70 matches
-
popas restâns, Mă văd iubite, în ochii tăi prea plini, Plini de dor, de lacrimi și suspin, Legănându-mi al meu trup încărcat de chin, Un pumn de cer și plumb în rugăciuni. În inima ta ca într-o oglindă sfărmată, Deslușesc tăinuiri pierdute de timp, Vântul mi-adie prin păr parfumul florilor de câmp, Acum în noaptea albastră coboară la fereastră o raza colorată, Iar glasul tău mă lasă în delirul somnaburilor Din care nu-ți găsește alinarea în visul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
el curge din adâncul Cerurilor înstelate, Nevăzut fior de viață în oricare vietate. Iar când vietatea moare, se dezleagă-ntreg misterul, Căci pământul ia țărâna, pe când sufletu-l ia Cerul, Cum, spărgând un bec ce face casa de lumină plină, Sfărmat este doar becul, nu izvorul de lumină ! ,, Iată, aici este capătul drumului meu spuse unul dintre îngeri, celorlalți. Și-a înfășurat strâns aripile și a coborât deasupra unei căsuțe mici așezată pe pietre de apă de culoarea nisipului de mare
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
în loc de durluit de caval Și-o năzuință de care nimeni n-are habar sau întreabă. Te-ascund în flori de cactus, te-alin în ierbi volante, Te strâng la piept în album de poze alb-negru. Sleiesc fântâna uitată, cu visuri sfărmate, Împiedic rutina și rana să fie perpetuu integre. Mă aflu la poarta la care trubadurii nu se opresc. Poet al tăcerii târzii, mi-anin oftatu-n salcâm. Trezesc ciulinii din plete și-ntorc ape ce cresc, Spre alte maluri, maiestatea să
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
să-i spun! Dintre noi doi să mă aleagă Să-i fiu pe veșnicie soț, Tu să rămâi o viață întreagă Aici de veghe printre Moți! Tu, Iancule străbun și frate, E vremea iar să îți aduni Oștirile din Munți sfărmate Și-ntreg Ardealul să-l răzbuni! Să știe domnii și tâlharii De ce-ai luptat atunci și lupți, Se-adună norii la fruntarii Și de-i furtună, s-o înfrunți! Ci lasă-mă să fiu cu tine În noaptea asta
LASĂ-MĂ SĂ FIU CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372761_a_374090]
-
popas restâns, Mă văd iubite, în ochii tăi prea plini, Plini de dor, de lacrimi și suspin, Legănându-mi al meu trup încărcat de chin, Un pumn de cer și plumb în rugăciuni. În inima ta ca într-o oglindă sfărmată, Deslușesc tăinuiri pierdute de timp, Vântul mi-adie prin păr parfumul florilor de câmp, Acum în noaptea albastră coboară la fereastră o raza colorată, Iar glasul tău mă lasă în delirul somnaburilor Din care nu-ți găsește alinarea în visul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
țărână răsturnați! Pentru ca voi să reveniți la viață, iar vouă virtuțile să vi se-ntoarcă!"39. O atare conștiință mitică, situată sub zodia zeului Brahma, căruia i se atribuia și epitetul de "ziditor", dezvoltă și Eminescu în Împărat și proletar ("Sfărmați palate, temple..."; "Zidiți din dărmăture gigantici piramide / Ca un memento mari..."). Dar el smulge cetatea de sub pecetea divină ("cetățile blestemate" opuse "cetății lui Dumnezeu") a Temporalului, văzând progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
noi nici un fior dacă Eminescu nu s-ar include pe sine într-un principiu al "clepsidrei"12, în care rezonează și comunică un spațiu exterior (universal) și unul interior (eul poetului): "Stăpân geniilor pieirii!... Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii din-năuntru" (Andrei Mureșanu) Pustiul, deșertul de afară ("În salele pustie, lumine roși și torți.../ Zidirea cea pustie de jale pare plină" Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
desfășoară. Și minunată schela fiind acuma ridicată în jurul infinitului 75, Dreptunghiulara se nalta zidirea, căreia cerurile pătrată formă 76 cu-o linie-i dădură, Triunghiuri, cuburi 77 separă elementele în legături finite 78. 170 Mulțimi fără de număr lucrează ne-ncetat: piatră sfărmata E pusă în culcușuri de mortar amestecat cu cenușile lui Vala. Aspră muncă; sclave mortaru-l calcă în picioare, silnicite. Douăsprezece săli după numele celor doisprezece fii ai săi alcătuiau Zidirea minunată, și trei Centrale Domuri după Numele 175 Celor trei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
