237 matches
-
Înainte de a se Îndepărta cu o mișcare din șolduri care atrase toate privirile, În afară de cea a lui Dómine Pérez, cu nasul În tămâiosul lui, și a lui don Francisco, pierdut În contemplarea unor stafii tăcute: Intrai În casă, dar aicea sfada petelor pe pereți menea pieirea; Încovoiată-i cârja bătrânească. Învinsă-n vârstnicie-mi simții spada, și n-aflai colț să-mi odihnesc privirea, care de moarte să nu-mi amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau În tavernă, și Diego Alatriste Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am zis De ce te mai măriți dacă nu vrei copii? VĂ ROG GRĂBIȚI-VĂ, E TIMPUL Ei bine, duminică Albert s-a-ntors și s-au certat la cină Și m-au chemat și pe mine, să prind totul la cald, și sfadă și mâncare - VĂ ROG GRĂBIȚI-VĂ, E TIMPUL VĂ ROG GRĂBIȚI-VĂ, E TIMPUL B'nă seara, Bill. 'nă seara, Lou. 'Seara, May. 'nă seara. Pa pa. 'nă seara. B'nă seara. Bună seara doamnelor, bună seara dragele mele doamne
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
se trezește fără bășica din spate, care-l acționează), e comicul. Așa cum arată la început, într-un duo de tot râsul, alternând coțcării omenești cu mișcări de mașină, respectă neabătut rețeta lui Bergson. În momentul în care între ei apare sfada, și asta fiindcă Grummer are inițiative, propriile lor încheieturi par să se desfacă, obligația unuia să îndrepte ce-a stricat celălalt dispare, și tandemul comic se desființează. Acolo duce, de fapt, orice manifest: la adâncirea ireconciabilă a unor diferențe tolerate
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
răceală, pe care Topîrceanu o șarjează. În nume propriu, de astă dată, îi va scrie celui din urmă, în revista „Însemnări literare”, niște Catrene improvizate: „Ca o cometă fără coadă/ Ai apărut pe firmament,/ Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă - / Dar n-ai talent.”. Vocile, iată, se amestecă, Topîrceanu turnând în parodii destul din contextul literar, nu doar din contextul operei în care locuiește o vreme. De aceea, parodiile sunt vii, mustind de anecdotă, cu bună priză la o realitate
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
a avut încotro și l-a aruncat. L-a dat la porci, ce era să facă, nu mai era bun de nimic!... Astfel a apărut zâzania la români. Ce adună în caliciul ei vrăjit toate parfumurile sinonimice: dihonie, râcă, price, sfadă, pricaz, vrajbă, gâlceavă. La care se adaugă, după caz, o sumă de condimente ce-i dau un gust și mai aparte: răutate feroce, orgoliu ridicol, prostie cu panaș, grandoare de mahala, delir indecent, fariseism grobian, leșin estetic, retorică retardată, semeție
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
obiectul vreunei dezbateri extrasenzoriale. Și nici hărțuită de tratate constipate, enciclopedii firoscoase sau simpozioane limfatice... A se slăbi! Ea se consumă strict în interiorul intim și particular, la loc ferit de ochi iscoditori sau patimi deșarte. În dormitor, sub plapumă, la sfadă eroică la poartă, la visare în fundul grădinii, în cărți, la singurătate, la vremuri noi, oameni tot noi sau în confortabile cămări de taină ale mentalului colectiv. În fine, e posibil pur și simplu la oglindă, când mama-i dusă-n
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
configurarea profilului stilistic propriu scriitorului, eliminând formele învechite sau improprii și curățând punctuația de urmele indelebile ale formației culturale rusești a lui C. Stere. Singura inconsecvență, la acest capitol, o constituie menținerea unor forme dialectale dizgrațioase (de genul sfădălie, în loc de sfadă, sau vrâstă pentru vârstă), rar atestate de atlasele lingvistice. Rusismele, în fine, sunt multe în primele cinci volume, a căror localizare în Rusia a impus autorului elemente de „culoare locală", editorul adăugând cuvenitele note explicative. Cu o singură excepție: cuvântul
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
