52 matches
-
în care plăcerea povestirii se împletește cu evocarea tradiției, a obiceiurilor „din bătrâni”. Nenumărate proverbe, vorbe înțelepte, zicători sunt presărate peste tot, dând paginilor un aer oarecum antonpannesc. Ionel este însă un amestec de didacticism și naturalețe, o întâlnire a sfătoșeniei și bunei cuviințe populare cu mijloacele „intuitive” de persuasiune. Pedagog de vocație, autorul încerca astfel să ilustreze prin literatură propriile preferințe estetice, care îndreptau către frumosul „clasic”, văzut ca o armonie a formei și „cuprinsului”. Renunța însă implicit la „frumosul
BORGOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
fost un vânt mare și i-a luat pe bieții oameni și i-a mânat ca oile... ― I-ascultă, moșule, să nu ne îmbeți pe noi cu basme, că n-avem vreme de d-astea! interveni maiorul Tănăsescu enervat de sfătoșenia bătrânului. Și, după câteva replici, îi trăsni o pereche de palme. Lupu Chirițoiu îl privi drept în ochi și rosti rar: ― Apoi, domnule maior, Dumnezeu să-ți plătească rușinea asta pe bătrânețile mele! ― Ce?... Ce?... Ești obraznic cu mine, tâlhar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întorcea la obârșiile străbunilor daci”. Poetul avea “o fire țărănească” la care erau foarte observabile cuviința și înțelepciunea lui, informându-ne că bunicul după tată fusese oier “venit de la Săliștea Sibiului și stabilit mai întâi la Buzău”. Voiculescu “avea o sfătoșenie de țăran”... Traducerea imaginară a sonetelor lui Shakespeare a suit literatura română la altitudini nesperate, stârnind interes cultural și dincolo de țară. Și-n romanul Zahei orbul, enigmaticul este observabil, ca și “taina laboratorului său poetic...”. Un adânc de taină e
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de transpus într-un epic facil, cu false interogații, exces de categorizări, intrigi simpliste și afecte tranșante. Contrastul între efortul de întreținere a verosimilității și tonul declamatoriu impus de propaganda epocii a făcut ca povestitorul să se refugieze într-o sfătoșenie perseverentă, care trimite din start istoria la un singur sfârșit posibil, cel autorizat. Așa cum aminteam, povestirile sale sunt încă foarte căutate pe piața școlară, uneori expres recomandate ca citire "suplimentară" sau "carte frumoasă"230. Îndemnul vine, probabil, nu atât de la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
oameni deschiși, iubitori de pitorescul vieții (Ibidem, p. 264). Același stil se regăsește și în metaforă, în creațiile populare, în expresiile superstiției și ale proverbului: Pitorescul a invadat metafizica și mitologia populară. Când pitorescul pătrunde înțelepciunea populară, aceasta ia înfățișarea „sfătoșeniei”. Proverbele românești sunt cel mai adeseori produsul unei înțelepciuni, alimentate de simțul pitorescului (Ibidem, pp. 271-272). 1.2. Adaptarea Această particularitate a acțiunii sociale și a mentalului colectiv românesc este o consecință a eclectismului asumat. Adoptarea în sistemul culturii române
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fiind mai degrabă refuzată implicarea lui efectivă în conflict - „Vezi-ți de treaba ta, nu te băga!”). Atitudinile comunicative cele mai frecvente par să fie prudența comunicativă în relație cu străinii sau cu membrii grupului percepuți la distanță față de vorbitor, sfătoșenia, adică tendința de a da sfaturi bazate pe cunoștințele și experiența personală și apetența pentru detaliu („Ascultă-mă ce-ți spun eu, că am trecut prin asta”, „Am auzit eu că se răcește vremea, așa că du-te și culege merele
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
asupriți și necăjiți, pentru că știi acum ce e năcazul. Dar până atunci mai rabdă, Harap Alb, căci cu răbdarea îi frigi pielea... (Povestea lui Harap-Alb). Dincolo de tonul șugubăț, și aici se ascunde aceeași preocupare pentru celălalt, aceeași înțelegere, aceeași căldură. Sfătoșenia e mai accentuată în cazul eroinei lui Creangă. Aceasta se datorează faptului că ea vorbește mai puțin în numele său și mai mult în numele lui Dumnezeu pe care-l reprezintă și care i-a dat o misiune ce trebuie dusă la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
le anunțase ca programatice în cunoscutul articol dedicat lui Ronetti-Roman. Nuvelele Împăcare (1921) și Dar din prisos (1924) sunt două din cele mai "așezate" lucrări din ultima etapă de creație a scriitorului, scrise, asemenea tuturor celorlalte, într-o notă de sfătoșenie. Critica a catalogat atmosfera acestor opere finale ca fiind apăsătoare și a acuzat scriitorul de didacticism, eticism ș.a. Aceste două texte se sustrag însă acestei încadrări restrictive. Mesajul e categoric unul de factură morală, dar el nu are nimic ostentativ
