444 matches
-
îmbujorați, candelabrul de nard al salcâmului, Iia curcubeului, jertfa mieilor, rapsodia pădurii, chiotul nunții, iureșul izbânzilor dace, dârzenia de granit a Dochiei, îngemănarea Gliei-Auroră a omenirii cu Crucea Învierii Domnului, psalmul ascetului, filocalia Cuvântului divin în mirajul grăirii de taină, serafica frumusețe a Liturghiei ortodoxe, armonia Duhului Sfânt și dăruirea supraîngerească a Fecioarei Maria. Apoi, împletindu-le în dumnezeiasca Sa rugăciune a inimii... făcu Cântecul popular românesc, din care a odrăslit deodată Măria Sa, Țăranul! Falnic ca un Poem sublim... Iar din
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele. Fecioara țese în cerdacul sufletul ei, albastrul fericirii urzit în răsărit de primăveri, cetulburăfarmecul seraficelor ceruri, îmbujorându-le. În sufletul Fecioarei sălășluiește întotdeauna lumina Icoanei purității Cerului frumos. În inima Femeii prisosește permanent nemărginirea de azura zorilor Iubirii. În toată ființa Mamei tresaltă Dorul înfrumusețat de Dragostea divină mântuitoare. Prin graiul dulce al Femeii, vinul
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1488357342.html [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
al pașilor ei, cad șoaptele de vară din Salcâm și din Tei. Mama se aseamănă Păstorului cel Bun, ce-și netezește calea nădejdii spre curcubeul-paradis purtând pe umerii calzi dorurile noastre toate. Mama este sanctuarul Limbii noastre în care răsună serafic poemul liturgic. În ființa Ei-sclipirile de heruvim doldora de viață, cad pe mătasea gândului unde se adâncesc înalte ascunzișuri dospite în pâinea împlinirii rostuirilor. În clepsidra sufletului Ei, timpul se oprește își modelează spiritul provocând fascinația Crucii din care odrăslește
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1488357342.html [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
dragostea crescută dintre spini, Cu aroma ei inima-ți îmbată Și nici nu simți când calci pe mărăcini. Noaptea își toarnă ploaia ei de stele, Cunună peste părul tău bălai, Iar razele se scurg ca niște perle Pe chipul tău serafic de din rai. Într-un târziu, când zorile se varsă, Și te trezești din visul auriu, Ți se chircește inima și, arsă, Viața-ți toată este un râu pustiu. Mangalia, 10.04.2016 Referință Bibliografică: Și te-am strigat ... / Urfet
ȘI TE-AM STRIGAT ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1460315547.html [Corola-blog/BlogPost/381936_a_383265]
-
potopul Ce încumetă în șiroaie, tăcerii pieritoare, al lacrimilor dor. Mi-ești drag, precum mi-e luna când oglindește în ape din toamne ruginii al frunzelor șirag. Mi-ești drag, precum speranța din vise, ce în taină coboară-n dimineața seraficelor nopți, bagheta unui Mag. Aș aminti și vântul, petalele și norii, picturi din curcubeie la capătul de cer, și glasul ciocârliei, ori zâmbetul ninsorii, verdele crud al ierbii, șoptirea caldă a ploii, mi-ești drag precum mi's zorii când
DIN TAINA UNUI VAL de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1455864666.html [Corola-blog/BlogPost/343352_a_344681]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PASĂREA PHOENIX Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1494300326.html [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
abstractizante, pentru a contura inedite imagini lirice. Iată un exemplu: "sfatul/ se/ înfioară/ în/ fața/ creierului/ mormăie/ cuvântul/ printr-o/ poartă/ meșteșugit/ cioplită". Mihaela-Mariana Cazimirovici caută neîncetat acele esențe eterice proprii marilor idealuri. "Clepsidrele de pe tărâmul cerbilor" ar putea cuantifica seraficul transfigurărilor prezente aici. Sinteza luminii cu întunericul evidențiază marile mistere. Toată ideatica e însoțită de un aparte element cromatic, evidentul dramatism conferindu-i forță de impactare estetică asupra lectorilor. Reflectări tremurătoare însoțesc discursul poetic al volumului Când fluturii nasc cioburi
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1472237282.html [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
REGINA NOPȚII” , ale cărei triluri se succedau mistuitor de frumos, iar acutele aveau sunetul asemănător trecerii Sfântului Ilie în căruța de foc pe bolta cerească, ca apoi să vă transformați în gingașa Lakme, iar clopoțeii de argint ai unei voci serafice sunau cu atâta claritate, răspândeau lumină, chemare, dăruire, căci eram cucerit de sensibilitatea unei zâne din basmele cu Feți-Frumoși alături de Ilene Cosânzene. Cât a durat această feerie... nu-mi pot da seama, dar ce fantastică poate fi memoria, că abia
SILVIA VOINEA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1441963762.html [Corola-blog/BlogPost/372211_a_373540]
-
