114 matches
-
sângeroase, un conac izolat și țărani burzuluiți ieșiți parcă din noaptea timpului și, peste toate, un anumit soso local de aristocrație crepusculară și etnoarhaisme. Regizorul s-a repezit la decor, l-a aranjat pu- țin, a introdus câteva efecte, fumuri sepulcrale în chip de cețe nordice, zgomote amplificate prin ecou într-o casă pustie, umbre și siluete desprinse fantomatic din nebulozitate, câteva scene erotice, - până la urmă Strigoiul realizează un reușit număr de striptease -, și ceva violență, blesteme și afurisenii neaoșe, ceva
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
galbenă, în stilul calm al secolului XVIII: casa lui Goethe. Intrăm: interior simplu, mobilă Empire, tablouri mediocre (epoca n-are pictori) câteva schițe de maeștri italieni și un bust antic adus de Goethe tot din Italia. Totul scăldat în atmosfera sepulcrală de unde trăia și scria, sau mai bine zis se plimba dictând. Amănuntele care ar evoca viața nu fac decât să întristeze și să sugereze nu știu ce profanare a majestății morții. „Căutăm o urmă vie a lui Goethe? La locuința sa de
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
absolut în școala vremurilor mele, că era vorba de un cu totul alt public școlar și, bine înțeles, că acesta corespundea cu exactitate epocii. Așa cum, în adolescență, citind St. Winifred, , întâmplări dintr-un colegiu britanic, totul îmi păruse străin, straniu, sepulcral, poate că la fel ar înțelege școlarii zilelor noastre viața din liceele schitelor lui D. D. Pătrășcanu, noima din Corigent la limba română, al lui Ion Minulescu, din Bacalaureatul lui Puiu, ca să nu mai vorbesc de bacalaureatul elevului Gerber! Poate
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
zice că mă întorc/ cu nări dilatate/ asemeni unui Ulise anonim și ambiguu/ urmăresc ahtiat pe o peliculă/ ce se derulerază în culisele unei priviri lăuntrice/ aventura magică a acestor pași/ traversând deopotrivă piața istorică a orașului/și tăcerea (ei) sepulcrală contopită cu stelele”. Orașul lui Eugen Bunaru pendulează între imaginea lui reală, existentă ca atare, și imaginea ideală, plăsmuită de privirea “lăuntrică”. Amănunte exacte ne trimit spre un referent precis detectabil - Piața Badea Cârțan, Turnul de apă, piațeta Primăriei Vechi
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
Era cu adevărat cel dintâi mozaicar din Italia? Celălalt lăsă să se scurgă câteva momente Înainte să răspundă. — Ambrogio era cu siguranță un maestru În arta lui. Însuși Bonifaciu Îi conferise Însărcinarea de a decora În mozaic pereții capelei sale sepulcrale, la San Pietro, spuse el sec. — Dar dumneata nu Îi aprobai stilul, nu-i așa? — Vremurile se schimbă, messer Durante. Din Franța sosește o manieră nouă. Meșterul Ambrogio era Încă legat de cea bizantină, de repetarea obstinată a formelor fixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare pentru ca mai apoi, o dată Îndestulați de cărnurile lui macre, să-i administreze o bătaie grozavă În vreme ce restul deținuților strigau În cor cu veselie „poponel, poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pielea de găină și îmi ridică părul în cap: — Am aici un rege înțelept de foarte, foarte demult, zise el, strânsoarea lui devenind brusc mai puternică. Dintr-o vreme când trei sori străluceau pe cerul nordului. Scoase un oftat lung, sepulcral. A suferit o teribilă înfrângere în luptă din partea lui Carol cel Mare și a armatei lui creștine. — Erai saxon? întrebă Rahn cu voce scăzută. — Da, saxon. Francii îi numeau păgâni și omorau pentru asta. Morți agonizante, pline de sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu pași mărunți de elfi căzând din cer înmiresmați în aurite lacre. Ofelia și-a sădit visele peste aceste zăpezi luminoase, prințul ei, ostatic absurd, și-a adunat de pe jos oasele. foșnetul inimii ei, aripi de lebădă, scăldate-n brume sepulcrale, arborii vârstei de aur cântâ prin șoldurile sale. codrii și munții subțiri, spintecați de cântec de liră, dau glas sfintei lor iubiri pe când cerbii toți muriră. iară se trezesc amurguri de pe drumuri, de pe ape, cu Orpheu cântând din liră, cântul
ULTIMA OFELIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363068_a_364397]
-
