494 matches
-
se jenează de tovarășii săi de altădată și că se află cu ei în „criminală cîrdășie” (aluzie la extrema dreaptă), vorbește despre „Virgilică de la Paris” (aluzie la Virgil Ierunca), îi numește pe toți „javre, pleavă, fasciști, legionari cărora le-au sfîrîit picioarele de mînia poporului”. Zaharia Stancu este cel care enunță la un moment dat, în paginile revistei, legea cea mai importantă a funcționării regimului, dovadă că îi înțelesese perfect mecanismul: „Nu am confundat, nu confund și nu voi confunda niciodată
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
în seamă. Ceva mai târziu, cineva mi-a bătut la ușă. Vreun vecin sau o vecină mi-am zis. Îmi aduce vreo factură, altfel... Tocmai acum, de sărbători Când am răsucit cheia în ușă, am avut o presimțire și a sfârâit inima în mine. Am deschis. Olesya mi-a sărit de gât. Nu se poate Tu? De ce nu mi-ai spus? Eee. Și surpriza? Târziu, aproape de miezul nopții, mi s-au confirmat presupunerile. Oly era gravidă. Un amestec ciudat de emoție
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
contând pe reacția să de panică. Omul provocat reacționează așa cum se așteaptă vrăjitoarea: Mihnea încalecă, tresare, calul sau cade și el are reflexul de a sări la timp din șea, apoi "iară încalecă" și se apără frenetic cu sabia ("sabia sfârâie", zice Bolintineanu, de parcă ar vorbi despre o frigare într-un ospăț haiducesc), și-și continuă galopul până când, cu sau fără vină, e salvat de zorii zilei. Marile poeme îngăduie și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai tare;/ Fuge că crivatul, sabia-i sfârâie/ În apărare./ Aripi fantastice simte pe umere,/ Însă el fuge,/ Pare că-l sfâșie guri însetabile,/ Hainele-i suge;/ Babă pe-o cavală iute că fulgerul/ Trece-nainte,/ Slabă și palida, pletele-i fâlfâie/ Pe osăminte;/ Barbă îi tremura, dinții
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
al afacerii, hahalera ce se juca la planșetă de-a proiectantul convertit în mare antreprenor și alții, din aceeași familie generoasă de nulități, te sfidează acum de la geamul-termopan al vilei (neapărat "stil Texas"!) și de la volanul mașinii superbe pe trece sfârâind leneș pe lângă prostimea ce-și târăște pantofii scâlciați prin glodul nemăturat cu lunile. Această imagine, parcă decupată din vechile manuale compuse în numele "luptei de clasă", a devenit, din păcate, emblema unei Românii groggy. Peste tot în lume se fac averi
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
e r i o a s ă dragostea poate să mute chimie. munții din loc, căci la urma Cam pe la 15-16 ani, urmelor, tot ce contează în Iuliei, prietena și colega viață în mod deplin, este mea de bancă, îi sfârâiau iubirea. călcâiele după Dragoș cu I u b i r e a e s t e o care se întâlnea adeseori sărbătoare a firii, este ceva în Cișmigiu, căci pe acolo le că ești mințit, îți vine să Ce vă
Ce e iubirea?. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/87_a_50]
-
cum aromele s-au plimbat în acea seară pe papilele mele gustative ca la ele acasă, variind de la șuncă afumată - la început, până la cimbru, morcov și piper - spre final. Ce să vă mai spun despre cârnăciorii afumați care o însoțesc? Sfârâind, nici moi, nici tari - numai buni, te uimesc continuu cu aroma lor tare de fum, mai ales dacă îi combini cu firele proaspete de pătrunjel, presărate deasupra. Iar dacă adaugi la toate astea un pahar din vinul casei - roșu, sec
Fasole şi cârnaţi afumaţi la Taverna Sârbului [Corola-blog/BlogPost/99992_a_101284]
-
ne va merge direct la inimă. Spectacolul celor de la Lord of The Dance e gândit și realizat de Michael Flatley, cel care a intrat în Cartea Recordurilor pentru „Cele mai rapide picioare din lume”, așa că îți imaginezi cum le vor sfârâi picioarele irlandezilor pe scenă. În același timp, Duke Ellington Orchestra, care revin la București, sunt o bucurie pentru minte și suflet, ducând mai departe talentul și muzica armonioasă a „Ducelui”. Niciunul nu e de ratat, așa că umblă la pușculiță și
Dans irlandez şi jazz soft [Corola-blog/BlogPost/96986_a_98278]
-
