48 matches
-
stârpi orice alcătuire binecuvântată de Creator, cu duh de viață! Întotdeauna am crezut că Moartea este aceea care îi călăuzește pe Cavalerii Apocalipsei, zice Fratele. Că Ea le-nchide pleoapele, celor căzuți în lupte. Și, mă gândeam eu, că am sfeclit-o! Nu-ți ocupa creierii cu asta! îi aruncă Îngerul o căutătură bine-cunoscută, neclintită. Moartea a fost și este responsabilitatea mea! Bâțâindu-se binișor din creștet, cu pomeții săi învăpăiați de cuperoză, nenea Sandu se întinde după telefon. Stai liniștit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se lase prins : nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. :i, în caz că tot n-am înțeles, a adăugat : Nu pierde ea româna vara tăind frunză la cîini, ci înjură cu foc, le freacă ridichea celor ce-au sfeclit-o, gulia celor care au pus-o de mămăligă, celor ce-au uns pe ici, pe colea și-acum așteaptă para mălăiață cu ochii cît sarmaua. Spunînd dulcegării nesărate de parcă avem prune în gură, (z)borșindu-ne unii la alții, belindu-ne
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spunea locotenentul Făgurel că de foame mai poți răbda, da’ de sete ba? Și să nu-ți treacă prin cap că ai să găsești o fântână de unde ai să bei apă... ferita Sfântului! Dacă inamicul a otrăvit fântâna? N-ai sfeclit-o? Și apoi, ce îi avea de mâncare la tine să drămăluiești firimitură cu firimitură, că cine știe? Ai plecat în misiune pentru o zidouă și rămâi între dușmani trei-patru zile!... Dacă îi vară sau toamnă, poate mai găsești ceva
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
surprinzându-și eroii în evoluție, cu atât mai mult cu cât Creangă se oprește asupra trăirilor interioare, analizând efectele unei anumite situații sau relații interumane din perspectivă psihologică uneori: “Na! Dănilă, zise el in gândul său, așa-i ca-i sfeclit-o?”, “<<Ia, acu-i acu>>, zise Prepeleac în gândul său oftând”. Încercarea labirintului din perspectiva “drumului spre centrul ființei”, are ca punct de plecare gândul de a construi o biserică. Locul ales pentru înălțarea bisericii este pajiștea de lângă heleșteu, care
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
fie unu’ care s-ascunde. PARASCHIV: Vax. MAOABEUS: Ce? PARASCHIV: N-ai de unde să știi. MACABEUS: Ce? (Pauză.) Mă duc să văd. PARASCHIV: Te rade. MACABEUS (După o pauză.): Așa e. (Pauză; se gândesc amândoi.) MACABEUS: În căzu’ ăsta, am sfeclit-o. PARASCHIV: Descurcă-te. Nu ziceai tu că aici nu vine nimeni o sută de ani? MACABEUS: Acu’ e seară sau e dimineață? PARASCHIV: E dimineață. MACABEUS: E dimineață devreme? PARASCHIV: E dimineață rău de tot. MACABEUS: Mă duc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi, o fi! Fata e frumoasă, e dată dracului. Cum îți spun. N-a mai vrut. Dar și Titi, violent, nici nu-ți vine să crezi, când îl vezi așa bleg. Eu, când i-am văzut față-n față, am sfeclit-o. Hait, zic, acum se-ntîmplă ceva! Și-ntr-adevăr, domnule, nici n-am băgat de seamă când au sărit unul la altul! Titi își încleștase mâna în părul lui Felix, Felix îl strângea de gât. Comèdie mare! Pentru o femeie, pentru o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de porumb în picioare uscați și numai buni de cules, după ce s-a asigurat că nu-i vor asculta nimeni, i s-a adresat ca unei ființe la care ținea mult. Numai în fața acestora întrebuința apelativul "bădie". Bădie Costache ai sfeclit-o rău... și noi pe lângă tine! Poate nu știi ce perdaf mi-a făcut tovarășul secretar? Anul acesta ne-am ras cu primele de orice natură! Vin sărbătorile. Toți au nevoie de bani. Cum crezi că o să te privească colegii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ei, Mina, ce Dumnezeu, nu mă auzi? (o apucă încet de umeri) Mina! Mina: (e prezentă) Da... Ilie: Am sunat la ușă. De ce nu mi-ai deschis? Mina: N-am auzit... zău că n-am auzit. Ilie: (renunțînd) Era s-o sfeclesc cu florile! Aia credea că, dacă nu le-am luat pînă acum, nu le mai iau. Era să le vîndă. Sînt frumoase, nu? Mina: Da, îți mulțumesc, Ilie. Să le pun într-o vază. Ilie: Nu, lasă-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