de mirare că-n cetate, comunitățile existente și astăzi, descoperă în grote, urmele (uneori palpabile) ale zeilor: “Uneori un ochi mult prea alb se ivește din interiorul uneia dintre ele, ne privește cu / neîncredere, și / se pierde apoi în camera sepulcrală”. E ceva foarte straniu, dar în același timp, fascinant. Tulburătoare este și prezența “Poetului din Alexandria”, care a lăsat un autograf pe plajă, ars de soarele amiezii și de vântul din nord. “Un poem ocru ca o înserare pe plajă
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VOX CLAMANTIS Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Crepuscul - decor sepulcral. Nimicul cuprinde cu brațe noduroase spaima, revolta, declinul, nevroza și febra viscerală laolaltă. Din călimară, poeții pot coagula cu greu stări în silabe. Ca pe maidan, literele, schizofrenice, aleargă pe catalige, purtând pe umeri cuvintele - bufoni triști. Clovnii lumii părăsite
VOX CLAMANTIS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348016_a_349345]
-
n-a fost și s-a poetizat. Gândul la poet schimbat pe cel la poezie dă sentimentul unui păcat. O lectură paralelă: Correspondences / Veneția. Un sonet doctrina, unul-trenos. O geneză secundă, o stingere trecută. Substantivul afirmației estetice - La Nature, verbul sepulcral absolut: “S-a stins”, dar și aceste forme de început vor corespunde, atât natură cât și stingerea reunificând epic geneză dintâi prin amintirea muzicii străjuite de templu și viața: La Nature est un temple ou de vivants pilliers Laissent parfoit
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
se pleacă-n jos,/ În sus rămâi cu fața,/ Să ne privim nesățios/ Și dulce toată viața;// Și ca să-ți fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ Când sărutându-te mă-nclin,/ Tu iarăși mă sărută.” Și nu întâmplător, idila în decor sepulcral din finalul poemului rezonează perfect cu decenta exprimare a sentimentului specifică poeziei din secolul al XIX-lea românesc, în care latura sexuală a iubirii era eludată, ca astăzi să fie supralicitată. Mărturisirea lui Cătălin înalță sentimentul iubirii pe culmile absolutului
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
de artizanat lucrate în piatră leceză și în teracotă. Întreaga regiune este foarte bogată în uimitoarele formațiuni calcaroase dolmen “masă de piatră” și menhir “piatră înaltă”(în dialectul breton), monumente preistorice, formate din blocuri masive de piatră, cu funcții diverse: sepulcrale, de măsurare a timpului, de omagiere a zeului Soare, de legătură între cer și pământ, între lumea viilor și a morților, simbolizând totodată virilitatea și feminitatea. Una din marile atracții pentru călătorul venit de oriunde din lume o constituie Marea Adriatică
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347734_a_349063]
-
Cumcă lauda cu care [î]i încarci e o ocară, Cumcă tot ce e ca dânșii este vrednic ca să piară". [A C T] Versiunea A 2282 D R E P T A T E! CURTE [SCENA] I (s-aude cântec sepulcral dindărătul scenii - aleluia - boierii s-apropie de fereastă) GLAS DE PREOT Marea vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând strig cătră tine: Scoate din stricăciune viața mea, multmilostive". - Cine e acel ce trece? - E Arvinte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
periodice și inedite”, datate între 1936 și 1961. A semnat și Ecaterina Catrinaru. Simboliștii sunt modelele indubitabile ale poeziei scrise de S., pentru care tristețea, dezolarea, singurătatea, inutilitatea, nevroza constituie note definitorii. Orașul, „abator, sanctuarul umanității carnivore” (Civilizație) sau „Oraș sepulcral, cu toamne târzii,/ Cu lungi bulevarde,/ - Grele cascade, / De melancolii” (Provincială), accentul pus pe starea autumnală: „E toamnă afară... și-i frig.../ Te caut... prin beznă te strig...” (Melodii de toamnă) trimit la motive bacoviene. Singurătatea revine în cartea de
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
dublă față, iar mai sus broderii decorative, a făcut posibilă delimitarea a două spații cu funcții clar diferențiate: „în zona centrală, pronaosul propriu zis, iar pe trei laturi, necropola domnească”10. Locul de rugăciune era separat astfel de un „privat” sepulcral, un „loc al liniștii”, ce pune în lumină o concepție nouă asupra organizării „teritoriului” sacru prin integrarea necropolei între limitele unei biserici. în acest „spațiu al tăcerii”, în dreapta pronaosului, mormântul lui Neagoe Basarab (mort la 15 septembrie 1521) îi arată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
