117 matches
-
o femeie care să stea cu el. Doar că femeia, mult mai tânără și mult mai voinică, când și când, mai ales în ultimul timp, îl mai aranja pe moșul ei să fie ascultător atunci când acesta se răzvrătea și se sfădeau, vroind ca treburile gospodăriei să meargă după capul lui. Iuțman și nevastă-sa au trăit o durere mare în viața lor. Aveau cândva un singur băiat, Vasilco, copil cu părul bălai, lung și mătăsos. Era tare drăgălaș și iubitor de
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1400498342.html [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
în opiniile fondate ale celorlalți, nu te-ai dezbărat de obiceiul ăsta, deși au trecut cincizeci de ani! nu se lăsă mai prejos Babacul. Americanul grăbi pasul, gata să aplaneze conflictul. -Ce-i băieți, care-i baiul?! -Lasă-i în pace, se sfădesc pe niște tuneluri, zâmbi Flower-Power, furând o pauză scurtă pentru a-și da jos jacheta flaușată și pentru a-și tampona fruntea cu un șervețel. -Olàlà, ils sont comme les enfants! chicoti și Solitarul. Între timp, se apropiaseră și Miramoț
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1437888382.html [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
Rusalii, au înțeles intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, expeditiva, nedreapta și convenienta judecată facută de Pilat, ca și răstignirea, ca pe niște evenimente politice per se. Încă înainte de patimile săptămânii mari apostolii își făcuseră socoteli politice personale, se sfădiseră care dintre ei să fie mai mare în dregătoria noului regim politic, iar mama a doi frați dintre apostoli îl chiar rugase pe Iisus să așeze fii săi, unul la dreapta și altul la stânga tronului Său de domnie. Aceeași ispită
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1482157811.html [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
plutesc în aer Surprind clipele mai vii Revin florile acasă Îmbrăcate toate-n ii` Lună ``mai``! Cât e de-naltă Luminarea ce-o desfoi Peste culorile-albastre Decolorate de ploi`. Arunci iarbă peste tot Cu silabele-n zefir Frunzele, iar se sfădesc De placere-s în delir, Iarăși ninge cu lumină Rasucită-n evantai! Cum aduci tu primăvară Sfântul rai în luna "mai" Referință Bibliografică: LUNA MAI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1247, Anul IV, 31 mai 2014. Drepturi de
LUNA MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 by http://confluente.ro/Lia_ruse_1401555281.html [Corola-blog/BlogPost/350601_a_351930]
-
dă cu sapa până îi ies ochii, ca în Evul Mediu. Ești în stare să pui de o ,,aroganță’’ cu alesul sau cu servitorul de serviciu, ai și tu osul de ros, altfel stai cu ochii pe cer și te sfădești cu Dumnezeu pentru secetă și lipsuri. Da, cam asta e și nici că poate fi altcumva cât timp, oriunde te-ai adresa, aici, la noi, pe pământ (justiție, instituția ,,X’’, organul ,,Y’’ etc.), fie nu ți se răspunde, fie primești
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
CASA PĂRINTEASCĂ Ascultațimă, surori, pe mine, Și voi, frații mei, ce vă sfădiți: E păcat, nu-i drept și nu e bine Să vinzi casa care te-a-ncălzit. Bani ne-ar trebui la fiecare, Toți avem copii și vremea-i grea. Însă cum să vinzi fereastra oare, Cea la care maică te-așteapta?! Casa părintească
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
la nuntă și fuge în aceeași noapte. Falsul Păcală cu ușa în spate ajunge în sat și le spune oamenilor numai minciuni gogonate. Judecătorul hotărăște aruncarea mincinosului în râul Olt. Condamnatul este introdus într-un sac legat la gură, sătenii sfădindu-se între ei cu privire la locul de pe mal de unde să-l arunce. Păcălița scapă de la moarte, păcălindu-l să intre în sac pe unul dintre tâlhari, dornic să ajungă primar; tâlharul este aruncat astfel în Olt. Falsul Păcală este prins din
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
de aici, de jos, joc de ea?!... și, vezi ce zice! Asta așa, pentru o vreme și pentru liniștea mea. Te rog! Doar până ce ajung eu. Că într-o zi, tot trebuie să stăm față în față și să ne sfădim ca de la om la om. Că Om, cică după chipul și asemănarea Sa, ne-ar fi fătat! Dragii mei, Despre sentimente și legi, am gândit, probabil, de când am conștientizat lumea înconjurătoare, un fel de spațiu a tot, de când am văzut
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