Hm! Încep să cred că sunt, cu adevărat, o persoană importantă, dacă și tu ești surprinsă, draga mea!” mi-a trecut această idee năstrușnică prin cap, provocându-mi un zâmbet pe măsură. - Te gândești la ceva frumos, de zâmbești așa ... serafic, pierdut în amintiri, mi-a vorbit ea privindu-mă curioasă. - Nu, nu! Mă gândeam că trebuie să coborâm bagajele și să mergem spre ușă, am negat eu, rușinat că m-am lăsat descoperit. În clipa aceea a sunat telefonul Cristinei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1412452382.html [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
nu ma lasă... Mă simt un cerb împușcat... E iarnă de foc în mine Și mă zvârcolesc ca peștele pe uscat- Călimară spartă de jocurile nămeților, Piramidale gânduri satanice Care mă aruncă spre sfere necunoscute. Încerc să scriu cu pană serafică: cerneala e pierdută... Sulițe de gheață mă lovesc Și cuvinte de sânge țâșnesc din mine Stea transformată-n fulgi de zăpadă, litere puse aiurea pe pământ, doar de decor. Afară e viscol tăios, Sunt sleit de puteri Și condamnat într-
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479393492.html [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Pentru că am iubit cândva un luceafăr. Și în fiecare zi mi-e dor de el.” (Românca Alexandra Svet) „Eminescu e alfabetul literaturii române căreia cronicarii îi sunt ideogramele” (Mircea Platon) Pe măsură ce caleașca anilor mei zboară tot mai departe, spre azurul serafic al Nației, devin tot mai recunoscător marilor noștri Înaintași, pe umerii cărora s-a așezat destinul ortodox al Neamului nostru creștin, în inimile cărora a odrăslit mireasma cântării de Dumnezeu și de Plai dacoromân, în sufletele cărora s-au înălțat
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1452840547.html [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
mistică, înnoitoare, mântuitoare. Așa cum credința zugrăvește icoana sufletului creștin, la fel cultura spirituală a unui Neam, zugrăvește sufletul unui geniu religios, ales, surprins în aura rugăciunii, în nimbul frumuseții angelice, în candela adevărului revelat, în amvonul binelui dăruit al azurului serafic, declanșând sublimul divin, în încercarea de a idealiza și de a investi sacru, FEMEIA, ca paradigmă a imperativului: cultul FECIOAREI MARIA-prototipul Frumosului dumnezeiesc. Nu există geniu religios universal recunoscut, transcendent (cei care n-au aură religioasă, primesc doar confirmarea imanentului
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1452840547.html [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
jertfa faptelor sale permanente. Creștinismul trăit și mărturisit ortodox, constituie în persoana credinciosului milostiv și iubitor, modul și sensul esenței sale existențiale, iar pentru geniul creator de supravalori național-universale, dincolo de acestea, pogoară peste crezul său intuiția harică a plenitudinii sale serafice, nicidecum „intuiția organicului” ca garnitură la „acuitatea metafizică”. Apoi, „reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare”, nu exprimă așadar, relația-referință a Geniului cu Sfânta Tradiție? Păi această „reverență”, nu arată deplin venerația Luceafărului față Tradiția Creației dumnezeiești? Nu, definește atitudinea, existența
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1452840547.html [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
genialul Virgil Maxim, dar tot el înalță Imnul divin: „Rugăciune”, Preacuratei Maria, cea mai mare, cea mai plină de har poezie a lui Eminescu, adaugă același mare poet și mărturisitor Virgil Maxim. Pietatea creștină universală s-ar înnobila haric și serafic dacă Psalmul (Rugăciune) închinat cu supravenerație Fecioarei Maria-Crăiasa Cerului și a Pământului, al nemuritorului geniu, ar fi alăturat ceremonialului liturgic al Bisericii Sobornicești a lui Hristos. Învierea, Rugăciunea unui Dac, Răsai asupra mea, La steaua, Luceafărul, Colinde, Împărat și proletar
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1452840547.html [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
te zguduiau de fascinație. După puțin timp Poetul Ioan Alexandru a plecat dintre noi fiindcă l-a cerut Dumnezeu și Neamul nostru de Sus. În semn de mulțumire lui Dumnezeu pentru harul creației primit a cântat Neamul în cele mai serafice imne ale Marelui Regat Dacia: Imnele Moldovei, Imnele Transilvaniei, Imnele Țării Românești, iar în sânul fiecărui principat drag a slăvit Fiii și Voievozii cei mai aleși. Străbătut de fiorul măreției și al suferinței Neamului nostru dac arhibinecuvântat, Ioan Alexandru a
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1410229746.html [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
văzut în afara lui, în față, pe lacul și fântânile lui arteziene, dansul luminii și al apei, entitățile fulguite și infinetezimale ale stropilor, prefigurări mlădiate în forme siderale și în afara geometriei cunoscute, înălțimile la care ajungeau și în care se proiectau serafice și tulburătoare, pe fondul unei muzici în surdină desprinsă și suflată din instrumente sau voci inconfundabile, cu note și ritmuri aevea, ce topeau aidoma melodicitatea în aburul freamătului neostoit al luciului de apă, în somptuoasa acuratețe a liniilor romantice ale