necropolă domnească (unde Voievodului nu i-a fost dat să-și afle liniștea). Pronaosul, lărgit ca și la Curtea de Argeș, urma să adăpostească locurile de înhumare (mormintele nu lipsesc) numai că la Hurezi spațiul liturgic nu mai este despărțit de cel sepulcral de douăsprezece coloane (cu niște posibili corespondenți în cei 12 apostoli). Nartexul de la Hurezi are în zona centrală două coloane masive care sprijină bolțile încăperii. Ele „determină trei nave cu travei inegale. Cea centrală este de fapt drumul triumfal care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spune, povestindu-și „vedenia”, „am văzut pământul deschis și pe mine cufundat în adâncimea lui. Și am văzut trupuri moarte, zăcând putrede și îmbucătățite, pline de un miros fără seamă de urât”, a „excavat” superficial, oprindu-se într-un strat sepulcral, istorisirea celui de pe valea Iordanului prezintă categoric Iadul, un Iad dens, populat cu eretici: „[...] loc întunecos, cu miros urât și cu foc și-i arătă în mijlocul focului pe Nestorie și Teodor, pe Eutihie și Apolinarie, pe Evagrie și pe Didom
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
clarifice contextul originar al apariției ,,Cimitirului vesel” de la Săpânța, declarat ,,muzeu” Încă din anii ’70. Autoarea constată ,,aspectul sever și artificial” al cimitirului vesel (aliniat), față de vechiul cimitir din sat, care, deși caracterizat printr-o ,,spontaneitate și varietate a sistematizărilor sepulcrale”, este neglijat de turiști. Potrivit lui Lörinczi, examinarea crucilor pictate din cimitirul vesel indică Începuturile lucrării lor În anii ’50, și nu În anii ’30, așa cum pretindea Stan Ion Pătraș, Întemeitorul acestei tradiții. După un excurs comparativ asupra mai multor specii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
poezii nupțiale este înconjurat ocrotitor, pretutindeni, de tineri. Remarcabil este faptul că tocmai acest monah - părintele Teofil - le arată calea spre lumină. Nu este întâmplătoare această apropiere și nici neutră ca semnificație. Printre altele, părintele Teofil contrapune unei tradiționale filozofii sepulcrale reflecția asupra vieții. Aici, monahul transilvan se întâlnește cu optimismul lui Ioan Persanul din Pateric, care a zis: „Eu cred că voi moșteni Ierusalimul cel de sus, care este scris în ceruri. Căci credincios este cel ce a făgăduit. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la inaugurarea Academiei Mihăilene). Poezia patriotică nu rămâne doar declamativă și conjuncturală, ci resuscită, alteori, figuri alegorice, clasicizante: motivul „bărcii”, „luntrea”, „vasul patriei plutitor” - preluat din Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor și virtuților ce se transmit urmașilor, iar neliniștea extincției este atenuată de pietatea creștină: La moartea părintelui meu, Mormântul, Holera în Moldova. Alteori, adoptă modele celebre - Elegie
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
vârful căruia se distinge cu claritate, chiar din locul unde se află ei, statuia din bronz care-l înfățișează pe principe călare. Este Mausoleul, înălțat spre a le servi de mormânt lui și urmașilor săi. Pentru mo ment, în camera sepulcrală se află numai urnele lui Marcellus, Octavia, Lucius și Gaius, primele flori ale dinastiei frânte de soartă. O idee îi încolțește în minte: — Luați-o spre nord! le comandă lecticarilor. — Lungim drumul și o să întârziem! se plânge Plautius. Tiberius îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, într-un aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea să-și aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nu-l transformă într-un loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, întrun aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea săși aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
am întors de la spălătorie și am găsit beculețul roșu de la robot licărind. Asta însemna că m-a sunat cineva cât fusesem plecată, ceea ce era destul de neobișnuit. La primele două apeluri, Sheba doar îmi repetase numele pe un ton mai degrabă sepulcral, apoi închisese. La a treia încercare, lăsase un mesaj mai lung: — Barbara? Unde ești? Barbara? M-a sunat Pabblem în seara asta. Știe. Cred că știe. Vrea să mă prezint la el mâine la ora opt. Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]