70 matches
-
comună a vasului și a poverei. Astfel sînt: 1) Lucrurile date prin învoiala și sub titlu de răscumpărare a vasului și a poverei; 2) Lucrurile aruncate în mare, pentru scăparea comună; 3) Catargelor, pânzele, otgoanele și alte unelte tăiate sau sfărmate, pentru scăparea comună; 4) Ancorele, lanțurile și alte obiecte părăsite sau aruncate în mare, pentru scăparea comună; 5) Pagubele ce prin aruncare în mare s-au cauzats lucrurilor rămase pe vas; 6) Pagubele cauzate vasului prin operațiunea aruncării în mare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135809_a_137138]
-
nu Însemna numai discuri cu Elvis și parfumuri delicate. Anii `50 erau Înecați În miros de alcool, În rochii mult prea mulate, În vicii, În fum de țigară, În mese murdare, În jazz ieftin, În decadență, În depresie, În vise sfărmate, În mâini transpirate, În Îngeri fără aureolă și În pahare care se umpleau la nesfârșit. Un fel de Țară a minunilor În care iepurii vorbitori Își scot jobenul și rămân goi, căci trucurile nu mai pot măslui realitatea. Societatea imaginată
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
dușmănos. Iar, dacă scormonești freudian la rădăcinile unei asemenea dorințe dizolvante pe fondul psihologic al unui sfârșit de mandat și catastrofal ca popularitate și categoric în privința obligației de a nu mai candida, îți dai seama, vorba Poetului că „organele-s sfărmate și maestrul e nebun”. Adică setea lui de a conduce, de a fi jucător, guvernator, dictator, etc. îl fac să dorească să distrugă statul mai înainte ca el să nu mai poată să îl conducă. Sper ca luciditatea politică a
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
ta independență. Iar, dacă scormonești freudian la rădăcinile unei asemenea dorințe dizolvante, pe fondul psihologic al unui sfârșit de mandat catastrofal ca popularitate și categoric în privința obligației de a nu mai candida, îți dai seama, vorba Poetului că „organele-s sfărmate și maestrul e nebun”. Adică setea lui de a conduce, de a fi jucător, guvernator, dictator, etc. îl fac să dorească să distrugă statul mai înainte ca el să nu mai poată să îl conducă. Sper ca luciditatea politică a
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
poetului). Așadar, putem vorbi, în cazul său, despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre „realitate” și „ficționalitate”, care, deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai dispus să se lase remodelat
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mierlă pe păduri, / Oooff, ofofof, Zace Lucaci în lanțuri/, Pentru sfânta libertate/ de care noi n-avem parte". Dar și "Privesc din Doftana prin gratii de fier / departe în zare un petic de cer/ Ah, spargeți-mi ziduri și lanțuri sfărmați, să zbor ca un șoim peste nalții Carpați..." Când spre ziuă ne conduceam musafirii, toți agenții de miliție afectați zonei, făceau rondul pe trotuarul din fața casei noastre, nehotărâți dacă să intervină sau nu, nelămuriți dacă acolo fusese o întâlnire subversivă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
simți Cum depărtarea e aproape. Când eu te văd și tu mă vezi, Să fim ca doi străini. Să nu mai simți, să nu mai simt Că ne-am cunoscut ieri. Așa va fi și din păcate Inima mea e sfărmată, Căci am iubit, și încă iubesc O iluzie spulberată. MÂNGÂIAȚI-MI PRIVIREA Voi, ochii frumoși și atât de triști, De ce priviți atât de mult în urmă, Nu știți că fericirea nu mai vine înapoi? Merge înainte ca o brumă. Sunteți
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și morfemul pe32, când complementul direct se realizează prin: • substantive proprii antroponomastice: „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică.” (I. Slavici
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
