, ca o capacitate legislatoare, face, din aceasta o cunoaștere. În filosofia practică, la fel, senzorialitatea și dorințele, Înclinațiile oferă materia vrerii, iar rațiunea - și numai rațiunea -, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății. Și aici, ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfațișându se acolo
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ca și la Platon, la Kant apare, pe lângă același caracter nobil din punct de vedere al istoriei naturii, (al rațiunii) și cel al metafizicii: În ea se manifestă esența „inteligibilă” a omului, așa cum este el În sine (homo noumenon), În timp ce senzorialitatea, senzațiile și instinctele aparțin lumii fenomenelor. Și de aceea, omul nu poate face altceva decât să respecte legea morală sau norma rațiunii ca lege a esenței sale propriu-zise. Demnitatea sa umană este Întemeiată tocmai pe faptul că el nu urmează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a cărei măsură trebuia să se conformeze poezia. Undeva peste, în sferele îndepărtate ale non-înțelegerii, unde muzica, deși respinge - "castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!" - tot ce ține de impurele senzații, se transmite tot printr-un fel de senzorialitate, e filozofia muzicală a lui Barbu. O filozofie, de fapt, supramuzicală, ca gasteropodele. Muzica de prăbușire, de "înșurupare", însoțește, jazz metafizic, nunțile necesare. De aici, și din cîte-un Morgenstimmung rătăcit într-o literatură altminteri pragmatică, părînd a ține, în ciuda poporului
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
și Cum sfârșit e acest veac și fără noroc. Însă Ștefan Radof este mult mai mult decât moștenitorul unei rostiri protocolare și, implicit, al unei îndelungi tradiții de limbaj poetic calofil, căutat, prin care se aduce laudă cuvântului încărcat de senzorialitate, renăscător de arome și pasiuni. Există un punct critic, un prag, de unde acest idiom suculent își adună forțele, spre a vira într-un plan cu totul diferit, depășind limitele arealului strict lumesc, pentru un salt în translucid, în metafizic. Este
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
asupra poeziei, etica și reflecția asupra eticii, realitatea și reflecția asupra realității aparțin aceleiași substanțe, rafinatul prefațator al Muzeului taie panglica de inaugurare, cu excelente stații prin săli, accentuând structura japonardă a liricii în cauză. La vedere, în lapidaritate, bidimensionalitate, senzorialitatea celor mai multe dintre exponate, răspunzând, am zice, tablourilor în acuarelă, stampelor. Un unghi de abordare ce nu e de pus sub semnul îndoielii, odată ce cultivăm aceeași idee a imaginației de factură extrem-orientală a poetului Grigurcu, precis situat sub astrele unei fabuloase
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
încatenării ce induce cantos-urilor grigurcuciene o certă unitate, în discontinuitatea obligată a acestui Muzeu. Ai zice să urmezi un singur poem secționat după orele și zilele acestui Jurnal, în voia unei libere meteorologii sentimentale. Elementul de constanță provine din domeniul senzorialității care nutrește fiecare comparație, grație acelui universal cum, susținând întregul eșichier pe forța sa metamorfozantă. Vezi, în Și vara a venit, acea libertate a văzduhului în care plutește utopia, topită în clătinările unei "albine ce-și șterge de pe aripi sudoarea
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
timp. Durata noastră se alcătuiește, istoric, din succesiunea de replici fizice, biologice, spirituale pe care le întruchipăm în confruntarea noastră cu realitatea din jur. Dar nu e indiferent dacă atitudinile noastre sunt replici doar ale omului de suprafață, condiționate de senzorialitate, instinctualitate irațională, chiar de raționalitate interesat-speculativă sau sunt răspunsuri izvorîte din acea limpezime și acea lumină interioară care sunt indicii ale iubirii de Dumnezeu". În cazul în care iubirea în cauză e consubstanțială reacțiilor noastre în starea lor virtuală, de
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
din îndoială să le-aud în lemnul sfînt". Dar d-sa nu stăruie pe această cale ce ar risca să alunece în clișeu. Dincolo de conceptualizări ca și de nostalgii, reverii etc., își face loc cu consecvență în aceste versuri o senzorialitate agrară, apetența omului de la țară pentru concret. Străin de abstracțiuni ca și de redundanțele expresioniste ale unor șaizeciști, Ion Horea așterne netulburat pagini de jurnal agrest. Mai apropiat decît de Ion Pillat la care s-a văzut adesea trimis, e
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această categorie, austere și inocente în aceeași măsură, trimit nemijlocit către acea trecere ezitantă și înălțătoare de la austeritatea și vidarea de substanță vitală a bizantinismului dominant, la tactilitatea și senzorialitatea Renașterii. Pieta, 1966, Pieta, 1977, Orfeu, 1985, Sf. Willibrord, 1987, dar și Victorie, 1987, Ecvestră, 1987, și Pomona, 2000, chiar dacă, în mare măsură, fac parte dintr-un program eclezial, ilustrează perfect un tip de sensibilitate, o anume dinamică a gîndirii
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