morții după cît de pornit era, iar ea părea și mai pornită decît le pomenise cîndva pe maică-sa și pe soră-sa, rătăcite amîndouă acum printre umbrele mîloase ale unui trecut incert, mistuit de același foc - carnea care arde, sfîrîie și se face scrum înainte să apuce să putrezească și să rămînă sufletul și duhul tînjind în van după carne, la fel ca palmele care se îndoiesc de tot ce ating și iarăși se vedea revenind în vremurile cînd nimerise
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
de catifea argintie, vestă și haină închisă la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ușă pe toți zece sau unsprezece bulucindu-se grămadă, ca la pomană. Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în spinare și capelele pe ochi, prăfuiți și asudați, dar veseli și nepăsători, sfârâindu-le gâtul după o picătură. Se buluciră, cu plutonierul înainte, țanțoș, gras și gâlcos, gâfâind ca o locomotivă, și bătrâna se rezemă de-o masă, cu cârpa de bradolină în mână, și se uită cum le rămân urmele mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe cea albastră. și am căpătat-o. O țin în casă, la candelă. și ea ne apără și ne atenționează de tot răul care vine sau este în apropiere, prin candelă. Acum știu că dacă se aprinde greu candela, sau sfârâie, sau se stinge repede, ceva rău ne pândește; atunci știu ce trebuie să fac - să curăț candela, să folosesc ulei sfințit, să mă rog mai intens, să aprind tămâie în casă. și mă ajută să depășesc toate greutățile și nevoile
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
jure în sinea lui că, pentru nimic în lume, n-o va mai supăra vreodată pe Ilinca. N-ai nici un motiv să te cerți cu Vlad, continuă ea. Și, punîndu-i un deget pe frunte, care-i păru lui Virgil că sfîrîie ca un cărbune, zise în șoaptă, pentru a nu auzi decît ei și soarele: nici un motiv, Virgil... mă auzi ?... Vlad e Vlad, iar tu ești Virgil! Ai înțeles? Virgil nu mai fu în stare decît să-și aplece ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe-aici nu prea sînt fagi, iar cînd s-a făcut destul jar, pui o piatră de o parte a vetrei, alta de cealaltă parte, iar deasupra o lespede mare, dar nu prea groasă, ca să se poată înfierbînta bine. Cînd sfîrîie picătura de apă pe piatra încinsă, pui păstrăvii pe ea, apoi te dai deoparte și numeri pînă la 500. De ce pînă la 500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia așteptase întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Răgălie, îi adresară cele mai grozave laude. E de la sine înțeles că asemenea laude, spuse în gura mare de față cu Ilinca, nu plăcură deloc lui Vlad și nici lui Virgil. Dar nu se manifestară în nici un fel. În timp ce păstrăvii sfîrîiau pe lespede, Bărzăunul, dîrdîind de frig, dar fericit în cel mai deplin înțeles al cuvîntului, aruncă iar priviri lungi spre cele două porți de întuneric din inima Pietrei Domniței. Și, fără să se gîndească prea mult dacă-i bine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
eu, și fratele meu, despre care încă mai cred că a fost conceput în acele zile, ne-am hrănit din ființa ei nepusă pe hârtie toată copilăria, ascultând o pe mama vorbind despre trufe umplute cu lavandă și samovare rusești sfârâind într-o mansardă supraîncălzită, în timp ce ne hrănea cu chiftele și salată de roșii. Când, la rândul meu, am călătorit prima oară la Paris, îmi aduc aminte că am căutat obsesiv o braserie care să semene cu cea imaginată de ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu dungi bleumarin... — ...și atunci mi-a atras atenția un document de pe Desktop. „alx“. L-am deschis și... restul îl știi... Da, probabil. El a mai întârziat cel puțin douăzeci de minute. Ea a aștep tat până când nervii i-au sfârâit ca-ntr-o tigaie încinsă. Tastele telefonului, apăsate cu arătătorul. — Ce faci, nu vii? Spanioli, patruzeci patruzeci și cinci, boemi, nu foarte bine dispuși. Ea e frumoasă. Bronz auriu. Păr șaten deschis, lung. Șlapi. Unghii urâte la picioare. — Aveam vreun
