578 matches
-
principii, ținînd mai puțin la scaun și mai mult la filosofie. Chiar ticălos, avea șarm, era povestibil, șarjabil, găseai, adică, în el vînă de personaj. Asemenea portrete, cu tot contrastul dintre peniță și baros, dintre a migăli îngerește și a sfărma crud, cu duritatea pe care o poți cere numai unui stil de poet, strînge Ioachim Botez în Însemnările unui belfer, volumul din 1935, de la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Orice este personajul lui, pe care-l cheamă
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
țin la astea! Te rog mult, dacă nu-i greu din cale-afară, scrie-mi unde apare cartea (la Miron Neagu sau la Fundații) și scrie-mi cine va figura în paginile ei, ca să dau câte-o notă (dacă vrei) la ,Sfarmă Piatră" sau aiurea! Deasemenea aștept orice cerere privitoare la antologie și-ți promit că voiu fi tot atât de prompt ca azi! Cu tot dragul te salută, Ștefan Baciu * Cluj, 23.VIII. 1989 Mult stimate Maestre, Am primit zilele trecute, prin amabilitatea
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
al soției sale, originară dintr-o zonă montană. Dar, ascultați: „Eu n-am uitat-o încă, în marginea cetății,/Căsuța noastră albă, sălaș singurătății,/Ferindu-și după ramuri făptura-i dezgolită; Nici soarele, spre seară, în mantie superbă,/ Cum își sfărma pe sticlă a razelor lui jerbă... Când Ch. Baudelaire scria aceste versuri, în Franța, ca și în alte țări, orașul încetase de a mai fi „o prelungire armonioasă a naturii“, devenind un model privilegiat al civilizației moderne, cu toate consecințele
Agenda2004-19-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282382_a_283711]
-
și le strigă celor de pe ringul de dans:// "Vă scufundați tot mai adînc, bezmeticilor,/ în luturile poemului meu: aveți deja nămol la picioare,/ în mlaștina lui sînteți, orbeților!...".// Cuvintele lui se izbesc de ei ca de niște sfere metalice,/ se sfarmă în mii de fărîme aproape ca niște boabe de/ semințe, care cad peste tot și-n lumina jilavă le vezi/ încolțind, le vezi frunzulițele de alge cum se unduie/ printre ei ca niște solzi ai nopții" (ibidem). Materia apare omogenă
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
1935 la crearea Partidului Național Creștin al lui Octavian Goga și A.C. Cuza, dar și după aceea, cînd a fost exclus din acest partid. Crainic și-a menținut o poziție a sa, independentă, în planul extremei drepte românești, prin revista Sfarmă Piatră (nemenționată de dl Răzvan Codrescu printre periodicile întemeiate de directorul Gîndirii), cronica măruntă din Gîndirea, neizbutind să mai apară cu ziarul Calendarul, suspendat din cauza aceluiași eveniment al asasinării lui I.G. Duca. Apoi, în anii războiului, ca ministru în guvernarea
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
cienva care a făcut o coloană ca un șirag de mătănii, că la celălalt capăt al orașului a pus o masă și câteva scaune și ce poate să însemne asta, - din fericire românii sunt acolo și taie copacii, astupă râul, sfarmă coloana etc... În încheiere, v-aș pune o întrebare mai personală, privind propriile Dv. preocupări legate de critica de artă. Ați scris numeroase studii despre artele plastice, ați preferat anumiți artiști, ați scris despre cubiști, despre pictura murală mexicană, despre
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
ridică împotriva unei noi încercări de cosmicizare a lumii, imperiul lui Napoleon Bonaparte. În fața acestei noi tentative cosmogonice pornită de la ideea "păcii eterne" istoria se repetă: "Ș-atunci Nordul se stîrnește din ruinele-i de gheață munții plutitori și-i sfarmă și pe-a cîmpurilor față el ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd și trecînd peste oștire o îngroapă... Și cu fală el ridică drept făclie aurora-i boreală peste-oștirea-ntroienită în pustiul... omăt". "Nordul m-a învins, ideea
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
poți decât zâmbi, Primejdia iubiri-n oceanul cu proporții E-o imanenta cale în drumul de-a albi. Iubirea torturează cu foc a ta simțire. În veacuri planetare minutul se transformă, Cănd rupt este întregul de-o scurtă despărțire, Se sfarmă plin-extazul și-a agoniei noima. Pe buze porți pecetea divinului sărut, În zâmbetul ce-l duci cu a lui sacra taină. Cuprinsă-i legea firii și timpul dispărut, Când tu ești doar un zâmbet și zâmbetul ți-e haină. A