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aceste pilule epice cu străfulgerări lirice, de o sensibilitate cu profunzimi moralizatoare care ne conduc nolens, volens către ceea ce Noica numea „dimensiuni sau manifestări fundamentale sufletești: cunoaștere, sentiment, voință...” Maria Postu simte nevoia de comunicare, de stare de bine, de sfătoșenie tandrăși sensibilă: „Mă așez pe pervazul celei mai înalte ferestre. Cu speranța că cineva mă va vedea trecând prin dreptul meu și mă va saluta sau mă va privi... și astfel va începe să se deruleze o conversație ale cărei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
socluri goale. Copilăria revine, dar ca produs al senilității. Vârsta transformă dorințele în regrete. La bătrânețe, grijile se transformă în groază. Bătrânețea este cărarea de la trecutul pierdut spre viitorul fără orizont. La bătrânețe, dispar prietenii, în schimb se înmulțesc bolile. Sfătoșenia e un semn că bătrânețea e pe aproape. Ajungem la bătrânețe cu eul împuținat și hărtănit, ca după un ospăț al rechinilor. Hotărâtor este ce fac astăzi. Mâine intră deja în zona gri a imprevizibilului. Posteritatea strunjește biografiile până la cota
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de partenerul de discuție cu o jumătate de secol mai tînăr, sînt stenice: ne arată că se poate îmbătrîni și frumos, cu entuziasmele și pasiunile intelectuale intacte, cu generozitate și deschidere spre ceilalți, deloc plictisit și nici un pic plictisitor prin sfătoșenii înțelepte. De la felul cum se srăduiește să deschidă gustul pentru lectură unui copil din vecini ("i-am dat cărțile lui Jules Verne și i-am recomandat și alți autori pentru vîrsta lui. I-am spus: mă, prietene, să știi că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
lăuntrice, ceea ce i-a adus lui V. renumele de remarcabil investigator al vârstei copilăriei. Laconic și eliptic, el este un „minimalist”. „Minimalismul” său e dublat însă de o savoare particulară a limbii, care nu vine nici din folclorizare, nici din sfătoșenie diluată. Pregnanța, concentrarea sunt atributele de căpetenie ale unei exprimări originale, care mizează pe efecte de ricoșeu, de acces pieziș la ținta vizată, de întortochere revelatoare. Chintesența interesului pentru valențele artisticește productive ale exprimării migălos calculate e reprezentată de Vorbă
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
pe care „ei“ vor să ne distrugă, noi care suntem creștini de două mii de ani, noi care nu ne dăm bătuți, noi care doinim, jelim și învingem, noi. Totul asezonat cu câteva citate prost asimilate și cu un fel de sfătoșenie șugubeață, pastișând, fără har, stilul Petre țuțea. Ființa fragedă a credinței, umbra discretă a smereniei lipsesc cu desăvârșire din acest tip de vorbire. Vorbitorul nu „crede“. Știe. Se ascultă pe sine cu plăcere, se pune în scenă, ridică mereu în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Dv. am aflat că au fost de curând la Bogata și că vă simțiți bine. Să dea Domnul să fie tot așa, pentru că avem nevoie și de sfatul Dv. și de întâmplările pe care le ați petrecut în viață. O sfătoșenie Ă la Creangă e cel mai de preț lucru pe care și-l pot dori iubitorii de frumos. Din scrisoarea primită, am întrezărit o notă de duioșie pentru mult regretata Dv. soție, care acum, în ajunul Crăciunului, și-ar fi
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Dr. radiolog Tudor V. Diaconescu, fălticenean stabilit la Iași, prietenul nostru comun, un împătimit de-a aprofunda cultura orașului natal. 253 4 Suceava, 2 octombrie 1977 Iubite Domnule Georgel, Mă grăbesc a răspunde rândurilor matale pline de căldură și de sfătoșenie moldovenească. Am discutat cu conducerea Muzeului Județean Suceava (Str. Ștefan cel Mare nr. 33) și nu există nici un impediment 305, mai ales că deplasarea mea nu implică obligații bănești din partea instituției noastre. Vă rămân recunoscător pentru strădaniile depuse, ca să realizeze
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
fie precum umbra, Însoțitoare permanentă sub soarele copleșitor al pasiunii, dispărând doar odată cu Învăpăierea atât de fertilă a amorului trupesc și spiritual... Nu are nici o importanță că În final mi-am contrazis rândurile de la Început!!! VERBA WOLANd Cogitațiuni (II). Despre sfătoșenia cărților Ruxandra CESEREANU A fi neutru În eseu poate fi un gest aristocratic și ultrapoliticos, dar, cu siguranță, este un gest nesărat (poate chiar și nepipărat) și nu În ultimul rând inautentic. A scrie despre ceilalți vorbind și despre tine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mers până la capăt (desigur, cu pudori lingvistice inerente unui discurs civilizat), autolivrare performantă și neamăgire. Sunt convinsă că acest lucru nu poate deranja decât dacă este perceput În chip fundamentalist. Ceea ce nădăjduiesc să nu se Întâmple. Mi-a plăcut Întotdeauna sfătoșenia cărților pe care le-am citit. Nu pentru presupusa Înțelepciune a acestor sfaturi, ci pentru epicitatea lor. Căci În sfătoșenie există Întotdeauna și o poveste. Iar povestea, ei, da, povestea este cea care face supa bună pe lumea aceasta: ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
