43 matches
-
superioară. Această zonă a reinterpretărilor unor teme specifice, a metamorfozelor, a deplasărilor, regăsește simbolismul pentru a-l depăși într-un mod constructiv, original. Încetând de a mai socoti simbolismul drept un accident de etapă asimilat artei 1900 și frivolităților ei senzualiste, un moment de rătăcire pasager înainte de regăsirea adevăratei vocații, cred că se impune o viziune care să redea caracterul stimulativ pentru imaginație în arta plastică al simbolismului legat și de un cult al frumosului, care devenea programatic un factor modelator
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolismului în sculptură cu lucrarea sa de debut, Faun dansând (1898), sau cu bustul fetiței Marie-Jeanne Grădișteanu (1900). Constantin Prodan, care-i tratează prin comparație, sesizând rivalități și tensiuni între cei doi sculptori, relevă în Spaethe o mai pronunțată dimensiune senzualistă specifică secession-ului, iar în Storck o profunzime pe care o asociază unei spiritualizări a materiei și unei reflexivități pusă sub semnul ideii. "Spaethe era un sensual, un voluptuos, îi plac silenii grași, sclavii bețivi, sau modelul femeesc, după care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă reține și cultivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea a teoriei lui Constantin Rădulescu Motru (societatea ca realitate sufletească), Ilie Bădescu numește homo ludens și homo divinans ca fiind "polii absoluți în care prind înfiripări toate trăirile omenești. Ca atare, nu putem paria doar pe omul ludic, omul senzualist. Opusul său, homo religiosus, are și el aceeași permanență existențială" (Istoria sociologiei, Galați, Ed. Porto-Franco, 1994, p. 374). Diferența dintre eul somatomorfic și eul pneumatomorfic ar putea explica sensibilitatea omului pentru domeniul magico-religios. Cf. Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
î.Chr.) în comedia Asinaria, unde afirma că „Homo Homini lupus“ (Omul este lup omului), căreia, Seneca (sec. I d.Chr.) îi va opune „Homo res sacra homini“ (Omul e ceva sfânt pentru om), pe care o practică medicii. Aceste concepții senzualiste, raționaliste, au stârnit reacții din partea tradiționaliștilor, spiritualiștilor etc. Medicina în înțelepciunea ei, a adoptat o poziție profitabil eclectică așa ca și în cazul filosofiei lui René Descartes (Cartesius 1596 - 1650). Acest filosof, matematician, fizician și enciclopedist este pasionat de medicină
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1596 - 1650) vorbise de idei înnăscute. Emmanuel Kant (1724 - 1804) vorbește de idei din și de dincolo de experiență, numindu-le aposteorice și apriorice. Raționalismul secolului se nuanțează. Medicul olandez, Jean-Adrian Helvetius (1661 - 1727) este ca timpul său: raționalist, materialist, mecanicist, senzualist. Materia este realitate prin natura ei. Mișcarea o caracterizează. Senzațiile o comunică. Acestea se convertesc în percepții, reprezentări, concepte, judecăți, teorii, sisteme conceptuale. Mai ales la acestea gândesc filosofii și medicii Luminilor. Etienne Condillac (1715 - 1780) dă un exemplu în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o ideologie. ν Una dintre primele apariții ale termenului este Înregistrată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, la Antoine Destutt de Tracy (Mémoire sur la faculté de penser, 1796-1798). Acesta, pe urmele lui Etienne de Condillac și ale filosofiei sale „senzualiste”, dorește să rămână fidel pozițiilor raționaliste apărate de enciclopediști, promovând În același timp o „știință a genezei ideilor” susceptibilă de a ne lumina În privința fundamentelor ordinii sociale. Mai târziu, conotația devine puternic peiorativă: pentru Napoleon, mai ales, „ideologii” ă adversari
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
spre Socrate, gelos, Aristofan a căutat și a găsit un prilej să-l atace pe marele filosof și să-l acuze în public de desfrâu. Leotion și Danae (sec. III î.H.) Epicur (341-270 î.H.), creatorul unei doctrine filosofice senzualiste ce recomanda trăirea cumpătată a plăcerilor vieții pentru că aceasta este și o modalitate de eliberare de frica de moarte și de zei, s-a bucurat de compania mai multor hetaire alese, cu siguranță, pe criterii de frumusețe a spiritului, unele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sinteze de istorie a civilizației franceze sau europene; lucrarea sa fundamentală este Istoria Revoluției din Anglia ă1826-1827), unde își exprimă ferm idea lul unei „monarhii burgheze“. HELVÉTIUS, CLAUDE ADRIEN ăParis, 1715-Versailles, 1771). Filozof. Autor al unui sistem materialist mecanicist și senzualist expus în Despre spirit ă1758), Despre om și Fericirea ăpost. 1772); în gnoseologie afirmă primordialitatea senzației, la care se reduc sufletul ăfacultatea de a simți), memoria ăreactualizarea senzațiilor trecute) și spiritul ăfacultatea de a judeca, intelectul); concepe omul ca supus
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
