115 matches
-
etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui enigmatic Urgoragal, ipochimen tăcut, aducând în primul plan figuri frapante (Homer, Clovis, Martin Luther), Dimov-regizorul se adresează în fapt unor spectatori; episoade în genul eminescianului Memento
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
colecționarului exact ceea ce voia el mai mult, accesul la "palatul interzis" al frumuseții artistice. Jurnalul Mirandei reface dosarul clinic al abuzivului temnicer, iluminându-i viclenia șantajistă, perversă, frustrările de paria, fixația de a poseda exclusiv exterioritatea delectabilă a viului, prostul-gust sepulcral, mimetismul clișeelor verbale, nevroza de clasă, nevroza sexuală. Un "înger" terorist, ce în numele unei inocențe morbide, nu pregetă să martirizeze o ființă liberă cu proiecte, vitală, o conștiință prodigioasă gată să-și egaleze modelul, celebrul pictor G. P., lider al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
german «museal» are conotații neplăcute. Descrie obiecte cu care observatorul nu se mai află Într-o relație vitală și care sunt În procesul morții... muzeul și mausoleul sunt conectate mai mult decât prin asociere fonetică. Muzeele sunt precum o familie sepulcrală a operelor de artă.― (Adorno 1967: 175) El aduce În discuție chiar conotația funerară a obiectelor intrate sub tutela instituției muzeale, despre care ne vorbește și Gadamer: „Muzeul detașează Întreaga artă de conexiunile sale cu viața.― (Gadamer 2004: 131) Și
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
poezii nupțiale este înconjurat ocrotitor, pretutindeni, de tineri. Remarcabil este faptul că tocmai acest monah - părintele Teofil - le arată calea spre lumină. Nu este întâmplătoare această apropiere și nici neutră ca semnificație. Printre altele, părintele Teofil contrapune unei tradiționale filozofii sepulcrale reflecția asupra vieții. Aici, monahul transilvan se întâlnește cu optimismul lui Ioan Persanul din Pateric, care a zis: „Eu cred că voi moșteni Ierusalimul cel de sus, care este scris în ceruri. Căci credincios este cel ce a făgăduit. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a face, nu cu repunerea în drepturi - și în vedere - a unui conținut derealizat. Darul golului e o donație absolută, preaplinul unei donații aurorale, ceea ce se dă în retragere, atunci când se ia din vedere: "Goliciunea transparentă,/ interioară, de culoarea/ albului sepulcral/ al zăpezii siberiene/ e proprie doar/ sufletelor pierdute,/ odinioară atât de sensibile/ la zgomotul valurilor/ ireal de albastre/ - ecou al unei chemări/ ce se zbuciumă-n ceruri". Golul nu are aici doar natura unei ființări care umple vederea în chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înmormântase sub uriașul troian de zăpadă... Și adormeam. Dormeam somnul chinuit și înfricoșat al celor condamnați irevocabil de o justiție partinică, nedreaptă și imanentă, nefiind siguri dacă mâine vom ajunge să spunem "Bună dimineața!" răsăritului de soare. În această acalmie sepulcrală numai orchestra personală a fratelui nostru mai mare, Mircea, manifestând un optimism contagios cu efecte limitate și perisabile, emitea, în spațiul claustrat în care ne aflam, modulațiile constituite la nivelul organelor anatomo-fiziologice, ca o sfidare și o revoltă la adresa unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar fără clienți, care se cheamă "For you", "To be", "V.I.P." (cu cinci stele ostentativ luminate), "Night Club", non stop și o mulțime de baruri unde lumina care în intenția patronului ar trebui să fie caldă și discretă este morbidă, sepulcrală. Clienții beau holercă. Prin vitrine par o adunare de strigoi care și-au părăsit lăcașul pentru o nocturnă macabră, poate din cauza luminii verzi. * O femeie tânără, știrbă, jerpelită, consumată, decăzută, semănând cu celebra "băutoare de absint" a lui Picasso, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plante sau animale diferite”. Eroul va deveni o ființă hibridă, trans-specii, în cursul torturii inițiatice. Om-șarpe mitic, Mistricean provine și dintr-o dualitate sacruprofan, modelul divin actualizându-se într-un fecior din sat. Calul chtonian al lui Mistricean pare darul sepulcral al tatălui ce nu apare în baladă, alte variante vorbind despre mama văduvă a eroului. Tatăl lui este mort, foarte probabil, și preluarea calului său dă flăcăului o forță ce dublează eroismul din timpul vieții cu puterile de dincolo de mormânt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un topos al incursiunii mitice și, dacă adăugăm acest simbol descinderii pe care o întreprinde voinicul călare pe calul său htonian și sepulcral, avem toate mărcile coborârii în infern, loc prin definiție al încercărilor inițiatice. Soarele este