sufletului c-au ieșit gâlceava la capăt bun pentru noi și s-avem nădejde că în curând vom avea pace, căci "pace preste pace" zice Domnul prin Isaia prorocul, și cine cunoaște ce dar are ea cu nimeni nu se sfădește. [10 decembrie 1877] HORAȚ JIDAN Directorul liceului comunal din Triesta, d. dr. Wilhelm Braun, a făcut ciudata descoperire filologico-confesională că poetul roman Quintus Horatius Flaccus, favoritul împăratului August și amicul lui Mecena, e adică jidan din născare. D. director și-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care judecă opera și poetul, în intervențiile semnate, în infrapagină. Dimpotrivă, cei care comentează acțiunea nu sunt altfel decât personajele care o făptuiesc. Raportul e de asemănare. Sfada țiganilor a încetat, drept care, Onochefalos zice: ,Mă tem vere, de s-ar sfădi mai mult }iganii să nu ne ajungă și la noi rândul". îi răspunde ca un clarvăzător, Popa Mustrul: ,Fericiți care nu înțeleg! De ați fi luat sama până acum, doar de o sută de ori sânteți pomeniți". Folosind persoana a
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
boală este consecința absenței simptomelor, desconsiderarea lor, ignoranța culturală etc. De exemplu: anosognozia prin deficit de integrare a informațiilor senzoriale și stocate în memorie (Athanasiu); un individ prezentând deficiență mintală gravă sau suferind de o boală psihică - schizofrenia. 3. Negarea sfădi de boală este o reacție a Eului. Negarea ideii de boală, - prin subestimarea simptomelor sau, chiar dacă se va recunoaște boală, nu se va accepta starea de boală, - riscă agravarea simptomelor. I. B. Iamandescu consideră că negarea stării de boală, în
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
mai înspăimântător ca moroii care bântuiau prin case și ulițe. În cântec de bucium, au fost aprinse, pe tăpșan, focurile sacre încă de cu seară. Odată cu văpăile care se înălțau, străpungând întunericul, oamenii se puneau a certa duhurile necurate. Le sfădeau cu putere și aruncau în flăcări pulberi mirositoare, pentru a le zăpăci și alunga din sat. Când totul se liniștea, pe cer, bătrânii căutau cu privirea spre rânduiala stelelor pentru a ști dacă este prielnic semănatul. 4. LIMBA DE FOC
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
auz de vulpe = "adică vede și aude bine"). 3.2.2. Spre deosebire de opoziția dintre LUP și VULPE, aceea dintre LUP și URS se "neutralizează" doar în planul variantelor (v. 8048: Vinde pielea lupului, și lupu-n pădure; sau 1988: A se sfădi pe pielea lupului din pădure = "A se certa pentru un lucru care nu stă la mâna noastră"). În rest, între LUP și URS se păstrează, cu privire la putere/forță, o opoziție graduală fermă, după cum o arată proverbul A8087: Fugii de lup
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
oameni” <endnote id="(259, p. 392)"/>. „Când merge omul În crâșmă, Îngerul nu merge cu dânsul, ci stă pe prag. Atunci Dracul Îl iudește [= Îl amăgește] ca să uite de Înger, că l-a lăsat afară, și-l Îndeamnă să se sfădească, să se bată, să facă cuiva rău, ori să puie gând la alte cele, la păcate” <endnote id="(149, p. 29 ; pentru alte legende populare românești care pun În relație cârciuma, jidanul cârciumar, rabinul, rachiul și Dracul, vezi 259, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e de ostenit, cine știe cât or fi umblat piciorușele lui toată vara? Doarme somnu’ morții, nenorocitu’ de el. Sfinte Dumnezeule, părințele, ce ne-om mai face și cu ăsta? Acuma lasă-l aicea și-om mai vedea. Îi auzeam de-afară sfădindu-se și tocmindu-se și aproape strigând că ce vorbă-i aia, băiețică? Și Andrei se dădea de ceasu’ morții explicându-ne cum că-i chiar o vorbă la locu’ ei, nea, n-o să mai găsiți la banii ăștia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întunericul fugea și se risipea peste lanuri de porumb, peste dealuri și pâlcuri de pădure. Mi se Închideau ochii. III Până să oprească trenul, zărisem pe geam ceasul de pe peronul gării Timișoara. Trecuse de opt și jumătate când mă tot sfădeam și mă târguiam cu Andrei pe culoar, În fața ușii compartimentului În care dormea Laur. Sforăia cu mâinile Încrucișate peste capul căzut Într-o parte și cu gura Întredeschisă. Cât Îl mai fugărisem, sărmanul de el, și Andrei, nu, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să mă Însoțeaască. Socoteam Însă că nu mă umilisem Îndeajuns. - Hai, Ortansa! Bem o cafea la mine! Faceți un duș, vă schimbați și vă odihniți, și Încercam din răsputeri să disting un semn de Încuviințare pe figura ei. Carol se sfădi preț de un minut cu cei care gestionau cutiile alea de carton cu alimente, până când Își ieși din fire și zbieră ca opărit, făcând șuvoiul de lume care curgea prin fața campingului să Întoarcă capetele: Jos comuniștii! Jos muiștii! - și-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