VIAŢĂ---ZÂMBET de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382736_a_384065]
-
plece-n zbor, M-am ales pe nesimțite Cu ulciorul plin de dor.. Din speranțe împlinite Am făcut amplu catarg, Pentru vise împietrite Precum valurile-n larg, Și precum un far la țărm Scoteam litera-n lumină, Boala gândului o sfărm O transform în rădăcină, Să rămână printre valuri, Amintirea că am fost, Un poet peste catarguri Dând iubirii adăpost! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Printre gânduri nerostite / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie
PRINTRE GÂNDURI NEROSTITE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382790_a_384119]
-
-ți plac/ bulgări de smirnă așezați în vrac/ cd-uri discuri de vinil dischete/ frumos orânduite pe banchete” (...)/ „când m-am trezit ca dup-o izbitură/ țineam o vorbă râncedă în gură/ doar ce-am rostit-o și de-atunci tac/ sfărmând în dinți tablete de prozac/ privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”9 Chiar atitudinea eului poetic din finalul acestui poem este una dimoviană: vorba rostită, dar pe care cititorul nu o află, aduce o damnare
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
mai năprasnic”, se zguduie primul vers din “Balada emigrantului”. “Ceasul care se cheamă Destin./ Ceasul ce smulge parâma din bornă,/ Ceasul în care murim sau trăim./ Ceasul acest’ nu-l aude nimeni/ Decât insul în pieptul căruia bate. Roțile-i sfarmă carnea pe oase,/ Sângele-i fierbe în adversitate./ Și toate și tot lasă-n urmă pe veci/ Precum părăsite-n brazde de urme,/ Fără să poată nici să se-ntoarcă/ Nici funia timpului vreodată s-o curme./... Vom pierde gustul
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
inspirație folclorică, Călin - individualități și năzuințe reîncarnate „dureros de dulce”, puterea de a trăi file din poveste, ce aparține aceleiași măcar în „vis” și afirmă facultatea romantic iubirea ca pe o oră fanatică perioadă de creație. acestei iubiri de a sfărma inerțiile sociale suficientă sieși, setea de absolutul iubirii Eminescu dialoghează cu cititorul ale predestinării, întrezărită zilnic în ochii dătătoare de geniu, puterea de a „visa o de-a lungul nuvelei și mai ales în final. întristați din tablou. altă lume
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
aduce la malul sfârșiat de tsunami precum nisipul. Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumerit Racul asculta cel puțin de mine, e zodia mea Voalul de mireasă rămâne formă supremă Nesupusa, negândita. Ritmul susține magia valului ceresc -indigo- Violoncelul se sfarmă de pereții imaginari smăltuiți, rugăciunea, Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbe fără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm, Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingaș Primul... de pe buza mea superioară Ca o îngemănare de inimi, perfectă- Atingerea
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
un val rimă sunetului interiorizatte aduce la malul sfârșiat de tsunamiprecum nisipul.Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumeritRacul asculta cel puțin de mine, e zodia meaVoalul de mireasă rămâne formă supremăNesupusă, negândită.Ritmul susține magia valului ceresc -indigo-Violoncelul se sfarmă de pereții imaginarismălțuiți,rugăciunea,Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbefără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm,Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingașPrimul... de pe buza mea superioarăCa o îngemănare de inimi, perfectă-Atingerea îmi reda suflul sincopat al
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
Poezie > Amprente > SUNT ...EA Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Au renăscut la viață Toate în poezia mea, Un Phoenix de cuvinte Mă înalță Spre ...ea Cenușa-mi de durere Se sfarmă-n bucățele De întuneric surd, Eu renasc Din...ea Lumini și umbre-mi cântă În prafuri de stele O melodie de regrete, Eu mă împac Cu...ea Un țipăt de luceafăr, Îmi redă puterea De-a simți lumina Și-a
SUNT ...EA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384185_a_385514]
-