în toate speciile folclorice călăuza pribeagului între dimensiunile ființei, așa cum am văzut deja. Cel dispărut are nevoie de însoțirea cu zorii, neofiții merg spre răsărit și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu capete (depozitare magice ale puterii) și se ajunge într-o pădure tânără, stropită doar cu sânge. Reușita trecerii și botezul inițiatic se definitivează odată cu gestul calului de a bea lichidul uman al vieții, semn că el aparține acestui tărâm sepulcral. Din nou repetițiile construiesc un efect de hiperbolizare și de aglomerare a descrierii prin insistarea asupra elementelor ei componente. Tot în colecția de basme din Țara Loviștei pădurea înglobează elementul acvatic ca depozitar al existențelor virtuale. Lacul se află la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
luat șarpile șî l-a băgat în pimniță. Șî-l țânea închis acolo c-un lacăt cât pumnu. Ș-a plecat la-vânătoari” (VoiaDâmbovița). Funcția narativă a împăratului se încheie aici, fiul lui va fi cel care eliberează șarpele din lăcașul sepulcral și călătorește pe spatele acestuia nouă mări, nouă țări, nouă ape curgătoare. Blestemul mamei integrează pe Mistricean într-un ordin mitic și astfel gestul nu mai pare exagerat. Șarpele, balaur prin dimensiuni, nu poate zbura, dar se deplasează cu viteza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
grijă, pentru că Bogdan, odată ajuns acolo, își hrănește calul cu iarba locului. Gestul are valoare apotropaică, de neutralizare a forțelor malefice, fiind similar strănutului provocat în colinde bidiviului, cu care leul de sub axis mundi este trezit. Ghid psihopomp cu atribute sepulcrale, calul face trecerea dintre niveluri mai lină. Păscând pe celălalt tărâm, el dă brusc o utilitate unui spațiu amorf și de aici îngrijorarea duhurilor rele. Puterile de dincolo de mormânt ale calului nu sunt întâmplător folosite, dat fiind faptul că Sâla-Samodiva
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al lustrației prin spălarea feței, întotdeauna albe. Primul semn sigur că vor înfrunta bestia este urmat de un alt pattern al călătoriei inițiatice: calul din grajdul de piatră. Potrivit lui V. I. Propp, bidiviul ținut în cadrul mineral are o încărcătură puternic sepulcrală, fiindcă trimite la cripta strămoșului. Forța chtoniană întruchipată de cal echilibrează lupta cu stihiile, prin adăugarea de energii acumulate și preluate de la înaintaș la capacitățile excepționale ale eroilor. Într-o colindă din Basarabia, nu numai calul este ales, ci și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la nivelul limbajului floral dorința fetei de „a se lumi”. În credința populară, rozmarinul plantat lângă casă aduce noroc, opoziția poetică față de utilul calomfir accentuând, din nou, valoarea de omen a grădinii fetei. Șederea în pământ, ca prefigurare a recluziunii sepulcrale, apare într-un basm cules de Constantin Mohanu: „Umblând el pân pădure-așa, găsăște un bordei, a găsât un bordei acolo făcut în pământ, ș-acolo era o fată, o fată - îi spunea Fata Munților” (Poiana - Vâlcea). Dincolo de așezarea arhaică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trei d-albe dimineț’/ cât a stat ea în scorbur-acolo”. Timpul desăvârșit al treimii este augmentat de eliberarea în ziua de duminică, când fiul de împărat o descoperă în scorbură și își începe el însuși inițierea. Episodul are o încărcătură sepulcrală, de întoarcere în mormântul crisalidă prin fibra lemnoasă. Sicriele arhaice erau confecționate din trunchiuri de copac tăiate în două și scobite: „Uite m-a trimes boieru cutare să fac un tron, c-a murit Chelbea și în alt loc nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatice, în care se relevă „consubstanțialitatea dintre neofit și animal”, accentuează și mai mult unifi¬carea traseului ontologic pentru cele două tipuri de călători. Imaginarul inițiatic a fost însă precedat de obiceiurile de înmormântare de la care au fost preluate simbolurile sepulcrale: „riturile funerare care au reflectat odinioară, într-o etapă anterioară stadiului istoric al păstoritului, consubstanțialitatea dintre om și animal după moarte au constituit izvorul din care se trage motivul eroului care pătrunde în corpul animalului sau se coase în pielea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
statutul suprem, prin nuntirea cu fecioara care a strunit potopul. Într-un basm din Izvoare, Soroca, inelul este asociat în mod direct cu lumea morților, legătura nupțială pe care o consfințește în mod obișnuit fiind încărcată aici puternic de energii sepulcrale: „.. .uiti, eu îți spun sî ti duci la tata pi ceilantî lumi sî-mi aduci inelu!”. Dacă podul de aur și via ce dă rod în aceeași noapte în care locul este arat sunt probe împlinite de ajutoarele năzdrăvane, coborârea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
