66 matches
-
care organizațiile regionale sunt, în mod evident, cele chemate săși asume responsabilități mai importante.” Astfel am putea asista în viitor la evoluția spre un regionalism mediteraneean, favorizat și încurajat de către Europa sau un regionalism în Orientul Mijlociu, finanțat de către S.U.A. După sfârșirea războiului rece s-a creat un curent pacifist, a cărui influență se pare că nu a fost chiar atât de puternică pe cât s-a crezut inițial. Este posibil să fie adevărată percepția președintelui Clubului de la Roma, Ricardo-Diez Hochleitener, că „lumea
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
infinitului" are nenumărate sensuri pe care doar poetul care a „gândit infinirea" în cuvântul românesc le-a putut da: „infinire" termen pe care 1-a găsit pentru a exprima unul dintre sensuri infinitului: „finitul fără de sfârșit ca o săvârșire fără sfârșire"; „nefinire" pentru a exprima, printr-un prefix negativ nesfârșitul de dinaintea existenței lucrurilor, dimensiunea lor apriorică (pe când „infinirea" înseamnă nemărginirea pierdută în celălalt sens al devenirii): „Infinirea în schimb, cu prefixul ei in, care aduce o negație mai stinsă, te trimite
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
cursului de schimb, a dezinflației, a costului de sterilizare, a bugetului etc. Dar esență analizei nu se schimb.... BNR a replicat tezei reluate de Ț...n...sescu cu argumentul juridic descris mai sus și cu unul economic, ce mizeaz... pe sfârșirea perioadei de pierderi operaționale în câțiva ani. Adic... BNR crede într-o dezinflație avansat..., însoțit... de consolidarea bugetar... conținu... și de o alt... plaj... a dobânzilor. Mai intervine ceva în abordarea BNR, deși nu explicit; rezervele sale ar fi suficient
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
îi scape ... Pe cer cu stele, soare, lună Găsește frate, soră bună ... Deviza lui: “Pace și Bine” Vrea să o știe-ntreaga lume Că îi e visul. Din Memorialul “Durerii” 1997 O cruntă povară Apasă pe țară... Cumplită durere ...Fără sfârșire... O rană deschisă De-o flamă aprinsă... Cnut de lovire Făr de sfârșire... Călcat în picioare... Doamne, cât mă doare!? Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un prichici culcat... ...Straie princiare În penitenciare... În castron
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lui: “Pace și Bine” Vrea să o știe-ntreaga lume Că îi e visul. Din Memorialul “Durerii” 1997 O cruntă povară Apasă pe țară... Cumplită durere ...Fără sfârșire... O rană deschisă De-o flamă aprinsă... Cnut de lovire Făr de sfârșire... Călcat în picioare... Doamne, cât mă doare!? Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un prichici culcat... ...Straie princiare În penitenciare... În castron cu zoaie Pâinea ce se - nmoaie E atât de mică: Doar cât o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
M. Duma OFMConv. S-a dus un an! Necontenit spre plaiul nemuririi Pășind cu zor se-ndreaptă lumea mare... Un an urmând chemării seculare S-a dus, lăsând pe veci robia firii... Cutremure, războaie, nepăsare, Ne cântă-n versuri cântecul sfârșirii; C-aicea jos, în valea surgunirii Suntem ca barca ce plutește-n mare... Bătaia bronzului de miez de noapte Mă-ntreabă cu misterioase șoapte, De-s pregătit la cele ce-au să vină... Mă-nvață cum să umblu în lumină
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ale colectivității sătești (avea mătușa Măriuța). Aceste cojoace cum se exprimă scriitorul Iordan Chimet în "Balade pentru vechiul drum" "Nu erau nici când destinate înlocuirii grăbite, ci erau de le bun început hărăzite să dureze: atât timp cât trăiește purtătorul și după sfârșirea sa, cu urmașii lui. Astfel, o viață se continuă aproape fără oprire în celelalte". Ca și cojocăritul, sumănitul constituia un meșteșug specializat în satele noastre, printre care și Costișa. Sumanul străveche piesă de port, reprezentat și pe Columna lui Traian