țărână răsturnați! Pentru ca voi să reveniți la viață, iar vouă virtuțile să vi se-ntoarcă!"39. O atare conștiință mitică, situată sub zodia zeului Brahma, căruia i se atribuia și epitetul de "ziditor", dezvoltă și Eminescu în Împărat și proletar ("Sfărmați palate, temple..."; "Zidiți din dărmăture gigantici piramide / Ca un memento mari..."). Dar el smulge cetatea de sub pecetea divină ("cetățile blestemate" opuse "cetății lui Dumnezeu") a Temporalului, văzând progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
noi nici un fior dacă Eminescu nu s-ar include pe sine într-un principiu al "clepsidrei"12, în care rezonează și comunică un spațiu exterior (universal) și unul interior (eul poetului): "Stăpân geniilor pieirii!... Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii din-năuntru" (Andrei Mureșanu) Pustiul, deșertul de afară ("În salele pustie, lumine roși și torți.../ Zidirea cea pustie de jale pare plină" Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
foc, faci bube. (Gh.F.C.) Pagubă Mălai să nu dai împrumut, căci ai pagube. La lăsările de post mari, ca Paști și Crăciun, toate oalele sara, după masă, se pun cu gura în jos, de pagubă. Masa cînd va trăsni trebuie sfărmată sau arsă, căci aduce pagube. E rău de pagubă: Cînd țuica sau sarea se varsă. Cînd cînele se tîrăște pe spate și merge tîrînd curul pe pămînt. Cînd vin în casă furnici cu aripi. Cînd urlă cînele. Cînd chibritul se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
desfășoară. Și minunată schela fiind acuma ridicată în jurul infinitului 75, Dreptunghiulara se nalta zidirea, căreia cerurile pătrată formă 76 cu-o linie-i dădură, Triunghiuri, cuburi 77 separă elementele în legături finite 78. 170 Mulțimi fără de număr lucrează ne-ncetat: piatră sfărmata E pusă în culcușuri de mortar amestecat cu cenușile lui Vala. Aspră muncă; sclave mortaru-l calcă în picioare, silnicite. Douăsprezece săli după numele celor doisprezece fii ai săi alcătuiau Zidirea minunată, și trei Centrale Domuri după Numele 175 Celor trei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
puterea-aceasta? Cîndva erai în sînu-mi Leneș curent de-ntunecoase113 ape; la țărmul lor cel înverzit Era o peșteră învăluită-n umbre groaznice, întunecată, rece și mortală, acolo Capul mi l-am așezat în fierbințeala-amiezii după ce fost-am istovit De bulgarii sfărmați; acolo mi-am pus plugul, și-acolo caii mi-am hrănit: 125 Și răsărit-ai tu cu revenele-ți plete într-o vedenie de apă Răsfrîngînd întreaga-mi nepăsare, slăbiciune, moarte, Ca să mă tragi împovărat în jos pe sub mormînt pînă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-întunecoasa, groaznică; aidoma unei statui de plumb, După căderea-i dintr-un turn înalt încovoiata, întunecată umbră se nalta. "Mergi înainte", spuse Tharmas, "muncile bucuriei sînt ale tale: supune-mi-te și trăiește, Acestfel spongioasa măduva ieșind din oasele-ți sfărmate Se va osifica 122 și vei găsi odihnă cînd truda-ți fi-va împlinită. 70 Mergi înainte, pe Enitharmon poart-o înapoi la Veșnicul Profet, Durează-i un sălaș în mijlocul sălbaticelor mele valuri; Să faci întîi un loc de-odihnă pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că e Totul, Si demonstrație să-i spună, în fața simplei legi a vieții, orbi. "Acum, acum huiește Bătălia în jurul gíngașelor tale mădulare, O Vala! Zîmbește-acum printre-ale tale-amare lacrimi, acum arată-ți toată frumusețea. Nu-i dulce rană paloșului și-ncîntător osul sfărmat? 190 Acuma vei surîde printre cei uciși cînd cei răniți în cîmpuri gem? Ridică-ți ochii-albaștri, Vala, și-ți pune-ai tăi conduri, cei de safir. O, Tristă Magdalena, privește, mijesc zorile! Pune-ți înflăcărata Cingătoare, coboară în Mormînt, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Așternutul Morții; de șapte ori a strănutat; O lacrima de sînge din fiecare ochi îi curse; din nou se odihni În brațele Mîntuitorului, în brațele duioasei mile și ale iubitoarei bunătăți. 