simțea deja mulțumită și ajunsese la concluzia că, până la urmă, era fata lui Minette când venea vorba de gătit. Să te ții de o rețetă, își dăduse ea seama, era la fel de simplu ca rezolvarea unei ecuații matematice. Sigur, o cam sfeclise când se apucase de zdrobit boabele de piper în mojar, căci vasul, cu pistil și piper cu tot, îi scăpase din mâini și alunecase pe blat până când se izbise de pământ; castronul se sparse, iar pe jos se împrăștiară praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fericit, spunându-i că nu știa ce era mai frumos - golful sau înfrângerea lui Lomond. Fetele erau și ele entuziasmate de perspectiva unei zile la salonul de frumusețe. Și Darcey le zâmbi tuturor, ușurată în sinea ei că nu o sfeclise la ultima întrebare și în același timp neputându-se bucura deloc de victorie. Simți mobilul vibrând în buzunarul blugilor și îl scoase. — Eu sunt, se auzi vocea lui Tish de la celălalt capăt. Stai puțin. Darcey ieși din bar ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
obicei se adeverea. Nieve știa că ea însăși intra uneori în panică din nimica toată. Nu că și-ar fi dat cineva seama. Nu că ea ar fi lăsat să se vadă. E bine, își spuse închizând computerul. N-am sfeclit-o cu nimic. Știu sigur că nu. Deschise sertarul de la birou. Răspunsurile la invitații erau legate într-un pachețel ordonat. Se uită din nou peste ele. În câteva săptămâni, șopti ea. În câteva săptămâni avea să se întâlnească cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
umilință, fără strădanie, fără nimic. Toți au cîte ceva de spus. Și-l și spun, pe nesfîrșite coli editoriale. Și se și cumpără. Sigur că la Început a fost cuvîntul, dar dacă și la sfîrșit va fi la fel, am sfeclit-o, cine știe de ce frază mirobolantă, chiot ori termen imitativ vom avea parte. Despre stil, În ziua de azi, se aude tot mai rar. Pare ceva demodat, ieșit din uz, fără promo, fără efect. Or, la o carte nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iarba lungă, trasă și strivită sub roți ca un flux puternic de apă sub barcă. Viv sălta În scaun, rîzÎnd. Dar Reggie se Încrunta, aplecîndu-se și trăgînd vîrtos de volan. — Dac-o să ne Încrucișăm cu cineva din direcția opusă, am sfeclit-o, zise el. Și ea știa că se gîndea la ce-ar fi dacă ar avea un accident, dac-ar tampona mașina și ar rămîne blocați acolo... Dar poteca se Înclină și coti, iar ei se treziră dintr-odată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu sticlele-n ochi, cu giubenul În cap și cu basmaua iac-așa scoasă. Cum m-a văzut - că trebuie să fi fost schimbat la față, cum sunt eu când mă necăjesc (Își mângâie favoritele) - cum m-a văzut, a sfeclit-o... A Întors capu-ncolo și a Început să bea din Țigară știi așa, niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă-ntorc eu iar la loc și mă fac că mă uit la comèdii, se-ntoarce și bagabontul iar cu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pseudonimul destul de transparent cu care Edgar își semnează cronicile.” (I.L. Caragiale) Mai mult, construcțiile/ propozițiile incidente dezvoltate în baza verbului zicerii nu se pot lipsi de construcțiile/ propozițiile „neincidente.” „Na! Dănilă - zise el în gândul său - așa-i c-ai sfeclit-o?” (I. Creangă) b. „Fenomenele sintactice” sunt structuri de gradul II, în sensul că rezultă din modificări la care a fost supusă, din diferite motive, o structură primară; anacolutul, de exemplu, rezultă din întreruperea cursului inițial, „obiectiv”, al unei relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