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la Craiova, de Elena Farago) sau Contimporanul îi vor tipări poemele acestei dintâi vârste lirice, reluate în volumul Restriști din 1923. O simplă cercetare a sumarului cărții e de natură să indice registrul tematic și atitudinea lirică dominantă: Tristeți, Neliniști, Sfârșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă târzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat în volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
insuficient individualizat, cu frecvente stângăcii ale scriiturii și cu un univers imaginar restrâns la câteva elemente devenite deja clișee, cărora numai accentele naive aparținând vârstei le conferă o anume autenticitate. Natură fundamental elegiacă, el își marchează deocamdată „mâhnirile”, „tristețile” ori „sfârșirile” la modul adesea exterior, prin calificative mereu reluate, până la saturație, - de unde și senzația de monotonie. Ceea ce îl distinge, totuși, anunțând producțiile viitoare, este - observată încă de E. Lovinescu - „o facilitate aproape prodigioasă de a se exprima în comparații și imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
feluri grele de mâncăruri sățioase și de straie împopoțonate. Câtă abundență de mijloace întru sărăcirea mesajului artistic! Câtă pregătire și câtă aparență pentru debandadă și lipsă de substanță! Uneori îmi vine să-mi acopăr timpanele. Să tacă muzica! Numai că sfârșirea muzicii, moartea ei, se produce, o știe orice meloman, fără impactul duhorii și fără perspectiva hoitului. Nici măcar nu simțim uscarea, ofilirea, deshidratarea ori dezagregarea melodiei și a ritmului. Nimic pestilențial, cadaveric sau putrid. Aceasta pentru că nu suntem în stare de
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
gust sau pipăit. Decesul muzicii înseamnă trecerea de la sunet la non-sunet, de la vibrație la repaus. Muzica, aidoma zgomotelor, moare în tăcere. Numai că, în timp ce zgomotele cad în uitare, muzica urcă în amintire, ca și cum ne-ar mărturisi ceva din Edenul originar. Sfârșirea muzicii: o poveste care, după ce e rostită, atârnă de firul vieții, precum mărgăritarele, sumedenie de vise. Vise înaripate, înflăcărate. Muzica narează și atunci când e mută. Povestea despre melodie și ritm deapănă și în liniște. Oare să nu amuțească muzica niciodată
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
-s jos în hohot de nașteri și cuțite de plug toate rețetele nu-mi mai sunt de folos în zilele de cărbune vom trece prin a zorilor catapeteasmă fi-vom un nume cuie și sânge-or cădea pe pământ jarul sfârșirii va-ncolți în Cuvânt Pândă în flăcări o strajă lirică se ridică deasupra jarului mare cât ograda scânteiele în drumul lor funerar au aprins veștile ploioase au înzăpezit umblătoare pustiuri tot mai clar văd chipul unui semen ce gândește în locul
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
în absența artei: "Bătrîn poetul se trage/ Fetus în melc/ Și rostogolește lumea/ Pînă la prăpastie./ La cel mai mărunt uruit al afundului/ Urlă în el fierea măiastra/ Și de pînzele păianjenilor își atîrnă capul./ Pînă la ceruri își vede sfîrșire./ Pînă la Dumnezeu i se deșira limba/ Pe care s-au lipit condurii tăi, amoroaso,/ Cînd ai fugit priveghind luna? (Vreasc). Deși tatuat de sus pînă jos de semnele realului, poetul e condus de viziune, de dureroasa-i incantație: "Iată
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
buricul, teba/ neoromancerul veșnic, este ultima bolgie/ răhățelul care nu vrea să iasă, aurolacul în transă/ cum stă cu botu-n punga jegoasă, ceilalți trec/ ocolindu-l cu grijă ca pe-o mică vietate murdară" (Mircea }uglea: 14 martie 2000 șcrahul, sfîrșirea și chinulț). Și nici nu evită a face, după moda momentului, politichie subțire în registru trivial: ,of, doamne, cu chestii d-astea cum să/ intrăm noi în nato, zi tu ramon! ce dacă/ ți-am atins fundu? îl ai așa
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
respingând apropierile, dragostea.... veșnică auroră boreală. Te plictisea jocul nostru ireal? Tu pe cine iubeai în trecut? Eu doar trăiam o teamă indescriptibilă inoculată, dureroasă, răvășită. Cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi lipsești mai puternic decât sfârșirea.
