728 matches
-
ce nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce sâni de fecioară stâncoși noaptea preaplini degetelor morții grei de febră se lasă sfâșiați sfărâmați surâși în spume (1972, Cluj, pe zidul ce desparte Calea Turzii de Cimitirul Házsongárd) căderea în film la prima vedere pare o nimica toată la a doua parcă ar fi o adâncire în ceva deja de demult știut apoi
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
potopul drept oglindă, Au ființă arzând de săgetător, Au țipătul de rândunică Pe când îl ține pe Dumnezeu în zbor. * Se înveșmântă în mine un ultim copac Și dacă vreau să mai visez Mă prind în brațe ca frunză. Sunt deodată sfâșiat, îmbucătățit, Dat de mâncare fiecărei îmbrățișări. Așa rămân o piele tăbăcită Și un os lins de ploaie. Ce fericit spumegă cerul Cu balele mele peste luminătorii Care-i țin cald și îl îngheață! Așa învăț pe dinafară laudele Pentru lucrurile
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Să ocrotești această Livadă, Din calea mării Și a buruienilor Atâta nesomn vei îndura Din pricina secetei, Poame târzii vei culege, Amare în apropierea Sâmburilor Pe care le vei numi Iubire. * Resemanrea la Tot mai vădita Vremelnicie a zăpezii, Un imperiu sfâșiat De iarbă. De hoardele Primelor insecte, Glorificarea târzie A înghețului De ultimii lăncieri - Bruma, Dis-de-dimineață. Cel mai umil dintre Meșteșuguri - Poezia: Nu ține apa (afară de câte un descântec de ploaie), Nu măsoară timpul Orbește, Fără roiurile Lui de albine, De
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Undeva într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
îmi spune acolo perfecțiunea atinge apogeul fructele coapsa femeii piatra și crupa calului sunt diamante forme șlefuite de uneltele vântului născut în violoncelul cu corzi de infinit acolo simbolurile își arată învelișul trans parent acolo nu există bâte steaguri himene sfâșiate acolo moartea este arhitectură muzicală o nesfârșită trenă de miresme rare mesagerul bibliofililor mă îndeamnă: omule schimbă-ți veșmintele și ia-ți adio de la realitatea de la concretețea zilei ce însumează pansamente uzate drojdie ideologie fezandată repetă: ia-ți adio și
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
substanțial, spre un echilibru între democratism generos și elitism tolerant, meritocratic. Alice Voinescu, mai vîrstnică decît "generația de aur", dar apropiată ei prin vederi și problematică lăuntrică, își admitea sieși odată, în jurnal intim, la vreme de război, cît de sfîșiată este între teama (perfect îndreptățită) de colonialismul sovietic, inacceptabilitatea sistemului fascist și iubirea pentru normaltiatea civilizată anglo-franceză care o marcase încă din tinerețe și exclama: "Retrăim turnul lui Babel, nu prin încurcătura limbilor, ci a sentimentelor". Este meritul durabil al
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
de privirile îngerilor decăzuți.A cincea coloană încă tremurășubrezindu-și fundațiaîn lacrimile oamenilor uitațiDe dor și de pasul cătreUn mâine pierdutîn ceața deznădejdii.Amintirile se renasc în șoaptăîn memoria aproape mutăA zidurilor amorțiteDe liniște și de mucegai.Dar se aud strigăteleNeputinței sfâșiate de dorințaDe a trăi, dincolo de tăcere.Noi, amintirile, ucise cândvaDe uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunseîn conștiința muritorilor rutinați,Blazați și rătăciți în gări pustii,În trenuri fără destinație,În plicuri sigilate, netrimise.Noi, amintirile vrem glas și luminăPentru a vesti
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ce se frânge? De ce te-aștept la marginea fiecărei clipe care-mi trece prin dor? De ce mă străbați cu trupul tău ca un stol mereu călător? Când marginea fiecărei clipe dintre noi e ca un bisturiu de tăioasă, îmbrățișarea noastră sfâșiată și arsă ne luminează-adânc pe-amândoi. Poem cu note Treceam legată la ochi1 prin sângele tău ce mă ardea. Părul meu era prea roșu, înnodat în jurul gâtului tău. O renegam pe femeia din mine pe care tu ai trezit-o
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
o clipire a ochilor printre lacrimi. Este darul din ceea ce a pus de-o parte pentru noi. Ni-l oferă și pleacă, peste ocean, la copiii săi, într-o peregrinare cultural existențiala. Într-o nouă și concretă recuperare de sine. Sfâșiat și alunecat, dar cu încălțăminte înaripata. Între partea de sfârșit a anului 2004 și cea de început a anului 2005, Marian Barbu este pe „pământul dintre două oceane”, cum numește UȘA. Scrie aici 12 texte, cele mai multe cu finisare în decembrie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o clipire a ochilor printre lacrimi. Este darul din ceea ce a pus de-o parte pentru noi. Ni-l oferă și pleacă, peste ocean, la copiii săi, într-o peregrinare cultural existențiala. Într-o nouă și concretă recuperare de sine. Sfâșiat și alunecat, dar cu încălțăminte înaripata. Între partea de sfârșit a anului 2004 și cea de început a anului 2005, Marian Barbu este pe „pământul dintre două oceane”, cum numește UȘA. Scrie aici 12 texte, cele mai multe cu finisare în decembrie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ambiția, curajul și aroganța tinereții, care și-a condus trupele copleșite numeric împotriva imenselor armate persane; un fiu care a căutat cu disperare să se bucure de aprobarea severului său tată, acoperit de cicatricele multor bătălii, dar în același timp sfâșiat și chinuit de moștenirea lăsată de mama sa; un cuceritor neobosit, care nu a pierdut niciodată o bătălie și care și-a împins soldații până la limitele lumii cunoscute în epoca sa; un vizionar al cărui destin, cu visurile și faptele