părți ale trupului meu muritor purtându-mă Încolo și-ncoace prin lume, dimpreună cu o dorință nedeslușită care mă mână prin locurile pe unde au trecut ei și mă Îndeamnă să zăbovesc la mesele unde au mâncat și s-au sfădit. - Iar nu mai avem trai cu ăla diseară, se tânguie Neli. Iar ne face cu spume că i-am mâncat murăturile. Laur aduse din camera lui Zlate un borcan cu trei ardei iuți murați, prin care răscolea cu arătătorul ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
drepte și bune. În acest fel, voi (ca și noi) veți dura cetatea în stare de trezire, iar nu de vis, așa cum sunt durate azi majoritatea cetăților, de către cei care se luptă unii cu alții pentru niște umbre și se sfădesc pentru dreptul de a cârmui, ca și când ar fi ceva însemnat. Adevărul este că cetatea în care cei meniți să conducă doresc cel mai puțin să conducă, este, în chip necesar, cel mai bine și mai neînvrăjbit durată; iar cea în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
boale, și acel ce le ia se poate apoi greu bolnăvi, ba chiar poate muri. Acul cînd îl dai împrumut să-l înfigi în ceva, și de acolo să-l ieie cel căruia îl împrumuți, de voiești a nu te sfădi cu el. Dacă se dă cuiva un ac, apoi e bine a i-l da cu ață, fiindcă se zice că, dacă ar fi sufletul aceluia în iad, va fi ața, de care trăgîndu-l se va scoate afară. Cînd dai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
legături* pentru bolnavi. Se crede că nu e bine a vorbi sara, în prezența copiilor, de broaște, căci aceea ar aduce oarecare rău vreunui copil; deci, spre a paraliza aceasta, trebuie a zice: „Usturoi sub limba copilului!“ Femeile care se sfădesc cu oamenii prind o broască din fîntîna de unde iau vecinii apă, o coasă la gură cu un fir roșu (îi leagă gura) și o aruncă din nou în fîntînă. Astfel, ea „a legat“ gura vecinilor. Aceștia simt și, pentru a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
noaptea în somn. Femeia să poarte cămeșa pe dos dacă vrea să înțarce copiii. Dacă îmbracă cineva o cămeșă anume pe dos, apoi se crede că se depărtează răul de la dînsul. Spre a face ca omul căruia îi place a sfădi, ocărî și bate pe alții să-și schimbe natura, este bine a lua o cămeșă de-a acelui om, a lega mînecile ei la spate și a îmbumba* gura cămeșii pînă sus. Cînd îmbraci cămeșă nouă, treci prin ea bani
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
păcat a da cu ceară pe-n case, la podeală sau ceruit. E mare păcat să calci ceara ori s-o sudui. Ceara de la policandru e bună de făcut de dragoste. Ceartă Chiperul* și sarea de se varsă, te vei sfădi cu casnicii. Cînd cineva ascute ceva de fier în casă se ceartă în curînd cineva din casă. Cînd tai ceva cu foarfecele și le uiți deschise e semn de ceartă în casă. Se crede că acela care-i certat în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
casă, se ia țărînă de la un loc unde s-au mîncat doi cîni și se aruncă după respectiva per soană, care apoi așa se mănîncă cu casnicii săi cum s-au mîncat cînii. Cît timp nuna gătește lumînările, dacă se sfădește cineva sau spune cuvînt rău, însurățeii hojma* se vor ciondăni. Se crede că, dacă trăiesc doi inși foarte bine, se poate a-i dezbina dacă se ia țărînă de la toți copacii crescuți laolaltă, dară dezbinați de vreo furtună, și se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i dai în ochi aceluia care te vorbește. Cînd huiește tăciunele în foc, are să fie sfadă în casă și trebuie să le strîgi: „La crîșmă!“ Focul cînd fîsîie, se face ceartă în casă. Cînd focul vîjîie și huiește, te vei sfădi cu cineva. Dacă se face foc în cuptor și se aprind funinginii din horn, apoi se zice că va urma sfadă în casă. Cînd o persoană șade la gura sobei în care arde foc și vreun tăciune sfîrîie, să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]