puterea-aceasta? Cîndva erai în sînu-mi Leneș curent de-ntunecoase113 ape; la țărmul lor cel înverzit Era o peșteră învăluită-n umbre groaznice, întunecată, rece și mortală, acolo Capul mi l-am așezat în fierbințeala-amiezii după ce fost-am istovit De bulgarii sfărmați; acolo mi-am pus plugul, și-acolo caii mi-am hrănit: 125 Și răsărit-ai tu cu revenele-ți plete într-o vedenie de apă Răsfrîngînd întreaga-mi nepăsare, slăbiciune, moarte, Ca să mă tragi împovărat în jos pe sub mormînt pînă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-întunecoasa, groaznică; aidoma unei statui de plumb, După căderea-i dintr-un turn înalt încovoiata, întunecată umbră se nalta. "Mergi înainte", spuse Tharmas, "muncile bucuriei sînt ale tale: supune-mi-te și trăiește, Acestfel spongioasa măduva ieșind din oasele-ți sfărmate Se va osifica 122 și vei găsi odihnă cînd truda-ți fi-va împlinită. 70 Mergi înainte, pe Enitharmon poart-o înapoi la Veșnicul Profet, Durează-i un sălaș în mijlocul sălbaticelor mele valuri; Să faci întîi un loc de-odihnă pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că e Totul, Si demonstrație să-i spună, în fața simplei legi a vieții, orbi. "Acum, acum huiește Bătălia în jurul gíngașelor tale mădulare, O Vala! Zîmbește-acum printre-ale tale-amare lacrimi, acum arată-ți toată frumusețea. Nu-i dulce rană paloșului și-ncîntător osul sfărmat? 190 Acuma vei surîde printre cei uciși cînd cei răniți în cîmpuri gem? Ridică-ți ochii-albaștri, Vala, și-ți pune-ai tăi conduri, cei de safir. O, Tristă Magdalena, privește, mijesc zorile! Pune-ți înflăcărata Cingătoare, coboară în Mormînt, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Așternutul Morții; de șapte ori a strănutat; O lacrima de sînge din fiecare ochi îi curse; din nou se odihni În brațele Mîntuitorului, în brațele duioasei mile și ale iubitoarei bunătăți. 20 Apoi Los zise: "Privesc Divină Viziune prin Porțile sfărmate Ale sărmanei tale inimi frînte, uimit, topit de Dragoste și Milă". Și Enitharmon spuse: "Văd Mielul Domnului pe Muntele Sion". Cu dragoste și Teama, minunîndu-se, asupră-le simțit-au mîna cea divină; Căci nu era nimic care să-i poat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și prin reflecția critică asupra valorilor și stereotipurilor comune. În acest sens, Ian Reader (1993, p. 222) relevă rolul simbolurilor renașterii și ale reîntoarcerii În sistemul imaginar al pelerinajului: Renaștere la o nouă viață după efectuarea pelerinajului, renașterea unei comunități sfărmate, renașterea și reafirmarea unei comunități recreate și a unei identități comunitare; pelerinajul implică restaurarea unor sfâșieri dureroase ale trecutului, vindecarea rănilor, pierderea și Întreruperea și refacerea participanților ca ființe integrale. Adesea, căutarea acestei integralități implică o relație a pelerinului cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tu cine e?... Fiica mea cea bolnavă, pe care am adus-o aicea să facă băi de mare, pentru că-i bolnavă. Știi tu a cui e acel cuib de piatră ce stă risipit, cu ochi mici și negri, pintre // stâncile sfărmate? E cetățuia din care vegheam ca un vultur asupra Mărei Negre când, pe vremea lui Ștefan, D-zeu să-l pomenească, turcii luase Chilia și Cetatea Albă. Ai privit și tu prea adânc în ochii sărmanei mele fete... dar, în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic, eolicul prelud, Eu glasul tău cel dulce îmi pare că-l aud. L-aud? Or nu? MAIO Da, Doamne, l-auzi l Sfărmata liră - ȘTEFAN 2254 Prin noaptea [mea] cea plină cu umbre de argint, Cu gânduri zâmbitoare, cu visuri cari mint, C-un ocean de raze, c-un înger de cristal, Pierduți într-al lor suflet sublim și ideal, Prin aste