177 matches
-
aparte, diferit de ceilalți, nu demult, undeva pe malul mării. Dar acel loc era departe, iar acum era și el aidoma tuturor celorlalți. — Ține, mai ia una, a zis Din și i-a Întins o chiflă chinezească dulce, cu coaja sfărâmicioasă presărată cu susan. Adam a luat-o și a băgat-o În gură, ținând palma sub bărbie să nu-i scape firimituri pe jos. Dacă durerea din piept i se mai potolise, altceva Începea să-l chinuie, foamea. Nu-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răspuns cu aceleași cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o epavă. O relicvă a unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de normale, nu-i așa? Abia dacă mă recunosc. Nici nu cred că aș mai putea scrie așa. Am ajuns un ou de colecție, conținutul și esența mi-au fost aspirate în întregime, a rămas doar o coajă intactă și sfărâmicioasă, ce arată exact ca înainte, perfect la fel, numai că nu mai e deloc un ou. Nu știu dacă ceva din ceea ce spun are sens. Când ajung în miezul unui lucru, îmi dau seama că am scăpat din mână unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o fereastră mare din spatele zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia devenită sfărâmicioasă cu anii și care, odată îndepărtată, lasă să se ivească două fotografii neclare, îngălbenite de vreme. Dora le privește cu atenție. Una din ele înfățișează un grup de șapte bărbați ce par a nu avea în comun decât obiectivul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
suplimentar filmului lui Sokurov, un film despre maternitate în raport cu lumea crudă căreia îi dă naștere și despre nostalgia eternei reîntoarceri la o feminitate îndepărtată. Filmat într-un cadru cenușiu, prăfos, sepia, ca al fotografiilor foarte vechi, filmul îți lasă impresia sfărâmicioasă de țărână, impresie de gol deșertic. Pe acest fundal din care nimic nu se distinge, nici măcar în bazarul improvizat unde localnicii vând ce mai au pentru a supraviețui, contrastul îl creează prezența acestei femei în vârstă într-un loc încărcat
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
din cârpe stindarde./ Ar fi trebuit să-ți mai spun: cineva se cabrează în mine/ de fiecare dată când deschid pleoapele/când deschid gura și inima/ pe el îl vorbesc/ îl deșir/ pe el îl petrec în cuvinte în clipe sfărâmicioase/ pe el îl îngân/ și-l clatin cu mâinile oarbe/ ale unei absențe". Singura salvare este ca unii muritori să mai aibă calitatea de a conștientiza amenințarea fără-de-mântuirii, primejdia care dă năvală asupra omului, amenințându-i esența în raportul său
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
de B5 grăbește pierderea părului. Pentru e evita acest lucru, este important ca în alimentația săptămânală să includeți ficat, carne, ciuperci, ouă, lactate. În lipsa vitaminei C, apar mai ușor vântăi pe piele, precum și pete hemoragice, unghiile au de suferit, devin sfărâmicioase. Vitamina C se găsește în fructe (citrice), legume (ardei gras), precum și în vegetalele conservate. Vitamina D (care se găsește în lactate, pește, ouă) are un efect antioxidant și antiîmbătrânire. În ceea ce privește minerale, fierul previne chelirea, iar zincul acneea. Fără fier, unghiile
Lipsa de vitamine și minerale, transmisă prin semnalele organismului by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63240_a_64565]
-
tatamare totul era altfel, cald și schimbător. Acolo străzile și străduțele își uitau parcă traseul de la o zi la alta și încet-încet, fără zarvă, șovăiau spre dreapta sau spre stânga. Și asta pentru că acolo nu exista caldarâm, ci doar pământ sfărâmicios. Pământul acesta era schimbător ca și omul: slăbea, se îngrășa, zâmbea, se încrunta, se urâțea, după anotimp. În vreme ce cartierul nostru era aproape indiferent la scurgerea anotimpurilor. Mai curios era însă faptul că în cartierul lui tata-mare existau doar două case
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