exerciții corecte „de școală” - tinde să confirme o atare ipoteză, în frunte cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau „antipastelul” au sens doar prin raportare la noțiunile „tradiționale” de peisaj sau pastel. Iar combinația de insolitare imagistică radicală, senzorialitate frustă, dinamism iconoclast, contingență existențială și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în orice caz
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
1989. Lumea ca teatru se sfârșește grotesc pentru a o lua de la capăt. O lume în derivă înregistrată de un semi-retardat agonizează, aparent fără sentimentul tragicului; însă, prin ochelarii acestui narator, istoria nu are cum să pătrundă dincolo de o anumită senzorialitate obsesivă. Lumea e degenerată și ieșită din rosturi, cum e și comunismul, iar naratorul sucit reprezintă corporalizarea omului „nou”, din toate punctele de vedere. Dacă în prima parte a relatării citim parcă un portret de tinerețe al unui Teodor Ciupe
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Chirilov, în unele filme nu se rostește absolut nici un cuvânt: Days of Gray, SF post-apocaliptic în decor islandez, desprins parcă din catalogul videoclipurilor celor de la Sigur Rós; Test, povestea primului experiment nuclear din stepa sovietică; Nude Area, explorare de-o senzorialitate incendiară a etapelor parcurse de un cuplu îndrăgostit din Amsterdam; Brazilian Dream, un visceral documentar dadaist cu imagini de-un suprarealism amuțitor. În altele, se aud doar câteva replici din afara cadrului: Labour of Love, film de debut premiat pentru regie
Cuvintele sunt de prisos la TIFF 2015 [Corola-blog/BlogPost/96726_a_98018]
-
cafeaua de dimineață” (Personaje). Pentru ca această transmutare a datelor realului în zona ficțiunii să nu aibă un aspect de pură gratuitate e nevoie de un tablou al realului cît mai palpabil, constrîngător, avînd aerul unui alibi. Din care motiv semnalele senzorialității înclină prematur spre senzualitate. Jocul copilei cu castanele apare încărcat de sugestii erotice, ca și de gingășii maternale. E o anticameră înfiorată de impulsurile delicate ale feminității in spe (Un miracol). Spre a-și potența visul, autoarea se sprijină pe
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
că mor ceilalți? Și dacă nu, aveți sentimentul că acela v-a luat-o cumva Înainte sau vă simțiți superior? Întotdeauna am avut sentimentul că viața are un ascendent asupra morții, deși, cum spuneam, gîndesc În această chestiune nematerialist; dar senzorialitatea mă face să văd În viață o calitate a materiei, un fel de har. De aceea m-am simțit totdeauna mîndră de sănătatea mea, și de ce nu, superioară mortului. Ați vrea să știți cum moare omul? E greu să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ani în urmă. Cu toate acestea, nimic nu este vetust. El valorifică particularitățile barocului, ale romantismului, dar și pe cele ale clasicismului, manifestând o disponibilitate transfigurat orie excepțională. Inovator în gândire și în concepție, prin sensibilitate, imaginație și fascinația senzorialității, aduce într-un alt timp și spațiu Barocul! Apartenența romantică e dată de temele și motivele propuse, de structură, de alternarea planurilor, de limbaj și expresivitate. Din punct de vedere formal (versificația), vorbim, cu certitudine, despre elaborare și eleganță clasică
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
fiindcă în acele clipe” Lumina doare/ în curcubeul răstignit/ pe fiecare lacrimă( ... )“( Curcubeul). Poeta aduce în lirica sa și o bună doză de ingenuitate și fervoare. Ionela Flood jubilează în fața candorii și a freamătului naturist, însă reprezentările poetice au o senzorialitate intensă, comprimată, chiar când tema lirică e, aparent, de extracție nostalgică:” Norocul /vine noaptea/ ca un hoț/ de vise/ Se dăruie( ... ) “.( Bună dimineața). E multă imaginație în lirica Ionelei Flood , înțeleasă ca un joc jovial, și această înscenare delicată și
IONELA FLOOD-TRANZIŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364908_a_366237]
-
acest context, opoziția dintre rațiune și simțuri, percepută de cititor face ca simțurile să dobândească tot mai mult caracterul unei facultăți interioare, subordonate, ținând de un domeniu de instincte obscure, ineluctabile. În poezia bacoviană un rol însemnat îl are momentul senzorialității. Tocmai datorită acestei receptivități, acestei dăruiri deschise a simțurilor către obiect, simțurile pot deveni o sursă a fericirii, fiindcă în ele izolarea eului poetului este abolită, iar mediul acestuia i se apropie fără ca mijlocirea esențială de cunoaștere a societății în
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
acest context, opoziția dintre rațiune și simțuri, percepută de cititor face ca simțurile să dobândească tot mai mult caracterul unei facultăți interioare, subordonate, ținând de un domeniu de instincte obscure, ineluctabile. În poezia bacoviană un rol însemnat îl are momentul senzorialității. Tocmai datorită acestei receptivități, acestei dăruiri deschise a simțurilor către obiect, simțurile pot deveni o sursă a fericirii, fiindcă în ele izolarea eului poetului este abolită, iar mediul acestuia i se apropie fără ca mijlocirea esențială de cunoaștere a societății în
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]