minuni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic eolicul prelud - Eu glasul tău cel dulce îmi pare că-l aud. L-aud or nu? [M[AIO] Da, Doamne! L-auzi! Sfărmata liră Odată-ncă din visuri, din fum, din vin se-nspiră Și-ți cântă furtunoasă ca marea în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cărui voință toți îmblă. În fine ea se învoiește, aparte însă spune că va scăpa de omor rugând pe Domnul ca s-o dea după polon și că astfel va fi a ei fără crimă și puterea lui Nour oarecum sfărmată. Ea iese. [ 2] Toma Nour, singur, spune aicea planul lui Mihai Vodă de-a pune pe tronul Moldovei o umbră de Domn, un instrument al său, și face totodată apologia agendelor sale (cum stă în coala respectivă). În fine îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
N-oi coborî în iaduri de demoni salutat Ca unul ce menitu-i de a le fi stăpân, Stăpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O-nceată, Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată. Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii-mi dinăuntru. 2291 Și cerul, lan albastru sădit cu grâu de stele Arată lumii toate Și nouă-arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii... și bolta-i un ținut Cu stâlpi din altă lume. În sine-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o oftare adâncă... și el căpătă într-o altă lume esplicarea enigmei a căreia soluțiune o aflase de-abia în momentul său cel din urmă. El repauză acum lângă Iulia sa, în mormântul familiei; acesta e plin. Bucățile marcei sale sfărmate stau împroșcate pe pământ pe lângă sicriu și cheia fu aruncată în mormânt. {EminescuOpVIII 575} O BAIE CALDĂ ÎN EGIPT de A. Dumas Băile sânt după geamii, cele mai frumoase monumente ale cetăților orientale. Aceea-n care m-au dus
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
brațul teribilei nevoi. Sdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! Atunci când după moarte răsplată nu v-așteaptă, Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, și să trăim ca frați! Sfărmați statuea goală a Venerei antice, Ardeți acele pânze cu corpuri de ninsori; Ele stârnesc în suflet ideea neferice A perfecției umane și ele fac să pice În ghiarele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Sfărmați statuea goală a Venerei antice, Ardeți acele pânze cu corpuri de ninsori; Ele stârnesc în suflet ideea neferice A perfecției umane și ele fac să pice În ghiarele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svîrliți statui de tirani în foc, să, curgă lavă, Să spele de pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! desbrăcați
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
am fost de o locvacitate copioasă și susținută. I-am arătat Văraticul, răzlețit sub soare, faldul munților în care se ascunde Agapia, Ciungii, cu runcurile ca niște sâni formidabili, misteriosul Pleș, exilat în marginea zării. În fața noastră, Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că apa se infiltra atât de tare prin acoperișurile stricate, încât casele nu mai puteau fi locuite. Acoperișul clopotniței era deteriorat încât s-a spus „că e pe cale de a se nimici cu totul, iar zlapazul din partea de apus era sfărmat și putred”<footnote Ibidem, f. 71 și f. 74. footnote>. Cetățuia se îndrepta încet și sigur spre ruină din cauza lipsei de fonduri. În 1880 episcopul Melchisedec, vizitând mănăstirea făcea aprecierea că ,,astăzi această mănăstire reprezintă cea mai tristă priveliște: curtea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și noaptea se preschimbase în dimineață. Pulverizate cad acoperișurile de pe blocurile învecinate. Mașinile din parcare cad victime cu obrajii de nestemate sfărmați. La un capăt de pod un râu își grăbește și el pasul. Cu pieptul pierdut între maluri sfâșie tot ce întâlnește. Orice nesocotit cuibărit riveran fără voia sa va da socoteală astăzi la ultima judecată a naturii. Coroana de arbuști
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]