improașcă din toate cuvintele o emoție gălăgioasă ca o rană deschisă. Între timp, palatele Mesopotamiei au redevenit pământ. A rămas doar acest formidabil cântec, mai tare decât precaritatea trupului, victorios peste sentința morții, scrijelit pe fața unor tăblițe de lut sfărâmicioase. Iar poezia începe acolo unde emoția a atins maxima temperatură a intensității sale, condiție absolută ce trebuie îndeplinită dacă vrem să-i simțim prezența. E o trezire A sensibilității și LA sensibilitate, pentru a deveni comuniune întru emoție. În absența
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
nefericitul Dionisie Rădăuceanu. Și clubul de bridge. Și filmele prin satelit“. Teme precum cea a păianjenului devorator, care sălășluiește în adâncul minții umane, a autorului care scrie de fapt cartea lumii, a Bucureștiului ruinat, cu clădirile lui din piatră galbenă, sfărâmicioasă, supusă unei stranii, eterne eroziuni, spațiu al unei singurătăți absolute, unde se aude „vâjâitul timpului“ - sunt toate obsesii reluate în romanele Orbitorului (și prezente, de altfel, și în pozele scurte). Dar cu Travesti, cititorul are privilegiul de a pătrunde (mai
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
coloane mergeam către podul în mișcare căzînd prin distilării mobile prin infernul cicatricei cărte rănile albite strigam după agurida lunii să mi se dezvăluie ca un miracol ca un trup nenăscut aripi de violoncel fugăreau broboane de sînge prin clepsidre sfărîmicioase prin clipe vîscoase prin rîpe de acorduri atingînd astfel grația magnetică pămînt văzut prin telescop prin nord treceau drezine prin sud alămuri cu veninul distilat mari corbi arzînd planeta și ceasul cu albine năvoadele pe seva singulară fuzionînd dendrite ce
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
Floreta nu cruță sinele din oglindă, și nici eul privat, nocturn sau diurn, omologat în arena socială: ,ce atac frumos, ce superbă mișcare/ nu există nici un risc/ în această îmbulzeală de merite/ adunate sub masca facială/ ce mod de viață sfărâmicios/ în camera mea nu mă cunoaște nimeni/ lucrurile mă înghit noaptea/ ziua mă scuipă cu o bucurie naivă/ nu-mi pasă cine câștigă/ am să te lovesc prin surprindere". Martelanta anamneză psihică a poetei, bolnave de confesiune și transfigurare, nu
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
leul e făcut din oaie asimilată (niciodată n-am înțeles ce-o fi avînd leul cu turmele de mioare, dar în fine...). La fel, fiecare eu (io, dacă preferați...) e o suprapunere de frecvențe, de savori de madlenă uscată și sfărîmicioasă. ,Legenda" lui, lipită din șuete și amintiri, e arheologia benzii de magnetofon. Așa, cel puțin, arată lumea veche, transcrisă de pe imaginare discuri și casete cu vorbe, vorbe, vorbe, în prozele pe care și le ,pasează", ca pe un drept, pe
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
și confuzia arhitecturală de pe Latină mă deprimă. Ce-i drept, la vârsta noastră chestiunea unui loc bun de trăit nu prea mai are obiect. Ioan Moldovan: „Visam prin noiembrie nouăzeci și trei că mă priveam în oglindă Și-mi cădeau sfărâmicioși dinții din gură.” Eu, nu visez. Ca să mă exprim ca prețioasele, în secolul șaptesprezece, mi s-a spoliat, în parte, l’ameublement de la bouche. Asta îmi dă un sentiment de iremediabil și definitiv. Intrăm în eternitate nu dintr-o dată, ci
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4100_a_5425]
-
cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor. Fiecare oraș, fiecare cartier, orice așezare umană are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i identitatea; o fîntînă, un arbore secular, o statuie, o școală, un spital, o cruce de piatră, o legendă. Existența unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mă străduiesc să respir și să mă adun. Ieșim în stradă, în urma noastră răsună coruri de pionieri aparent veseli, cântând Internaționala. Parcă-am mai îmbătrânit cu zece ani. Bucata de zid cumpărată la venire, beton armat de înaltă densitate, e sfărâmicioasă și-mi lasă un praf alb pe degete. Marion mă sprijină de cot și mă privește îngrijorată: „De ce nu mi-ai spus?”. „Ce? N-am ce să-ți spun, nu știu ce am, nu pot să-mi amintesc nimic grav”, îi răspund