magice, retrase în craniul calului, precum și formula incantatorie conturează o conștiință specializată la nivel ritual, fără de care trecerea în nivelul superior nu este posibilă. Gestul indicat de a trânti de pământ poate scoate din morți (adică îl aduce de pe tărâmul sepulcral) calul măiestru și pregătește armele. Cumularea energiilor htoniene prin gestul violent al izbirii de sol poate fi o stilizare a motivului înghițirii de către Terra Genetrix, un abandon temporar menit să revigoreze prin cufundarea în matricea telurică. Obiceiul îngropării în incintă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
transportor: „Berbecul este mesagerul și animalul de călărie al zeilor. Este favoritul lui Hermes, care-l călărește adesea sau se așază lângă el”. Ipostaza funebră a adjuvantului folosit de zeul călătoriilor este specifică ritualului inițiatic, în cadrul căruia trebuie asimilate forțele sepulcrale. Personaj specific frontierei dintre creație și haos, prezența babei trebuie recunoscută și respectată. Feciorii cei mari pierd astfel informația salvatoare și revin în profan mutilați: „S-o dus, ș-o luat armata și s-o dus până la o pădure. Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uranian. În felul acesta toate dimensiunile lumii i se deschid eroului, care descrie o traiectorie totalizantă. „Gnosticii socoteau șarpele un animal privilegiat, deținător al tainelor ezoterice și stăpân al inițierii”. El își trage puterea din pântecele teluric și din spațiile sepulcrale, și tocmai această încărcătură este indispensabilă eroului civilizator. Animal primordial, șarpele are în basme o imagine pozitivă, capaci¬tatea sa de a cumula cunoașterea, puterile terapeutice ce derivă din secretul nemuririi și funcția psihopompă îl transformă într-un maestru inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
psihice și cognitive. Mâna voinicului, metaforă a acțiunii ordonatoare, extrage de fiecare dată obiectul potrivit, semn că numai prin unirea celor două naturi, cabalină și umană, poate fi anulat răul. Calitatea psihopompă a calului se datorează în special provenienței sale sepulcrale. V. I. Propp a analizat motivul calului dăruit de tatăl mort, pentru care a găsit o „justificare istorică: strămoșii erau socotiți puternici pentru că se aflau în lumea de dincolo, izvorul tuturor lucrurilor din astă lume”. Credința universală, ce dă calului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
odată cu ajun¬gerea eroului în spațiul căutat, „maurul” poate să plece de pe scena rituală și dispariția lui este îngrijită de fecior după datină. Un basm din Vizureni, Galați, dă spiritului cabalin rolul punitiv, amintind de ipostaza lui justițiară, asociată forțelor sepulcrale: „Strigi păsăr’le, nici păsăr’le n-o știut. Un ciocârlan nu vine. Vini ciocârlanu ceala șchiop. - Da’ di ci-ai vinit așa târzâu, vii șchiop? ’Ci: - Am fost acolo la boieri, la Curtea di Argeș, m-am dus la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru cel mort, cât și pentru cei ce au plecat înaintea lui, este foarte viu. Rudele așază în sicriul dalbului călător lucruri necesare continuării vieții, obiecte simbolice, chiar și răvașe pentru cei plecați de mult. Mentalul arhaic percepe, așadar, luntrea sepulcrală ca o formă materială de transport. O variantă culeasă în Valea Mănăstirii, Argeș, aduce feciorului toate obiectele miraculoase disponibile în infernal, prin utilizarea constantă a bâtei. Rând pe rând, căpăstrul, buzduganul, căciula și obiala ajung la erou și lasă dimensiunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e răzbunător! În noaptea asta, a coborât de pe soclu ca să-l urmărească pe un nenorocit ce se târăște pe caldarâm, acolo unde vizibilitatea e mereu proastă și unde se năruie marile proiecte ale Istoriei. Nu-i auzi galopul?" Un suflu sepulcral mătura străzile pustii. Margareta se cutremură, dar, de vreme ce dăduse peste unul mai nebun decât ea, își veni în fire: "Hai, nu suntem într-un poem de Pușkin!" Arcadi își puse mâinile pe umerii ei: "Ba da, auzi cadența copitelor de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dublă față, iar mai sus broderii decorative, a făcut posibilă delimitarea a două spații cu funcții clar diferențiate: „în zona centrală, pronaosul propriu zis, iar pe trei laturi, necropola domnească”10. Locul de rugăciune era separat astfel de un „privat” sepulcral, un „loc al liniștii”, ce pune în lumină o concepție nouă asupra organizării „teritoriului” sacru prin integrarea necropolei între limitele unei biserici. în acest „spațiu al tăcerii”, în dreapta pronaosului, mormântul lui Neagoe Basarab (mort la 15 septembrie 1521) îi arată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]