Agenda2005-02-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283265_a_284594]
-
de încheiere, "Recunoaștere". Formal vorbind, avem de-a face cu o poezie modernă, alertă, accidentată că relief prozodic, tentata mai mult de comunicare și identificare prin recurs la idee, scenariu pilduitor, imperativ moral. Ceea ce nu exclude devoalarea unei subiectivități autentice, sfâșiate între două lumi, două vieți, două vârste. Cea a visului de autoedificare ca protagonistă a unui destin de excepție, și cea a descinderii în arenă comunitară. Fie că e vorba de războiul din Golf (1991) sau de realitățile capitaliste șocante
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
la fel de mereu en vogue reveriile borgesiene și românul "încremenit în propriile sale obișnuințe". Nu lipsesc previziunile sumbre pentru unii scriitori ai generației ^80: "Tare mi-e teamă că îi așteaptă o bătrînețe sterilă, de factură didactica în nu puține cazuri, sfîșiata între vechile iluzii și noul dezgust." Se înțelege că generația ^80, căreia îi aparține și autorul, e o temă centrală. Convins că "cea mai gravă vină dintre toate ar fi aceea de a arunca pisică moartă în curtea altuia", Gheorghe
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
șterg, el de ce nu s-a șters?/ Să fie, cu vremea, desi potolit, tot mai viu?" (Intertextualism). Aspirația acestei producții nu e disjuncția, ci conjuncția. Nu analiza (separarea în imagini statice), ci sinteză care sugerează organicitatea lumii, Creația cosmică aparent sfîșiata de antinomii. Vechiul și noul, lăuntricul și exteriorul, natura și artificiul, pagînismul și creștinismul, cooperează într-un ansamblu generos, într-un flux concomitent senzual și estatic, conceptual, si infraverbal. Subtextul e cel de înfiorata laudă: Înainte de a ma naște să
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
cortese - decantarea vitalității în cultura prin rafinament. Astfel s-a produs - probabil - si mutația: femeia, manifestîndu-si emanciparea, a depășit barierele castității, căutînd dincolo de plăcerile trupului pe cele ale minții. Metamorfozînd trivialitatea fizică în sublim liric. Expresia sentimentului etern al iubirii sfîșiate de luptă dintre realitate și idealitate se propagă intactă revitalizînd o Veneție cinematografică în culorile lui Caravaggio și Tintoretto. Fie că sînt descrise interioarele în care clarobscurul vibrează prin dantele și catifele, fie că se înfățișează degradarea în lumina crudă
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
mai acut și tot mai scârbita. Ipoteza pe care o propune editorialistul de la Curierul Național e că tranziția autohtonă e bântuita și azi de ceea ce Chirovici numește "crimă de la Târgoviște", ăn urma căreia afirmă el "România a rămas o țară sfâșiata, care și-a defulat complexul originar ăntr-o violență tot mai sporită, tot mai irațională an aparentă, ăn care instituțiile fundamentale ale statului nu mai sunt respectate, ăn care legitimitatea dată conducătorilor de votul democratic nu mai ajunge și este repede
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
Mi-am împachetat jumătate de viață într-un bagaj și am plecat la aeroport. Nu pot să descriu în cuvinte cât de greu mi-a fost să mă despart de familie la aeroport. Știu doar că deși îmi simțeam inima sfâșiata, nu puteam să dau înapoi. Traiul în Dubai s-a dovedit a fi o provocare din cauza temperaturilor ridicate din deșert. Iarnă, sau acel sezon răcoros dintre noiembrie și februarie când temperatura nu scade sub 20 de grade C era singura
Confesiunile dureroase ale unei stewardese din România. "M-am învinuit mult timp" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21555_a_22880]
-
fost iubirea dintre Eminescu și Veronica, alternînd fericirea cu prăbușirea lăuntrică, depășind crize și rupturi, spre a reveni la naivitățile dintîi. Veți descoperi un Eminescu gelos și o Veronică disperată, un Eminescu tandru, îndrăgostit pînă peste urechi, și o Veronică sfîșiată, incapabilă să-i supraviețuiască. întregul capitol din biografia marelui poet va trebui rescris. Istoria literaturii române s-a îmbogățit cu un mare roman de dragoste în o sută șaptezeci și patru de scrisori.
