49 matches
-
trebuie să se ridice la rangul mesajului. Iată un exemplu: „Preoții activiști sunt și mai haioși: recită poezii proprii precum A. Păunescu, au mâncărimi filosofice, politice etc. Dacă nu ai suficient tact pentru a te retrage din fața veleităților cultural-politice-conspiraționistoteologice, ai sfeclit-o! Popa ține să-și încoarde capacitățile ‘telectuale, uitînd că un strop de har face mai mult decît un scaun la Academie.“ (p. 68) Asemenea fragmente cad sub pragul estetic al minimei calități literare, impresia pe care o dau fiind
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
-l pot spune deocamdată... Madame Esmeralde face unghiile, are cliente care știu tot... Bunăoară în privința debarcării, cucoanele știu ora, locul exact... Radiourile nu mai lasă nici un dubiu. Și flecarii la fel! cafenele, mulțimi, trotuare! E o urlătură generală... nemții au sfeclit-o! O să fie masacrați și toți ceilalți! Undele răgușesc răcnind de la Tomsk până la Sydney, Australia, de la Aberdeen până în Ciad, că o să fie un măcel cum nu s-a mai pomenit de trei veacuri! că o să curgă sângele, torente, mațe peste
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
mărgele negre de la gît, acestea izbiră marginea de lemn a sicriașului ce scoase un sunet sec. Era ca și cum Belu ar fi sughițat brusc. Ca și cum ar fi scos un sunet de-al lui, ultimul. Activiștii cu vigilența lor cu tot o sfecliseră. Pe urmă, Doamna în negru se retrase solemn mergînd de-a-ndaratelea și uitîndu-se țintă la coșciugul care, acum, la un semnal, începuse să se lase în jos pe platforma lui acționată de niște scripeți tăcuți. Cînd Belu Silber a dispărut în
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
ultimii zece ani, guvernanții au ajuns la adevărate forme de genialitate în a subtiliza bucata de pîine neagră a amărășteanului și-a o transforma în Mercedes-uri, vile si armate de bodyguarzi personali. Numai că de data aceasta chiar am sfeclit-o. Reciclarea bunurilor nu mai poate reprezenta acum decît o reciclare a mizeriei. Iar în plan moral, o reciclare a mizeriei morale. Dl. Năstase știe toate aceste lucruri, iar din eternul echilibru instabil al României probabil că niscaiva reproșuri americane
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
avut un handicap din cauza asta, pentru că știrile despre țara noastră erau în mare parte negative. Și azi sunt cunoscut la fel în zona mea: «A venit românul». Într-o vreme glumeam cu amicii mei nemți. Ei îmi spuneau că au sfeclit-o, fiindcă toți românii vor merge în Germania. Iar eu le răspundeam: Când ați năvălit voi în Transilvania ați stat câteva sute de ani». Habar nu aveau. Tot timpul trebuie să le explic ce și cum“. Cea mai importantă realizare
Agenda2006-03-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284649_a_285978]
-
lupi - n-avea cum să-i reușească lui Năstase. între altele, pentru că P.S.D. este, cu adevărat, un "partid de mase", unde mișcările de trupe se desfășoară mult mai lent. Cum la capitolul reformei și-al nivelului de trai actuala putere a sfeclit-o, cum guvernarea erodează, e sigur că mai-marele pesedist știe ce-l așteaptă. Promisiunile gogonate din campania electorală se întorc împotrivă-i, și probabil că obsesia lui Adrian Năstase nu e cum să câștige, ci cum să nu piardă totul
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
îi treabă apoi treabă să fie, iar când îi de șăguit apoi să nu-mi stai cu nasul în pământ, că nu valorezi nici cât o ceapă degerată - a precizat Hliboceanu. Că bine zici, Hlibocene. Da’ tu de ce ai cam sfeclit-o când a fost vorba ca în locul lui Dumitru să rămână Iordache Cocoșitu? N-ai priceput că-i vorba de șagă? Ei. Mă gândeam și eu ca omul. Chiar nu sunt bun de nimic? Da’ mi-o trecut îndată. Cred