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
Distanța de la gura minei până la fronturile de lucru nu depășea câteva zeci de metri , rareori ajungând la suta de metri. La această mină se exploata minereu de mercur, acel cinabru roșu, un fel de rocă nu prea dură și foarte sfărâmicioasă, care supusă încălzirii elibera mercurul sub formă de vapori care se condensau și se transformau în mercurul lichid pe care îl cunoaștem din banalul termometru. Primul miner cu care am luat contact direct a fost un tip foarte deschis care
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
unde statuia sculptată se animă. Nu întâmplător, în ziua Buneivestiri, pentru personajul feminin, „s-a deschis o ușă mai altminteri, spre cosmosul pe care-l simt aproape lumesc, ba pe dinăuntrul inimii sperioase, ba pe sub meningea ca un pergament de sfărâmicioasă, subțire încât mintea mea, în ea, abia se mai ține”. Cartea se desfășoară gradual, pe mai multe trepte de cunoaștere, aș zice, inițiatică. Femeii i se deschide o ușă spre cunoaștere, spre spiritualitate, ea primește “un semn” pe care-l
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DACĂ EU AȘ PLÂNGE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă pietrele ar plânge, lacrimile lor ar fi niște pietre mai mici, iar durerea lor, una singură, sfărâmicioasă. Dacă ar plânge copacii, tot aerul ar fi un hohot de frunze, iar durerea lor ar mișuna ca șerpii în rădăcini, cutremur â ndu-le. Dacă eu aș plânge, lacrimile mele nu mi le-ar vedea nimeni, sunt totuna cu mine
DACĂ EU AŞ PLÂNGE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368941_a_370270]
-
la nord de orașul Denia iar la sud de promontoriul Cabo de Gata. Întinse ca niște degete răsfirate, care parcă vor să înșface marea, lanțurile de stâncă calcaroasă ale Sistemului Betic avansează dinspre interiorul țării, vălurind relieful arid, uscat și sfărâmicios, cu vegetație compusă preponderent din mărăcini cu aspect spinos, rezistenți la intemperii. Adeseori versanții sunt traversați de liniile paralele ale ”bancalelor”, moșteniri de pe vremea maurilor, apte să ofere cât de cât loc adecvat culturilor agricole, împiedicând apa care vine așa
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
ochii și nu înțelegea nimic: era o fosilă, părea un soi de ființă ciudată, cu pene multe și late cât palma, ca niște aripi numeroase lipite toate pe un fel de muchie aducând ca o șiră a spinării. Părea ceva sfărâmicios, deși arăta ca un întreg. Penele acelea mari și late, îngălbenite și sfărâmicioase, erau mototolite, cu colțurile îndoite, arătau fioros dar și fragil, de îți era teamă să le atingi ca să nu se sfărâme. Ciudățenia acestor pene era că peste
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
ciudată, cu pene multe și late cât palma, ca niște aripi numeroase lipite toate pe un fel de muchie aducând ca o șiră a spinării. Părea ceva sfărâmicios, deși arăta ca un întreg. Penele acelea mari și late, îngălbenite și sfărâmicioase, erau mototolite, cu colțurile îndoite, arătau fioros dar și fragil, de îți era teamă să le atingi ca să nu se sfărâme. Ciudățenia acestor pene era că peste tot aveau mici semne ordonate întrucâtva pe orizontală, iar din loc în loc se
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
și cele anterioare, dar consolidată. Se mai numește și pământ galben. Este o rocă de origine eoliană, luând naștere prin consolidarea prafului eolian. Are structură pelitică și textură compactă neorientată, culoare cenușie - gălbuie până la brună. Este o rocă moale, sfărâmicioasă și fină la pipăit. Este alcătuită în principal din feldspați la care se adaugă cuarț, mică, amfiboli, calcit și minerale argiloase. Prezintă concrețiuni carbonatice. Argilele. Fac parte din categoria rocilor sedimentare detritice consolidate, la fel ca și loessul. Sunt roci
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]