43 matches
-
să credem că așa va fi și în viitor, îndeosebi prin contribuția „noilor îmbogățiți” și a altor categorii de snobi. Totuși, apar și alte tipuri de cumpărături care, având la bază motivații mai personale, vizează, înainte de toate, experiențe mai rafinate, senzualiste și estetice. În cazul acesta, scopul este de a trăi bucuria intimă a diferențierii de mase, a gusta plăceri rare pentru uz propriu, nu pentru a ațâța invidia cuiva. A trăi luxul pentru sine în loc de a-l etala: faza III
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
versuri Iarba fiarelor (1942), unde, în spiritul liricii de la „Gândirea” și, într-o măsură, al lui Arghezi, poetul se îndreaptă în direcția prozaizării misterului, a „materializării” celor inefabile, închipuind ritualuri religioase în spațiul și în ritmurile naturii, tot în maniera senzualistă argheziană, în cadrele unui „păgânism” poetic convențional. Copilărind în ambianța unei Bucovine aspre, cu seve puternice, P. încearcă să fructifice în egală măsură o sensibilitate exacerbată a naturii, turnată în tipare impecabile. Personificarea naturii are totuși drept rezultat un obositor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
decizie. Apare ipoteza că un sistem cultural sportiv global ar fi neistoric, în sensul că toate societățile istorice concrete cunosc aceleași moduri de integrare a componentelor culturale în sistemul sportiv, aceleași tipologii culturale posibile (ideaționale, relația cu metafizica și teorii senzualiste, plăcerea de a te mișca). Culturile sportive sunt puternic marcate, determinate de societățile istorice în care s-au dezvoltat și funcționează. Mai mult, culturile sportive au un caracter național, ceea ce reflectă relația directă dintre culturi, dintre legile culturii (structurii și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
aici (necunoscute, spun, de vreme ce nici DEX-ul nu le consemnează). Ce descoperim? O pulsiune domestică de toată frumusețea, aproape ingenuă. Durul care dă lecții de machism în timp ce șofează e gata să seaș eze la casa lui, să pună punct rătăcirilor senzualiste. Se descoperă, chiar, ca un sentimental. În definitiv, intenția e de un convenționalism temperat. Salvarea ei vine tocmai din contrastul stilistic. Dacă n-ar fi sunat a boncăluit, dacă n-ar fi avut o anume vioiciune animalică, ar fi fost
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
maschează (de formă!) un umor absurd destul de aproape de Urmuz, cu o intenție, care privită global, n-are nimic de-a face cu ,arta pentru artă" practicată de avangardistul român. Mult mai legate de funcția ,docentă" a literaturii decît de cea ,senzualistă", micile povestiri din Chipuri de oameni probează lejerețea cu care un autor, îndîrjit de altminteri, reușește să ruleze cinematografic personaje, toate memorabile prin cîte un detaliu. De la maurul care face orice ca să devină alb, pînă la fetița care mănîncă toporași
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
pentru exprimarea accesibilă (scrie doar un roman!) a gândirii sale. Adela, expresie a vieții și a iubirii plenare, are funcția de a-i provoca simțurile, de a-l atrage în hotarele hedonismului existenței, de a-l predispune la reverie (eseistică) senzualistă. De aceea am crezut că nu putem descoperi dimensiuni ale tragicului în roman (cum crede Mihai Drăgan în monografia sa despre Ibrăileanu, ed. Albatros, 1971, p. 188-195). Din datele scrierii, din intențiile estetice, tocmai tragiculeste eludat. Nu trebuie confundat timpul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al ultimilor ani, selecția nu stă În picioare. Nici Doubrovski n-are ce căuta alături de Annie Ernaux, nici des Forêts alături de Sarraute. “Romanul exhibiționist” este realizat după criteriile poeticii expresivității. Herve Guibert, În Des Aveugles, reeditează, ca și Suskind, experiențe senzualiste de secol XVIII, Într-un limbaj accesibil și În imagini deloc “exhibiționiste”. În cazul “literaturii homosexuale” sau așa-numitor “sida-fictions”, deși n-am argumente solide, cred că tipologizarea lui Viart Îi joacă feste. Pentru că un alt romancier “exhibiționist”, Tony Duvert
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care are nevoie de antrenament (intelectul, de pildă, așa cum se Întîmplă cu filozofia) ci sensibilității și imaginației, adică exact facultăților de relaționare cu lumea pe care gîndirea secolelor 18 și 19 le-a exaltat cel mai mult: sensibilitatea, de către materialismul senzualist al Luminilor, imaginația, de către romantismul nordic paneuropean. Literatură poate citi, la o adică, oricine știe să citească. 