Eminescu inedit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17014_a_18339]
-
clădire. La acea vreme instrucțiunile lui Hutchmeyer fuseseră deja duse la capăt cum se cuvenea. La fel s-a întîmplat și cu un număr mare de protestatari, care au ajuns la spital. Străzile erau pline cu cioburi de sticlă, pancarte sfîșiate și butelii cu gaz lacrimogen. Cînd îl urcară pe Piper în ambulanță, ochii bărbatului erau plini de lacrimi. Așezîndu-se, se convinse că se alesese cu o mînă rănită și că nimerise într-o casă de nebuni. - Cu ce-am greșit
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
colosală care sugrumă lupul asupra căruia sătenii alarmați sar și-l doboară, desprinzându-l în fine de victima care se țicnește... Tot în Maramureș, ținut plin de povești și de întîmplări ciudate: o căprioară urmărită de un lup este ajunsă, sfâșiată, - spinarea, - o parte din ea; căprioara urmărită, - iarna - intră într-un sat, zăpăcită, cu lupul după ea, dând buzna în sat fără să se teamă. Apoi oamenii ies, alungă lupul, prind căprioara care zace, vie încă, în zăpada roșie ca
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
La centrul comunitar al Blocurilor Estice, există o bibliotecă mică, cu două rafturi de cărți: Învață singur tâmplărie, Arta croșetatului, O sută una rețete de vară și așa mai departe. Dar culcată pe prima copertă, sub alte cărți, cu cotorul sfâșiat, zace Don Quijote, ediție ilustrată pentru copii. Triumfător, îi arată lui Inés descoperirea. - Cine e Don Quijote? întreabă ea. - Un cavaler în armură, din vremuri de demult. El deschide cartea la prima ilustrație: un bărbat înalt, slăbănog, cu câteva fire de barbă
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
1979, astfel că adevăratul ei debut literar este romanul L’Invitée (1943). Urmează Le sang des autres (1945, Tous les hommes sont mortels (1946), Les Mandarins, care i-a adus Premiul Goncourt în 1954, Les belles images (1966) și Femeia sfâșiată (La Femme rompue, 1968). Chiar dacă doar una dintre nuvele poartă acest titlu, fiecare dintre personajele lui Simone de Beauvoir este o femeie sfâșiată. În Vârsta discreției, înaintarea în vârstă o îndepărtează pe cerebrala profesoară de literatură franceză de André, soțul
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
1946), Les Mandarins, care i-a adus Premiul Goncourt în 1954, Les belles images (1966) și Femeia sfâșiată (La Femme rompue, 1968). Chiar dacă doar una dintre nuvele poartă acest titlu, fiecare dintre personajele lui Simone de Beauvoir este o femeie sfâșiată. În Vârsta discreției, înaintarea în vârstă o îndepărtează pe cerebrala profesoară de literatură franceză de André, soțul ei, și de Philippe, fiul acum căsătorit, revelându- i că principiile și convingerile care au ghidat-o toată viața nu sunt nici imuabile
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
convingerile care au ghidat-o toată viața nu sunt nici imuabile, nici universale. În Monolog, Murielle e sfâ- șiată de singurătate și mutilată de ura (auto)distructivă pe care o nutrește față de tot ce o înconjoară. Monique, protagonista din Femeia sfâșiată, care consemnează în paginile jurnalului intim drama de a se ști înșelată, oscilează la nesfârșit între speranța unei reveniri a soțului și deznădejdea de a-și vedea și trecutul, și viitorul năruindu-se ca un decor de mucava. La naiba
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
lacrimi, Crișul. Privesc în zări feciorii de pe Mureș, / Proptindu-se, îngândurați, în coasă - / În pieptul lor mocnește frântul iureș.... / Și iar pornesc, mai îndârjit, la coasă! // Pe umile prispe de la sate, / Durere torc nevestele, din caier, / O doină de suspine, sfâșiate, / Urzește toată jalea lor prin aer. // Din vârfurile munților de piatră / Amar adună moții, în ciubară / Și, cu amar, se-ntoarnă iar la vatră, / Purtându-l, în desaga, de la țară. // Iar în puterea nopților pustii / Își sună Iancu fluiera nebună, / Gem
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]