20 Apoi Los zise: "Privesc Divină Viziune prin Porțile sfărmate Ale sărmanei tale inimi frînte, uimit, topit de Dragoste și Milă". Și Enitharmon spuse: "Văd Mielul Domnului pe Muntele Sion". Cu dragoste și Teama, minunîndu-se, asupră-le simțit-au mîna cea divină; Căci nu era nimic care să-i poat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu lenea mea./ Blonda lumină care se plimbă prin grădină alene, arar,/ Să mă ierte că am fost un cer mereu crepuscular./ Apoi/ Poezie să nu te mai întorci înapoi/ Nu facem o nobilă pereche noi doi./ Alianța noastră e sfărmată/ Și aș vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată." (Post ludum). Rugăminte din urmă, înainte de o despărțire brutală. Pentru că nu există, pare-se, suficient exercițiu pentru eleganța unui adio, chiar și la un maniac al rolului final. Ieșirea e
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
în versurile poetului). Se poate vorbi deci despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre "realitate" și "ficționalitate", care deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase, susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai dispus să se lase remodelat
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
aroma tipică utilizată pentru grattachecca Sora Maria, bine cunoscută tinerilor? ", scrie . Întrebarea a cauzat probleme candidaților veniți din provincie, care nu aveau nicio idee despre ce este "grattachecca", specialitate din Roma care are la bază sirop de fructe și gheață sfărmată. Răspunsul era "lămâie". "Este o întrebare la care putea răspunde oricine. Era un singur răspuns posibil și logic, pentru că printre altele mai era zabaione și ciocolată", s-a apărat rectorul universității, Luigi Fratti, citat de La Repubblica. Cotidianul a găsit mai
O probă la o universitate din Roma a creat controverse şi furie în Italia. Sindicatul universitar vrea să depună o plângere colectivă () [Corola-journal/Journalistic/68997_a_70322]
-
unui rege, obraze vesele, ca într-un film cu spiriduși pe muzica lui David Bowie, fragmente de clopotnițe ori faguri, la loc de cinste-acolo fiind albastrul, oranjul dens și luxuriant, rozul porfiric, o carte cu pagini din petale necontenit sfărmate și pulverizate? N-aveam nimic de-adăugat, cu firea mea răsăriteană, căci m-aș fi pomenit cu vreun răspuns la fel, cu teoria vreunuia din cei citiți de el. Si auzeam auditoriul, gata să râdă. Nu pot aduce martor decât
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tu cine e?... Fiica mea cea bolnavă, pe care am adus-o aicea să facă băi de mare, pentru că-i bolnavă. Știi tu a cui e acel cuib de piatră ce stă risipit, cu ochi mici și negri, pintre // stâncile sfărmate? E cetățuia din care vegheam ca un vultur asupra Mărei Negre când, pe vremea lui Ștefan, D-zeu să-l pomenească, turcii luase Chilia și Cetatea Albă. Ai privit și tu prea adânc în ochii sărmanei mele fete... dar, în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic, eolicul prelud, Eu glasul tău cel dulce îmi pare că-l aud. L-aud? Or nu? MAIO Da, Doamne, l-auzi l Sfărmata liră - ȘTEFAN 2254 Prin noaptea [mea] cea plină cu umbre de argint, Cu gânduri zâmbitoare, cu visuri cari mint, C-un ocean de raze, c-un înger de cristal, Pierduți într-al lor suflet sublim și ideal, Prin aste minuni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic eolicul prelud - Eu glasul tău cel dulce îmi pare că-l aud. L-aud or nu? [M[AIO] Da, Doamne! L-auzi! Sfărmata liră Odată-ncă din visuri, din fum, din vin se-nspiră Și-ți cântă furtunoasă ca marea în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cărui voință toți îmblă. În fine ea se învoiește, aparte însă spune că va scăpa de omor rugând pe Domnul ca s-o dea după polon și că astfel va fi a ei fără crimă și puterea lui Nour oarecum sfărmată. Ea iese. [ 2] Toma Nour, singur, spune aicea planul lui Mihai Vodă de-a pune pe tronul Moldovei o umbră de Domn, un instrument al său, și face totodată apologia agendelor sale (cum stă în coala respectivă). În fine îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]