stăpânirii pământești i-ar fi luat, poate, ani să descurce, vine din echilibrul perfect negociat al lumii în care trăiește. Echilibrul acela spune că ceea ce oamenii au făcut, tot oamenii pot să desfacă. Așa încât nu visele intră între oameni, în sfadele și-n iscodirile lor, ci invers. Din vorbe, păreri, vești visul i se schimbă, și Nechifor se întoarce cu fața la lume abia când devine limpede că a părăsit-o. După ce Vitoria știe cum s-au întâmplat lucrurile, și pentru sine este
Veste, poveste... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4785_a_6110]
-
din lumea luminată, cum o numește tradiția, care l-au preocupat ades în versuri, i se întâlnesc, aproape zi pe zi, în mai 1895 și în mai 1961. Coincidență? Destin? Un destin care s-ar fi vrut blând, adăugat fără sfadă mersului neabătut al lumii. Cu sâmburele lui de taină și de adevăr. Poemele luminii sunt poezii de dragoste, fără doar și poate. Cu o anume extravaganță pe care o poartă modernismul. Romanticii iubeau femei, când nu idealuri. Subiectele iubirii din
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
sub eter pe-o masă; Să mergem prin acele străzi pustii cu șoapte, Ce ies de prin hoteluri de o noapte Cu nopți fără de tihnă în odăi cu pluș Cîrciumi cu scoici pe jos și rumeguș: Străzi strecurîndu-se precum o sfadă insipidă Menită-n plasă să te prindă Ca să te pună față-n față cu-o vitală întrebare... O, nu-ntreba, „Ce e?”, nu insista Să mergem să ne facem vizita. În încăperi, femeile discută apropo De Michelangelo. Ceața galbenă ce-
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
aerul cu care le evocă. E ca și cum peste mintea lui Blaga s-a lăsat vălul unei duioșii iremediabile, în virtutea căreia orice eveniment capătă tenta unui suvenir drăgălaș. Moartea unei surori e ca o despărțire melodramatică, altercația dintre băieți e o sfadă cordială, anii de război sunt încercări suportabile. Nimic din vehemența crudă a istoriei nu răzbate în mintea autorului, preocupat mai mult de zugrăvirea mitică a unor anecdote anodine decît de intuirea unor frîngeri umane. Chiar și episoadele bizare, susceptibile de
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
refec de cioclul-șef ce caută acolo nitam-nisam un (nă) pârlit de adevăr, „pândarul” s-a făcut că plouă, și... a plouat cât a plouat, după care, la lăsarea nopții, a urmat o încăierare ca-n filme de crapă și sfadă, tunete, fulgere, cruci, dumnezei, și, în vedetă, un răget sinistru după „ajutor că mor” din gâtlejul nu se știe al căruia dintre ei! Până la urmă, cioclul-șef, om bun, i-a despărțit pe nebuni (că-ncepuseră morții din morminte a
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
studenți să cunoască temeinic creația artiștilor care reprezintă cel mai consistent plastica românească de azi, revine la a-i priva de o ingredientă cardinală, indispensabilă în dezvoltarea, oricât de liberă, a propriei lor personalități. Articolul prezent nu se vrea polemic. Sfada publică între curatori și artiști se poate prelungi indefinit. Dar spectacolul, chiar în momentele de suspans prizate uneori de public, rămâne în esență trist. MNAC a inclus inspirat, în expoziția inaugurală, o Sală Paul Neagu - Horea Bernea, în care figurau
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
pelinul, Adus de vrăjitoare, Din tainul Păstrat pentru impudice fecioare. Mă-mpleticesc în proza Dar am versul - O salvatoare doză - Pentru mersul Pe sârma-ntinsă lumii sub hipnoză. Și scot nervos o spadă De lumină, Cănd dracii-n a lor sfada Vor să-mi țină Destinul scurt, pe vârful lor de coadă. Veniți, dar, după mine, Că-s nebunul, Curtat și de regine, Cănd surghiunul Îmi bate-n palme cuiele divine! TRIBUTUL Vin hienele să rupă Trupul țintuit pe cruce, Mustul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
neaua încă;/ Dar cântă gura dulce a vântului de sud,/ Momită, gheața-și crapă pleoapa ei de stâncă,/ Surâde și pe gingeni și-a prins sărutul crud.// Când pururi veșnicia vorbește numa-n șoapte,/ De unde-atâta foșnet și susure și sfadă?/ Mă plec, ascult în mine prin sufleteasca noapte/ Și-aud cum se dezbracă pământul de zăpadă”. Nici fără Trezire, de Blaga: „Copacul meu./ Vântul îl scutură, martie sună./ Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,/ din greul ființei să mi-l