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ți s-o cam înmuiat genunchii când ai văzut țâdula de la perceptor. Nu?” „Ba bine că nu. Tu dacă ai fi văzut că ți se pune sub nas așa o bucurie... Ce ai fi zis?” „Mă tem că o cam sfecleam”... Și uite așa au lungit vorba cei doi prieteni și camarazi de cătănie până când a prins a li se împletici limba în gură... Numai ce îl auzeai pe Costică: „Măi tu... măi Toa... Toadere. Așa... așa-i că... că ți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
câte un țol pe spinarea boilor asudați, pentru a nu răci. Hliboceanu a venit între cărăușii adunați în cerc sporovăind în voie. Ninsoarea asta ne vrea binele atâta vreme cât n-o stârnește vântul. Dacă, Doamne ferește, s-o destupat borta vântului, am sfeclit-o - și-a dat cu părerea Mitruță. Drept grăit-ai, logofete. Vorba ceea „Ce-i în mână nu-i minciună”. Așa că - până-i liniște - la drum, feții mei! - a grăit Hliboceanu, fără a sta mult pe gânduri. Săniile lunecau ușor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
surprinzându-și eroii în evoluție, cu atât mai mult cu cât Creangă se oprește asupra trăirilor interioare, analizând efectele unei anumite situații sau relații interumane din perspectivă psihologică uneori: “Na! Dănilă, zise el in gândul său, așa-i ca-i sfeclit-o?”, “<<Ia, acu-i acu>>, zise Prepeleac în gândul său oftând”. Încercarea labirintului din perspectiva “drumului spre centrul ființei”, are ca punct de plecare gândul de a construi o biserică. Locul ales pentru înălțarea bisericii este pajiștea de lângă heleșteu, care
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
decât cu 25 de inși; pe drumul la Pitești s-au făcut 36, la Padiște, în plaiul Cloșani, 150 și de atunci încolo au prins a se înglota lume sub steagurile lui. De aceea, față cu acest zgomot au cam sfeclit-o pseudoromînii de la foaia guvernamentală, am putea zice că au simțit fiorii funiei trecîndu-le prin șira spinării. "Romînul" zice: o dată ce conspirațiunea a fost denunțată națiunii, ea este și rămâne spulberată. Care națiune, onorabilă tagmă? Oare nici țăranul nu mai e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi, o fi! Fata e frumoasă, e dată dracului. Cum îți spun. N-a mai vrut. Dar și Titi, violent, nici nu-ți vine să crezi, când îl vezi așa bleg. Eu, când i-am văzut față-n față, am sfeclit-o. Hait, zic, acum se-ntîmplă ceva! Și-ntr-adevăr, domnule, nici n-am băgat de seamă când au sărit unul la altul! Titi își încleștase mâna în părul lui Felix, Felix îl strângea de gât. Comèdie mare! Pentru o femeie, pentru o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Faceți ce vreți cu ea. Da' eu zic s-o duceți acasă la nevastă și copii, că vine Paștele. Și v-o dau pentru că mi-ați plăcut cum ați soluționat chestiunea prin acel "domnule" plin de zîmbet. Cucoana o cam sfeclise. Mi-a spus că v-a văzut în oglindă; i s-a părut că aveți o privire rece, de polițist; chiar m-a întrebat dacă nu știu cu ce vă ocupați. Aveam întîlnire cu ea aici, la hotel, iar camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
iarba lungă, trasă și strivită sub roți ca un flux puternic de apă sub barcă. Viv sălta În scaun, rîzÎnd. Dar Reggie se Încrunta, aplecîndu-se și trăgînd vîrtos de volan. — Dac-o să ne Încrucișăm cu cineva din direcția opusă, am sfeclit-o, zise el. Și ea știa că se gîndea la ce-ar fi dacă ar avea un accident, dac-ar tampona mașina și ar rămîne blocați acolo... Dar poteca se Înclină și coti, iar ei se treziră dintr-odată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă unul. Lăbărțat, clătinându-se ca rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur, oricând nicicând, bineînțeles. Dar ochiul veghează. Apos, fără culoare. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta, încearcă să vezi mai departe, te rog... Încearcă să iei totul, nu știu, să nu mai gândești în termeni omenești... - Bine, dar de ce mi-ai arătat asta? Ce legătură are cu ce te întrebasem eu? Aici recunosc că o sfeclisem și nu prea știam ce să-i răspund. Din cauza gândurilor mele demente crezusem că va asocia atracția fizică și scurgerea timpului de pe ecran cu faptul că în definitiv facem umbră pământului degeaba. Dar astfel de asocieri cretine numai eu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