2. Al doilea tip de răspuns este unul eminamente negativ: disciplina de studiu numită literatură este inutilă pentru că nu te Învață direct nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oscila Între aceste trei roluri: epifania unui suflet național, a unei psihee individuale, abisale și a unui inconștient lingvistic, literatura se Îndepărta tot mai mult de adecvarea ei la ceea ce se numește „norme estetice”. Estetica baumgarteniană, un capitol de psihologie senzualistă Într-un secol materialist, al XVIII-lea, urmată de cea a lui Edmund Burke, cel care echivalează sublimul cu terifiantul și anticipează astfel prescripția unei literaturi care trebuie să șocheze, alcătuiește Însă un set de principii laxe, pentru că dependente de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contradicție care nu a scăpat unora dintre contemporanii ei (15). Pe de o parte, pedagogul italian a adoptat o concepție spiritualistă privind dezvoltarea psihicului copilului, iar, pe de altă parte, la baza metodei sale de educație se află o concepție senzualistă, potrivit căreia dezvoltarea se realizează de la periferie spre interior. Prin teoria sa, Montessori ne amintește de J.-J. Rousseau; ca și acesta, ea fragmentează vîrsta de creștere a omului în perioade dominante de dezvoltarea unui anumit aspect al vieții psihice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cea a teoriei lui Constantin Rădulescu Motru (societatea ca realitate sufletească), Ilie Bădescu numește homo ludens și homo divinans ca fiind "polii absoluți în care prind înfiripări toate trăirile omenești. Ca atare, nu putem paria doar pe omul ludic, omul senzualist. Opusul său, homo religiosus, are și el aceeași permanență existențială" (Istoria sociologiei, Galați, Ed. Porto-Franco, 1994, p. 374). Diferența dintre eul somatomorfic și eul pneumatomorfic ar putea explica sensibilitatea omului pentru domeniul magico-religios. Cf. Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și detaliul, ele înșile, sporesc energia creațiunii și originalitatea de configurație a operei. Mihai RALEA "Istoria literaturii romîne" de G. Călinescu, în Revista română, I, 1941, nr. 7-8. nov.-dec.; p. 512-515. ă...îRecepția critică a lui G. Călinescu e senzualistă și rezolvarea ei se produce într-o sentință imagistică, de o plasticitate izbitoare. ă...î Când sfârșești însă de citit Compendiul, ești sătul ca după un ospăț la care te-ai înfruptat din toate bunătățile. Nu mai încape nici o îndoială
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
î.Chr.) în comedia Asinaria, unde afirma că „Homo Homini lupus“ (Omul este lup omului), căreia, Seneca (sec. I d.Chr.) îi va opune „Homo res sacra homini“ (Omul e ceva sfânt pentru om), pe care o practică medicii. Aceste concepții senzualiste, raționaliste, au stârnit reacții din partea tradiționaliștilor, spiritualiștilor etc. Medicina în înțelepciunea ei, a adoptat o poziție profitabil eclectică așa ca și în cazul filosofiei lui René Descartes (Cartesius 1596 - 1650). Acest filosof, matematician, fizician și enciclopedist este pasionat de medicină
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1596 - 1650) vorbise de idei înnăscute. Emmanuel Kant (1724 - 1804) vorbește de idei din și de dincolo de experiență, numindu-le aposteorice și apriorice. Raționalismul secolului se nuanțează. Medicul olandez, Jean-Adrian Helvetius (1661 - 1727) este ca timpul său: raționalist, materialist, mecanicist, senzualist. Materia este realitate prin natura ei. Mișcarea o caracterizează. Senzațiile o comunică. Acestea se convertesc în percepții, reprezentări, concepte, judecăți, teorii, sisteme conceptuale. Mai ales la acestea gândesc filosofii și medicii Luminilor. Etienne Condillac (1715 - 1780) dă un exemplu în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spre Socrate, gelos, Aristofan a căutat și a găsit un prilej să-l atace pe marele filosof și să-l acuze în public de desfrâu. Leotion și Danae (sec. III î.H.) Epicur (341-270 î.H.), creatorul unei doctrine filosofice senzualiste ce recomanda trăirea cumpătată a plăcerilor vieții pentru că aceasta este și o modalitate de eliberare de frica de moarte și de zei, s-a bucurat de compania mai multor hetaire alese, cu siguranță, pe criterii de frumusețe a spiritului, unele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
superioară. Această zonă a reinterpretărilor unor teme specifice, a metamorfozelor, a deplasărilor, regăsește simbolismul pentru a-l depăși într-un mod constructiv, original. Încetând de a mai socoti simbolismul drept un accident de etapă asimilat artei 1900 și frivolităților ei senzualiste, un moment de rătăcire pasager înainte de regăsirea adevăratei vocații, cred că se impune o viziune care să redea caracterul stimulativ pentru imaginație în arta plastică al simbolismului legat și de un cult al frumosului, care devenea programatic un factor modelator
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolismului în sculptură cu lucrarea sa de debut, Faun dansând (1898), sau cu bustul fetiței Marie-Jeanne Grădișteanu (1900). Constantin Prodan, care-i tratează prin comparație, sesizând rivalități și tensiuni între cei doi sculptori, relevă în Spaethe o mai pronunțată dimensiune senzualistă specifică secession-ului, iar în Storck o profunzime pe care o asociază unei spiritualizări a materiei și unei reflexivități pusă sub semnul ideii. "Spaethe era un sensual, un voluptuos, îi plac silenii grași, sclavii bețivi, sau modelul femeesc, după care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă reține și cultivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]