surprinzându-și eroii în evoluție, cu atât mai mult cu cât Creangă se oprește asupra trăirilor interioare, analizând efectele unei anumite situații sau relații interumane din perspectivă psihologică uneori: „Na! Dănilă, zise el in gândul său, așa-i ca-i sfeclit o?”, „«Ia, acu-i acu», zise Prepeleac în gândul său oftând”. Încercarea labirintului din perspectiva „drumului spre centrul ființei”, are ca punct de plecare gândul de a construi o biserică. Locul ales pentru înălțarea bisericii este pajiștea de lângă heleșteu, care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
n-apuc să ajung la nunțile lor, până la revedere și la cadouri, le dedic o povestire întâmplată înainte de căsătoria mea: m-am învoit de la serviciu și m-am dus să mă spovedesc. Am așteptat preotul două ore, convins c-am sfeclit-o dacă-i spun că e prima sau a doua mea spovedanie, că fumez de sparg, că n-am postit în viața mea. Mi-am pregătit și replici: „Da’, dar eu nu urăsc pe nimeni, iubesc oamenii...“. Habar n-aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
tenorii de nu se vedeau la acest moment - îi fac doar un mic vânt, foarte atentă. S-a ridicat, roșu ca un taur și a strigat la mine: "Cu mine să faci exact cum faci și cu ceilalți!" Eu am sfeclit-o toată, am bâiguit ceva: Pedro, scusa, non l’ho fatto a posto. È soltanto una prova... — Cu el ați făcut și La vida breve, la RAI Torino, cu Angeles Gulin și cu Rafael Frühbeck de Burgos. — Si, dar am
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
afle că am și eu un cap cu care judec, cu care, poate, judec mai bine ca el?! Și... și, mă rog, ce trebuie să fac să fiu pe placul, pe poftele "Domnului și Stăpânului meu?!" Țamblac, văzând că a sfeclit-o, dă din colț în colț: Desigur, ai dreptate. Eu vreau să spun... Cum să spun... Nu m-am exprimat eu bine... Prea multe pofte aveți, domnii mei! Uitați că și noi suntem oameni, nu numai "obiecte" pentru "poftele" domniilor voastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el cu amar și obidă. O, Apus-Apus, trezește-te! Ați trâmbițat o "Mare Cruciadă"! Totul s-a oprit la trâmbiță! Voi, acești crai, regi, principi, ce-ați făcut pentru pacea Europei?! "Lasciate ogni speranza", Ioane! "Lasciate!..." Mai pe românește: Am sfeclit-o și cu prea-negustoreasca Veneție... N-am plecat, totuși, cu mâna goală, continuă Țamblac cu ironie. Ne-a făcut cinstea și onoarea să ne pricopsească cu un ambasador... Cu ceee?!?!... Cu un ambasador! "Trimisul special al Marelui Senat venețian", dumnealui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
omul... nu vrea și pace!... Bine! Pleacă! Pleacă mă! Ne-am înțeles: mormânt! Cupcici, fericit, se repede să-i sărute mâna: Mormânt, nea Isaio! Mormânt!... Ce faci, Isaio? protestează Alexa. Nu se poate așa. Dacă se slobozește... noi... Ahaaa! Ai sfeclit-o... Cară-te! îi spune lui Cupcici. N-auzi?! Cupcici bolborosește ceva a mulțumire și pleacă grăbit, să nu se răzgândească... Ai greșit, Isaio! "Cârpă" aista... dacă, dacă vorbește?! spune Alexa alarmat. Au chiar așa prost mă crezi, Alexo? Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răsuflând greu, cu obidă și se împiedică de cârpele ce-i atârnă legate cu un curmei. Pe dracu' alt domn!! răbufnește Daniil revoltat, dar imediat se pleznește peste gură și-și face trei cruci. Doamne iartă-mă! Na, c-am sfeclit-o și eu! Închide ochii. Se reculege... Se concentrează, adâncindu-se în el, apoi, iluminat, cu ochii închiși și mâinile întinse fremătânde, grăiește rar, profetic: Fii pe pace, Ștefane! Îi văd! Vin! Vin! Cu miile! Urcă potecile! Te caută! "Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aiasta! Daniil tace. Ștefan îl bate pe umăr: N-ai teamă. Ți-am făgăduit doar: Voronețul... O să mă străduiesc să-mi țin cuvântul... Fii pe pace! Ai mai văzut drac mort? râde el și se plesnește peste gură. Iar am sfeclit-o! Ți-am spurcat bisericuța cu drăcușori... Cum plec, fă o sfeștanie, o molitvă de curățire; afum-o cu tămâie, spal-o cu agheasmă... Mulțămesc de găzduire și de povața cea bună, spune Ștefan și se apleacă adânc înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]