atinge ținta într-o miime de secundă. O arsură puternică îi zguduie spatele,se clatină amețitor ,cuprinsă de durere și dintr-o dată simte că pământul i-a plecat de sub picioare. Plutește clipe bune în neant , apoi o lovitură groaznică îi sfarmă trupul care se scurge încet, în valurile violente care odinioară n-au vrut să o primească . Și-n rest ...doar întuneric ! (va urma ) Referință Bibliografică: VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
amor veghează, viața ta, Să nu te pierzi. Nu-ți înfige-n minte gânduri Ce n-au rost și leac, Depărtare în iubire... Astea rău îți fac. Când ești mult, prea mult iubită, Nu-i bine-i păcat, Să-ți sfărmi, să-ți rănești perechea... Oare ai uitat?... Clipele de-amor profunde, Zâmbet, bucurii, Când jurai ca el e omul Pentru veșnicii?.. Suferi-vei veșnic, fată, Renunțând-iubind... Nu se-ntoarce niciodată Cel rămas în gând. (vol." Cabana de foc") SĂRUTUL Privesc
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377115_a_378444]
-
de sânge ca de-obicei - Hristosul nu se plânge dar clopotari și vânturi crap' de fală și lepră și noroi spurcat-au naos o zi de bezne iar și-a pus coroană cetatea nu-i decât un spârc de haos sfărmate-s - sus - coloană cu coloană bocind în zdrențe - marginile lumii cerșesc o notă de la Sfântul Clopot dar bidiviii negri vin în tropot strivind nădejdi și patima arvunii ...e greu din țăndări s-aduci mântuirea ...toamnă spre iarnă: unde-i lecuirea
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
Ura crește de cucută / pentru cei ce stau s-asmută (...) Crește tare, crește zid / dragostea pentru partid" (s.n.) (Dan Deșliu). Iubirea și ura intră într-un paralelism sintactic sinonimic și la Eugen Frunză: "De știi iubi cum se cuvine / Tu sfarmă monștrilor complotul / De știi urî cum se cuvine / Tu sfarmă" ș.a.md., ilustrînd, încă o dată, relația de directă proporționalitate dintre cele două simțăminte: "Să iubești de zece ori cît mine / Tot ce-a fost clădit în luptă grea! Să urăști de
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Crește tare, crește zid / dragostea pentru partid" (s.n.) (Dan Deșliu). Iubirea și ura intră într-un paralelism sintactic sinonimic și la Eugen Frunză: "De știi iubi cum se cuvine / Tu sfarmă monștrilor complotul / De știi urî cum se cuvine / Tu sfarmă" ș.a.md., ilustrînd, încă o dată, relația de directă proporționalitate dintre cele două simțăminte: "Să iubești de zece ori cît mine / Tot ce-a fost clădit în luptă grea! Să urăști de zece ori cît mine / Tot ce vieții-n drum ar
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
se pot distinge la o vizualizare atentă a transmisiei video de la acel eveniment)”, scrie Daniel Constantin. Ministrul Agriculturii se întreabă: ”La asta să se fi referit atunci domnul președinte?! Cu asta se ocupă președintele-jucător, domnul austeritate, domnul "spaima crizei", domnul "sfarmă salarii"?! Nu se poate! Păi când mai modernizează statul dacă își irosește resursele și talentul pentru a-l monitoriza pe Constantin?! Treaba domniei sale este să vegheze Constituția, nu să vegheze la florărie!". De asemenea, Daniel Constantin îi invită pe jurnaliștii
Daniel Constantin mărturisește ce i-a transmis Traian Băsescu, la învestire () [Corola-journal/Journalistic/44643_a_45968]
-
Vermeer și Van Gogh; eroismul dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
judeca pe zeii răzbunători, astfel că oamenii îi vor alunga din Olimp. Sublimitatea morală întrece sacrificiul la care sunt supuse Antigona și Ifigenia. Pentru Omar Khayyam totul este nimicnicie. Oamenii sunt jucării de care timpul se amuză și apoi le sfarmă și le preschimbă în cenuși spulberate de-a lungul veșniciei: O clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se dizolve în iubirea eternă: Liberi, în zbor arzător Vom sui fără hotare Și în veșnica Iubire Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
intuim în momente de iluminare. Eliberarea noastră constă numai în a o concepe și a o întrezări fulgurant. Și atunci suntem, adică devenim acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă lacătele porților tale,/ Părăsește-ți măruntele sentimente/ Și aruncă-te în Marele Deschis." În viziunea poetului indian, deschiderea supremă este figurată de zborul fără răgaz, zi și noapte. al unui stol de lebede: Nu aici! Nu aici! În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]