conțineau cele trei litere Învățate În ziua precedentă, cu siguranță dar și cu frică de oarece „inadvertențe”, așa cum le spunea tatăl său greșelilor de scriere cu litere mari de tipar. Ia să vedem, ...ia să vedem, ...e bine! Hm, ai sfeclit-o un pic, aceasta nu merge! Per total e bine, dar nu foarte bine, o notă Între patru și cinci! spunea Victor ca un Învățător de modă nouă, adică din noua Republica Populară Română, stat În care clasa muncitoare conduce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fie unu’ care s-ascunde. PARASCHIV: Vax. MAOABEUS: Ce? PARASCHIV: N-ai de unde să știi. MACABEUS: Ce? (Pauză.) Mă duc să văd. PARASCHIV: Te rade. MACABEUS (După o pauză.): Așa e. (Pauză; se gândesc amândoi.) MACABEUS: În căzu’ ăsta, am sfeclit-o. PARASCHIV: Descurcă-te. Nu ziceai tu că aici nu vine nimeni o sută de ani? MACABEUS: Acu’ e seară sau e dimineață? PARASCHIV: E dimineață. MACABEUS: E dimineață devreme? PARASCHIV: E dimineață rău de tot. MACABEUS: Mă duc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se lase prins : nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. :i, în caz că tot n-am înțeles, a adăugat : Nu pierde ea româna vara tăind frunză la cîini, ci înjură cu foc, le freacă ridichea celor ce-au sfeclit-o, gulia celor care au pus-o de mămăligă, celor ce-au uns pe ici, pe colea și-acum așteaptă para mălăiață cu ochii cît sarmaua. Spunînd dulcegării nesărate de parcă avem prune în gură, (z)borșindu-ne unii la alții, belindu-ne
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de porumb în picioare uscați și numai buni de cules, după ce s-a asigurat că nu-i vor asculta nimeni, i s-a adresat ca unei ființe la care ținea mult. Numai în fața acestora întrebuința apelativul "bădie". Bădie Costache ai sfeclit-o rău... și noi pe lângă tine! Poate nu știi ce perdaf mi-a făcut tovarășul secretar? Anul acesta ne-am ras cu primele de orice natură! Vin sărbătorile. Toți au nevoie de bani. Cum crezi că o să te privească colegii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cît am investit. Crezi că nu puteam plusa? Cum adică? Să dau mai mult decît tine. Dar ar fi fost o acțiune perdantă de la început. Șeful dă să plece, apoi se întoarce spre Ionel: Și s-ar putea s-o sfeclești și mai și. Cum? Să te grăbești cu șpăgile, ca să recuperezi și să te alegi cu niște cătușe. Îți spun astea ca să nu crezi că am ceva cu tine. Mulțumesc, șefu'! Peste trei luni Ionel trece șpaga dată la capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spunea locotenentul Făgurel că de foame mai poți răbda, da’ de sete ba? Și să nu-ți treacă prin cap că ai să găsești o fântână de unde ai să bei apă... ferita Sfântului! Dacă inamicul a otrăvit fântâna? N-ai sfeclit-o? Și apoi, ce îi avea de mâncare la tine să drămăluiești firimitură cu firimitură, că cine știe? Ai plecat în misiune pentru o zidouă și rămâi între dușmani trei-patru zile!... Dacă îi vară sau toamnă, poate mai găsești ceva
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umilință, fără strădanie, fără nimic. Toți au cîte ceva de spus. Și-l și spun, pe nesfîrșite coli editoriale. Și se și cumpără. Sigur că la Început a fost cuvîntul, dar dacă și la sfîrșit va fi la fel, am sfeclit-o, cine știe de ce frază mirobolantă, chiot ori termen imitativ vom avea parte. Despre stil, În ziua de azi, se aude tot mai rar. Pare ceva demodat, ieșit din uz, fără promo, fără efect. Or, la o carte nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ei, Mina, ce Dumnezeu, nu mă auzi? (o apucă încet de umeri) Mina! Mina: (e prezentă) Da... Ilie: Am sunat la ușă. De ce nu mi-ai deschis? Mina: N-am auzit... zău că n-am auzit. Ilie: (renunțînd) Era s-o sfeclesc cu florile! Aia credea că, dacă nu le-am luat pînă acum, nu le mai iau. Era să le vîndă. Sînt frumoase, nu? Mina: Da, îți mulțumesc, Ilie. Să le pun într-o vază. Ilie: Nu, lasă-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]