arte. Devenită autonomă prin ruperea ci din centrul spiritual, care îi dă viață, amploare și frumusețe suprapământească, ca se transformă în fotografie a naturii, după concepția naturalistă, ea desfigurează și reduce pe om la neant, după teoria energetică a materialismului senzualist, ca să sfârșească apoi prin a-l înfățișa în chip de mașină, după concepția mecanică a civilizației moderne. Puneți un tablou cubist alături de o Madonă de Rafael pentru a avea imaginea tragică a decadenței culturii moderne, devenită autonomă sau secularizată. Același
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
i teoretic. �n Architecture, essais sur l�art, el predic? re�ntoarcerea la modelele unei arhi-tecturi primitive, baz? necesar? pentru elaborarea unei arhitecturi moderne, expresive, purt?toare de simboluri, susceptibil? a emo?iona ?i a forma sensibilitatea cet??e-nilor. Filosofia senzualist? a lui Condillac g?se?te ecou �n proiectul Metropolei (1781-1782), �n cel al Muzeului (1783), al Bibliotecii regale (1784-1785). M?rimea acestor forme v?dit elementare �i minimalizeaz? pe oameni datorit? bol?ilor sau coloanelor imense, drapate cu umbre
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
contradicție care nu a scăpat unora dintre contemporanii ei (15). Pe de o parte, pedagogul italian a adoptat o concepție spiritualistă privind dezvoltarea psihicului copilului, iar, pe de altă parte, la baza metodei sale de educație se află o concepție senzualistă, potrivit căreia dezvoltarea se realizează de la periferie spre interior. Prin teoria sa, Montessori ne amintește de J.-J. Rousseau; ca și acesta, ea fragmentează vîrsta de creștere a omului în perioade dominante de dezvoltarea unui anumit aspect al vieții psihice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și detaliul, ele înșile, sporesc energia creațiunii și originalitatea de configurație a operei. Mihai RALEA "Istoria literaturii romîne" de G. Călinescu, în Revista română, I, 1941, nr. 7-8. nov.-dec.; p. 512-515. ă...îRecepția critică a lui G. Călinescu e senzualistă și rezolvarea ei se produce într-o sentință imagistică, de o plasticitate izbitoare. ă...î Când sfârșești însă de citit Compendiul, ești sătul ca după un ospăț la care te-ai înfruptat din toate bunătățile. Nu mai încape nici o îndoială
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al ultimilor ani, selecția nu stă În picioare. Nici Doubrovski n-are ce căuta alături de Annie Ernaux, nici des Forêts alături de Sarraute. “Romanul exhibiționist” este realizat după criteriile poeticii expresivității. Herve Guibert, În Des Aveugles, reeditează, ca și Suskind, experiențe senzualiste de secol XVIII, Într-un limbaj accesibil și În imagini deloc “exhibiționiste”. În cazul “literaturii homosexuale” sau așa-numitor “sida-fictions”, deși n-am argumente solide, cred că tipologizarea lui Viart Îi joacă feste. Pentru că un alt romancier “exhibiționist”, Tony Duvert
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care are nevoie de antrenament (intelectul, de pildă, așa cum se Întîmplă cu filozofia) ci sensibilității și imaginației, adică exact facultăților de relaționare cu lumea pe care gîndirea secolelor 18 și 19 le-a exaltat cel mai mult: sensibilitatea, de către materialismul senzualist al Luminilor, imaginația, de către romantismul nordic paneuropean. Literatură poate citi, la o adică, oricine știe să citească. 2. Al doilea tip de răspuns este unul eminamente negativ: disciplina de studiu numită literatură este inutilă pentru că nu te Învață direct nici o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oscila Între aceste trei roluri: epifania unui suflet național, a unei psihee individuale, abisale și a unui inconștient lingvistic, literatura se Îndepărta tot mai mult de adecvarea ei la ceea ce se numește „norme estetice”. Estetica baumgarteniană, un capitol de psihologie senzualistă Într-un secol materialist, al XVIII-lea, urmată de cea a lui Edmund Burke, cel care echivalează sublimul cu terifiantul și anticipează astfel prescripția unei literaturi care trebuie să șocheze, alcătuiește Însă un set de principii laxe, pentru că dependente de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Întorcându-se în patrie, el este numit mai întâi "Commissioner of appeals" iar apoi "Commissioner of trade and plantages". John Locke moare la Essex la 28 octombrie 1704. Locke a continuat linia empiric-materialistă a lui Bacon și Hobbes, fundamentând orientarea senzualistă în teoria cunoașterii. Opera celebră a lui J. Locke, care a exercitat foarte mari influențe, se intitulează: "An essay concerning human understanding" (Eseu asupra intelectului omenesc), 1689-1690. Combătând teoria idealistă a ideilor înnăscute, Locke afirmă în această operă că toate
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
reprezentarea și structurile de reflecție asupra lumii. Filozofia modernă: între secolele XVI și XIX, cuprinzând perioada Renașterii, a Luminilor și zorii epocii industriale. Filozofia contemporană: perioada, ulterioară neohegelianismului și postkantianismului, care marchează apariția unor noi premise filozofice: pozitivismul, existențialismul, materialismul senzualist, realismul idealist și filozofia vieții, circumscrisă foarte larg începând cu secolul XIX până în zilele noastre.
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]