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ne-au așteptat să venim de la școală. Întâi David, pe urmă eu. Am mâncat toți patru, am schimbat banalitățile obișnuite, am și glumit puțin, lucru din ce în ce mai exotic la noi acasă. După care ne-au spus povestea ibricului de ceai. Ceaiul sfârâise în dimineața aceea de joi ca o turbină dezlănțuită în umila noastră bucătărie de bloc și, privindu-l sterp cum dă în clocot, fără să schițeze vreun gest, ai mei se treziseră gândind pentru prima oară același lucru, în ultimii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de foc se închise, cu furie, la loc. Reușiseră să se îndepărteze binișor înainte ca animalul să cadă iarăși în abisul somnului fără de vise. Și-atunci, ca scăpată din lanțuri, binecuvîntata ploaie se rostogoli cu putere peste lume. Țarina încinsă sfîrîi la prima ei atingere; pătura de praf se culcă, ușor, ușor, la pămînt, sub greutatea stropilor uriași. Biciuit de rafale repezi, întunericul din miez de zi deveni clar și limpede. Groaza și fericirea puseră stăpînire pe Lupino: pentru prima dată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
femeie. Numai ele au mărinimia asta de a nu le storci în scrumiere, de a nu le apăsa cu încăpățânare făcând capătul să se desfacă și să se fărâmițeze ca o floare ce se ofilește sau ca un cabanos ce sfârâie în tigaie înfoindu-și terminațiile crestate. Comparația cu cabanosul îi dădu un pumn în stomac, așa că Plescăială, care deja nu mai suporta gândul că uneori i se mai zice și Plictiseală, reveni la imaginea cu floarea care se deschide. Femeia
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui se lipesc de gheața dragostei și gheața dragostei frige. Se uită la pahar și nu-i vine să creadă că dintre degetele lui iese fum de carne arsă. Își privește degetele care i se topesc și-și privește carnea sfârâind pe sticla de gheață și mâna lui rămâne lipită de pahar, în timp ce disprețul cade în pahar ca o măslină. Apoi dorința de răzbunare se înfige ca un pai exotic în cocktailul ucigaș și toate ingredientele se învălmășesc unele-ntr-altele și culo
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am plecat acasă. După toată durerea acea infernală prin care trecusem în apă, sfârșitul zilei a fost extraordinar. Nu m-au întrebat nimic despre Lord. Eu le-am spus că a văzut o cățea și a fugit de i-au sfârâit labele. Tata a râs și a dat cu pumnul în masă - tot timpul râdea, n-am văzut om mai vesel și nici nu cred că o să mai văd, câte zile oi avea -, cică femeia ridică coada, tu-le muma-n
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
umorile emoției intime: "secretul e să fii un soft de femeie hipnotică / o moară vizuală care înoată prin aer cu elitre de aur / în jurul căreia milioane de chipuri înfloresc flou gaussien / (Ťe o concentrație mortală de sînge / în vinul ce sfîrîie și nu îmbătrînește singur, / cum o fotografie de epocă în memorialul compulsiilor omeneștiť) / mai departe e lagărul de concentrare a frumuseții / ce moare devreme în femeia cu elice și linkuri...ť " (înghițituri mici de beatitutine cînd dai click pe femeia
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
mai ales cititoarele, continuă Galateia pe același ton. Nimeni n-o să vrea să-ți publice cartea. - Zorbas o să rupă inimi, te asigur. Femeile o să-l iubească. Îl înfățișez ca pe un șmecher fără pereche, descurcăreț, înțelepciunea pământului, dansator de-i sfârâie călcâiele, viteaz. - Foarte viteaz, repetă Pantelis Prevelakis. Ascultând toată discuția, Zorbas, mustăcea încântat, aruncă tuturor o privire triumfătoare, se ridică și intră în casă. Când se-ntoarse cu buzuki, începu să îngâne un cântec: Fost-am șmecher cu vână de
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
apă rămasă pe fund, amplificând mișcarea stranie a luminilor. Aksinya își mângâie în neștire o fesă, aproape goală, mutându-se ușor spre vagin. Fotogramele s-adună într-un montaj, camerele îi intră-n creier - adânc, undeva, o picătură de spermă sfârâie pe un asfalt fierbinte; ea îngenunchează, o miroase și-apoi o linge. Miroase cu mult diferit de rahatul cald, sau poate nu miroase deloc. E o liniște neașteptată, biologică, nici apa străbătând țevile nu se aude. Zeci de triunghiuri luminoase
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]