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_templu_al_plenitudinii_stratosphere_din_las_vegas_xiv_.html [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind, sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc imponderabil, aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor și aud de undeva din urmă, închizându-se două mase imense, ca două bolți, cu
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
de vizită, ai adresa...Prezintă-te negreșit, chair astăzi, nu trebuie să faci programare...Du-te acum!Tot ești liber... Sunt de câteva momente în ciudata anticameră... Cufundat în unicul fotoliu, cu inima în ritm galopant, încă fascinat de frumusețea serafică a tinerei femei care m-a primit, privesc spre sursa stranie de lumină albastră, nefiresc de albastră difuzând ca printr-o fantă din zid și mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie,o născocire a minții: în clipa în care
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind, sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc imponderabil, aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor și aud de undeva din urmă, închizându-se două mase imense, ca două bolți, cu
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
a simțit-o. Pentru prietenul Aurel: „Am văzut cu ochii mei / pământul cum se sapă / cum se dă gaură în el pentru coșciug / când morții nimănuia fi-vor laolaltă / din milă putrezind, nearși pe rug...” Și avem a reține că seraficul NINI, ne oferă o mare lecție de viață, bineștiind că orice prietenie își are destinul ei, dar... pentru Aurel, Stela și Laura (familia Covaci) a fost cuvânt șuierat printre tâmple: „Băgase cineva cuțitul în o stea / De tot cu raze
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU by http://uzp.org.ro/o-raza-stralucind-nichita-stanescu/ [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
își îmbrățișează suratele, când Dunărea-și botează apele în Marea cea Neagră, când ochiul drept îl strunește pe cel stâng (pentru a-l lecui de strâmbătate), să ne rugăm, prieteni cititori, versuind (în stilu-i caracteristic) împreună cu Nichita, cu-al nostru serafic Poet: „și mă nasc și mă și mor pe pământul de pământ peste care nu-s și sunt nici născut și nici murit mici măreț, nici infinit...” ( Mi se mișcă îngerul...) Livia Ciupercă membru U.Z.P.R.
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU by http://uzp.org.ro/o-raza-stralucind-nichita-stanescu/ [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze,/ de aur, de argint, de aramă, de purpură,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze/ ce mirific peste sufletu-mi, se scutură.// Gândurile albe-zbenguite luminișuri/ înconjoară totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi desfăt plimbarea chiar cu Carul Mare.” (Gheorghe Constantin NISTOROIU - Curcubeul Toamnei) „O, munte, munte! Ascunziș de
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1476780548.html [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
veghe în brocartul-smarald al brazilor temerari. Pe vârfurile cu frunți eminesciene se așterne drumul strămoșesc și dorul lui care ne poartă. Din mreji de lună s-au țesut povești de basm, picurând pe aceste admirabile creste, odrăslind generațiilor mari, miracole serafice. Miracolul acesta divin: de rocă, de brazi, de iarbă, de flori, de pietre, de apă, de soare, de nouri, întrupat într-o perfecțiune sublimă conferă sufletului mistic simfonia unei armonii sacre. Plecăm fascinați de la Cabană cu un avânt celest și
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1476780548.html [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
Să mai aștept...Ce să aștept, că s-apropie de cinci? Mă apucă noaptea pe drum și nemernicul ăsta...Ga-ta! Sunt hotărât, intru-n local, ce mama... Dar ușa restaurantului era încuiată. Se sperie. Dinăuntru se auzea o muzică serafică și clipocit de valuri. Aoleu! Dacă în restaurant este inundație, eu știu? Vreo țeavă spartă...Dacă așa-zișii lui colegi i-au făcut felul, că se aud atâtea despre mafioții ăștia? Să mă duc la poliție? Unde? Se enervă și
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1446830153.html [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
Dumnezeu, deținătorul Adevărului Suprem: ,, Mă uit la mine/ prin Luna/ dintre sprâncene/ care face-n Ceruri/ semne... Ah, cum ne mai/ oglindim/ ea în eu și-n noi/ sublime” (p. 239). Poetul domiciliat în ,,casa poemului” (p. 245), ascultă cântecul serafic ,,fecioarei pasăre” (p. 245), iar apoi scrie despre visul focului dragostei eterne: ,,Mută-mi casa poemului/ în Cerul Mării de Stele/ luminat cu Ochii Tăi/ ca în prima viață/ când m-a auzit cântecul/ fecioarei pasăre/ cu urechea la Pământ
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) by http://revistaderecenzii.ro/dr-adriana-mihaela-macsut-n-n-negulescu-oglinda-misterelor-recenzie-de-carte/ [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]