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
ceașcă dimineața Să vedem cu ochi curați Cât e de frumoasă viața. Tata construia vapoare, Pentru nopțile cu stele Eu și frații mei de suflet Ne plimbam mereu cu ele! Bunii mei duceau povestea Până-n piscul unui munte Stând la sfadă multe ierni Au ajuns toate cărunte... Cireșul din poarta casei Avea cei mai scumpi cercei, O ureche de copil S-a împodobit cu ei. În vesmântul bucuriei Se îmbrăcau adesea brazii, Nucile le tot furam Că în joc eram nomazii
COPILĂRIA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384716_a_386045]
-
bătrâna-nvățătoare, De-al meu abecedar, misterul unui început Și de copiii-n uniformele de sărbătoare. Mi-i dor de casa copilăriei mele, De mărul mare din ogradă, De romanița cu luciri de stele Și de cocoșii puși mereu pe sfadă. Mi-i dor de iasomia din grădină, De trandafirii, ce-i udam cu drag, De liliacul, de pufușorul de sulfină Și de măicuța, care m-aștepta în prag. Mi-i dor de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
și de bătrâna-nvățătoare,De-al meu abecedar, misterul unui începutși de copiii-n uniformele de sărbătoare.Mi-i dor de casa copilăriei mele,De mărul mare din ogradă,De romanița cu luciri de steleși de cocoșii puși mereu pe sfadă.Mi-i dor de iasomia din grădină,De trandafirii, ce-i udam cu drag,De liliacul, de pufușorul de sulfinăși de măicuța, care m-aștepta în prag.Mi-i dor de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri,De
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
din clopoțel Și deodată, se trezesc din adormire, Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
ghiocel, suna din clopoțelși deodată, se trezesc din adormire,Încă doi, trei, privind morocănoși la el.Râuri mici cu apă cristalină,Aduc la vale pâlcuri de zăpadă,Ce se contopesc cu apa dulce, linăLa plecare iarna-i pusă rău pe sfadă.O salcie și-a-mpodobit cosițele,Cu mugurași pufoși, catifelați,M-apropii și-i mângâi cu palmele,Ei tremură și mă privesc înfricoșați.Asemeni unui candelabru, salcâmulși-aprinde florile albe, parfumateO albinuță culege-n grabă tot polenul,Încarcă sacii și pleacă mai departe
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
din clopoțel Și deodată, se trezesc din adormire, Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
bătrâna-nvățătoare, De-al meu abecedar, misterul unui început Și de copiii-n uniformele de sărbătoare. Mi-i dor de casa copilăriei mele, De mărul mare din ogradă, De romanița cu luciri de stele Și de cocoșii puși mereu pe sfadă. Mi-i dor de iasomia din grădină, De trandafirii, ce-i udam cu drag, De liliacul, de pufușorul de sulfină Și de măicuța, care m-aștepta în prag. Mi-i dor de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri
MI-I DOR de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385118_a_386447]
-
ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă: - Fraților, îi lămurește, Asta e ... prima zăpadă! Referință Bibliografică: PRIMA ZĂPADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384344_a_385673]
-
să-i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi cînd nu mai ai ce zice.“ Acum se va stîrni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă și latină. „Sufletul este alfa și omega“, zise Petru. „E bine tot ce Încuviințează Dumnezeu.“ „Fapta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Conform cu prea teribilul program, Ce i-a adus rapid într-un impas, Cei doi au fost din Eden izgoniți ... Dar șarpele, se pare, a rămas!! LA COADA COZII O veveriță, vulpea și-un păun Porniseră-ntr-o bună zi o sfadă Pe tema: „Cine ar avea o coadă Mult mai grozavă?!” - lângă un alun. Spre-a nu se-ajunge la o busculadă, Li s-a propus - se pare de-un lăstun - Să facă, după cum e oportun, Un ... referendum chiar într-o
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]