nu poate deranja decât dacă este perceput În chip fundamentalist. Ceea ce nădăjduiesc să nu se Întâmple. Mi-a plăcut Întotdeauna sfătoșenia cărților pe care le-am citit. Nu pentru presupusa Înțelepciune a acestor sfaturi, ci pentru epicitatea lor. Căci În sfătoșenie există Întotdeauna și o poveste. Iar povestea, ei, da, povestea este cea care face supa bună pe lumea aceasta: ea este cea care hrănește, excită, Înminunează, defulează sau, dimpotrivă, urgisește, culpabilizează, umilește etc. În ce mă privește, am preferat, desigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
se afirme prin reviste cu articole de critică literară și, ca atare, primele generații de alfabetizați au produs un mare număr de critici care se considerau reprezentanți ai culturii de erudiție și intelectuali veritabili. În acest caz, urmînd linia renumitei sfătoșenii a românului pe care ei au unit-o cu antrenamentul secular al mîinii (în folosirea bîtei), afirmarea a putut continua în forma unei nestăpînite grafomanii, generatoare de tomuri nenumărate (și, uneori, gigantice), în care sînt reproduse sute de pagini din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a ridicat unele probleme legate de clasificarea acestora, editorii încercând să orânduiască într-un fel sau în altul bucățile publicate de Ion Creangă în manualele școlare, în revistele vremii sau rămase în manuscris. Dominantele scrisului lui Creangă sunt, jovialitatea, umorul, sfătoșenia, stăpânirea inegalabila a limbii. Toate acestea străbat ca niște ape subterane întreaga creație a genialului povestitor, unificând-o fără să o uniformizeze, individualizând-o extrem, făcând-o inconfundabila. Opera lui Creangă evocă un om românesc teluric, ferit de civilizația orașului
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
țâncii frumoși și ghigani, și a-și îngriji soții așa ca să fie buni de casă, bărbații au adunat chibzuială, hărnicie, dor de cântec de petrecere și plăcere de muncă pentru a fi bune gazde, iar bătrânii au cătat înțelepciune și sfătoșenie ca să-i învețe pe cei mai tineri cum să trăiască, să fie oameni de omenie, dar mai ales cum să se poarte cu ceilalți, ca tuturor să le fie bine. Au mai trecut atunci la vale și alte daruri dela
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și vitalismul de sorginte țărănească. Sunt învederate o certă aptitudine a dialogului și o indiscutabilă voință de comunicare („Nimic nu pot să-ți dărui dacă / Nu-mi cauți ușa, musafir”). De aici și claritatea, eufonia multor versuri, dar și plata sfătoșenie, mediocritatea „frumoasă” a altora. Dincolo de toate, ies în evidență câteva piese, precum Revenind la Vârciorova, Sămânțăresele, Analogii, Inscripție pe o pernă și altele adunate în volumul Vitralii, ce dau integral măsura talentului lui C., poet ce are forța de a
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
feudalismului la români, când se mai arunca cu punga de bani, chiar de însuși autorul rândurilor, ispitit și de lumea femeilor. Realizată într-o limbă ușor arhaică, fără pretenții literare, lucrarea este caracterizată de specialiști ca distingându-se „printr-o sfătoșenie... moldovenească". Plecând de la „Istoria vieții mele" apărută în volum în 1908, Șerban Cioculescu realizează în 1975 „Viața și opera lui Theodor Vârnav", București, Editura Academiei - un discurs rostit la 3 februarie în ședința solemnă a Academiei. Arătând că manuscrisul publicat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zice?", făcu tatăl tău. O citise cine stie de câte ori dar voiau s-o mai audă odată, si inca cetita de prietenul băiatului. Dar mie mi-a mers drept la inimă acest "ei, ce zice?": ce aer de arhaica și curată sfătoșenie în această îmbiere indirectă în care nu e nimic din spiritul de falsă discreție modernă! (p.14). Voluntar și rănit în război, Băncilă se zbate, în pofida a 44 de ore predate săptămânal la licee și în meditații particulare, să alerge
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
apoi topit de oboseală, uită butonul frigorific deschis, iar țăranii noștri se congelează treptat, treptat. Mor? N-am zice. Parcă i-ar trece, scriitorul, prin această alchimie ciudată, într-o lume a viitorului, nemailăsându-i să piardă nimic. Treptat, treptat, sfătoșenia lor se stinge, gerul îi astupă și ei, în fantomatica lor ambarcațiune, călătoresc spre sat. Spre satul lor, spre un sat al viitorului? Scriitorul nu ne-o spune. Ne lasă singuri pe muchia unei întrebări s-o dezlegăm.
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]