Dependent by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83709_a_85034]
-
Sfârșire Am băut o cană cu vin te-am regăsit înșelător în apropiere conversația noastră părea compromisă nu îmi doreai inspirațiile nu îmi mai hrăneai iluziile și tot nu aveam curajul să-ți spun adevărul. Doar o discuție începe: Ați fost
Sf?r?ire by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83730_a_85055]
-
ființării, el neînsemnînd nici "țintă de atins", nici "scop", ci "capăt", "sfîrșit". "Sfîrșit" nu este aici defel înțeles într-un sens negativ, ca și cum o dată cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai funcționează și încetează. Sfârșitul (Ende) este o sfârșire (Endung) în sensul de "sfîrșire plină", desăvârșire (Vollendung). Limita și sfârșitul reprezintă acel ceva prin care ființarea începe să fie."1 Patru ani mai târziu, în studiul scris în 1939, Vom Wesen und Begriff der Physis (Despre esența și conceptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de atins", nici "scop", ci "capăt", "sfîrșit". "Sfîrșit" nu este aici defel înțeles într-un sens negativ, ca și cum o dată cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai funcționează și încetează. Sfârșitul (Ende) este o sfârșire (Endung) în sensul de "sfîrșire plină", desăvârșire (Vollendung). Limita și sfârșitul reprezintă acel ceva prin care ființarea începe să fie."1 Patru ani mai târziu, în studiul scris în 1939, Vom Wesen und Begriff der Physis (Despre esența și conceptul lui Physis), același lucru este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca voluptate... De n-ai ușurat pe nimeni în a nu fi, n-ai cunoscut nicicând lanțurile ființei și nici emoția dureros de rară când cineva îți mulțumește de a-l fi sprijinit în moarte, de a-i fi întărit sfârșirea și gândul sfârșirii, de a-l fi scutit de trivialitatea încurajărilor și a nădejdilor. Nici nu ne închipuim ce mulți sânt acei ce așteaptă să-i dezlegăm de fericire... Cele două tipuri de filozofi: cei ce gândesc asupra ideilor și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-ai ușurat pe nimeni în a nu fi, n-ai cunoscut nicicând lanțurile ființei și nici emoția dureros de rară când cineva îți mulțumește de a-l fi sprijinit în moarte, de a-i fi întărit sfârșirea și gândul sfârșirii, de a-l fi scutit de trivialitatea încurajărilor și a nădejdilor. Nici nu ne închipuim ce mulți sânt acei ce așteaptă să-i dezlegăm de fericire... Cele două tipuri de filozofi: cei ce gândesc asupra ideilor și cei ce gândesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un rest filozofic într-un suflet atins de poezie. Superstiția teoretică organizează totul, până și tristețea. Însăși moartea unui filozof seamănă unei geometrii descompuse, pe când poetul, purtîndu-și din viață mormântul, a murit înainte de moarte. Miezul lăuntric al poeziei este o sfârșire anticipată și lira n-are glas decât în preajma unei inimi corupte. Pe nimic nu luneci mai repede în mormânt ca pe ritm și pe rimă, căci versurile n-au făcut decât să ridice lespezi pentru însetații nopții. Spectacolul unei femei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se îmbracă în splendorile evanescenței. ... Și atunci regreți de-a nu fi cunoscut mai multe iluzii pentru a te legăna în amarul absenței lor. Fără sentimentul morții, oamenii sânt copii - dar cu el, ce mai sînt? Când știi ce-i sfârșirea, a fi nu mai are parfumul firii. Căci moartea fură melodia vieții. Și din amândouă nu mai rămâne decât un dezastru nocturn și muzical. Când ai cunoscut amărăciunile și dulceața lor, îți pare rău că n-ai decât o inimă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Sânt vulgare acele fericiri care nu-ți trezesc dorința de-a muri. Când însă universul devine o spumă de irealitate și extaz, și cerul se topește în căldura inimii, de curge azurul pe spațiul ei înnebunit de imensitate - atunci vocile sfârșirii emană din gâlgâirile plinătății. Și fericirea devine tot atât de vastă cât nefericirea. Infinitul trebuie să fie culoarea fiecărei clipe și, fiindcă prin viață nu-l pot onora decât prin crize, ridică-mă, Moarte, la prestigiul lui neîntrerupt și îmbracă-mă în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne descarce de povara individuației. A fi e o întreprindere atât de grea, fiindcă urcăm spre a nu fi; un vid avântat spre o supremă degradare de existență. Timpul e un suiș spre neființă. Prin toate simțurile râvnesc după desfătările sfârșirii... Ce dor de tainice împliniri mă înclină spre ele? Imposibil să nu descoperi măreția morții, după ce-ai fost trădat de viață!... Cine-a văzut prin oameni și prin sine însuși, de scârbă ar trebui să-și zidească o întăritură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
era ceva mult mai mult decît atît. Cine știe, poate că nu doar dorise ca prințul să plece din Vladia, poate chiar contribuise în felul ei, de neobservat, încîlcit, dar pînă la urmă eficient, cam cum e mintea muierească, la sfîrșirea cu bine a acțiunii lui. Să fie dator cuiva, asta nu și-ar fi permis niciodată Radul Popianu! Nu putea fi dator nici măcar pentru admirația domnișoarei K.F. "Să lăsăm, mai bine să lăsăm, domnișoară. Concret, care este propunerea?" K.F. atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]