1,557 matches
-
romanice pare a fi fost o oscilație asemănătoare, în care cel care a câștigat teren a fost tocmai cuvîntul corespunzător românescului sfidare ( în franceză: défi față de provocation, în italiană: sfida față de provocazione). Probabil că în română conotațiile negative ale lui sfidare au fost totuși mai mari decît cele ale cvasi-sinonimului provocare. În Internet abundă atestările acestuia din urmă: "o provocare pentru management", "o mare provocare pentru Guvern" ( adevarul.kappa.ro); "Cei ce au creat Matrix anunță o nouă provocare: Antimatrix" ( filme
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
sclavului și glasul delatorului; când totul tremură în fața tiranului, și este la fel de primejdios să te bucuri de favoarea lui ca și să-i meriți dizgrația, apare istoricul, încărcat cu răzbunarea popoarelor" ( p. 570). Împăratului nu i-a rămas necunoscută această sfidare rostită pe un ton profetic, care avea să circule în multe cópii. El se mulțumi să suprime revista, prea ocupat cu afacerile lumii ca să se ocupe de temerarul autor. Un an mai târziu, vizitând Salonul, ceru să i se arate
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
pasiune erotică, de pasiunea pentru o idee, pentru o cauză, o misiune, un adevăr propriu. Întrebat de un ziarist de ce a ținut să pună în scenă "Mobby Dick", opera lui Mellvile, Vittorio Gassman răspundea: "Este o poveste de nebunie, de sfidare, de depășire a măsurii și asta îmi place". Octavian Paler spune și el undeva că în conflictul dintre cumpătații înțelepți și acei nebuni care uită de poruncile prudenței, de calculul probabilităților și intereselor proprii, care "au îndrăznit, au crezut și
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
din bătătură, cînd numai vulturii dau ocoale enorme acolo, la ei, în văzduh, și cînd doar corbii mișcă aerul munților și înnegresc orizontul, cum se mai poate numi cineva Sf. Gheorghe?) Această denumire medievală mi s-a părut întotdeuna o sfidare, o incredibilă obrăznicie, un atentat imperialist la ordinea politică și socială, o insultă nerușinată la adresa marelui frate de la Răsărit care și-a sigilat altarele și a transformat bisericile în staule. (Cînd Palatul de iarnă a căzut, și o dată cu el toate
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
culegător de flori nepăsător, poate dandy. Decît dacă atribuim dandysmului (nu-i e străin literaturii noastre să înțeleagă altceva printr-un curent, printr-o orientare decît, îndeobște, se-nțelege) un sens deviant. Călin Adam devine, atunci, un dandy al timidității. Sfidarea lui se cheamă frică sau, pur și simplu, oboseală de-a mai încerca. Acel "hai să ne batem" pe care i-l aruncă, din senin, unui fost coleg pe care-l supărase, pesemne, cu spuse în doi peri, e un
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
Radu Cange Vestea Miroase a timp putrezit, în această primăvară. Tone de poezie zac, urlându-și disperarea. Lemne de foc, spunea cineva... În piață, sicofanții fac giumbușlucuri: Mai iau câte un premiu literar, mai aruncă o sfidare. Patria este o cortină după care se petrec lucruri ciudate. Doar o cruciada a copiilor o mai poate reanima. O veste cutremurătoare: S-a sinucis nebunul cu trompeta. (Aiurea, îmi spuse, cinic, filozoful: A fost asasinat... spiritual.) Vers ...Mă așteaptă
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
misterului acestei variante insolite de „crimă perfectă”. Să începem cu sfârșitul. La întrebarea „De ce?... de ce, nene Anghelache?”, după cum se știe, interogatul, „cumine, n-a vrut să răspunză”. Cuminte, cuminte, dar evident provocator și cu adresă: de dincolo de moarte, ca ultimă sfidare, parcă, el lansează fiecărui cititor invitația explicită la dezlegarea tainei. Dacă acceptăm premisa unei intenționalități auctoriale în acest sens (și cred că avem motive s-o facem: în timpul vieții, Caragiale beckettiza avant la lettre încercând ostentativ să adâncească misterul: „De ce
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
născut cu câteva clipe mai devreme, geamănul l-a făcut deja: a delapidat. Mesajul e premonitoriu și străveziu: urmează ineluctabil el - verdictul a fost pronunțat și nu admite recurs. Dar, ajuns în acest punct, Anghelache comite un gest luciferic, de sfidare a destinului: el se vrea o ființă condamnată să fie liberă în opțiunile sale majore și găsește resursele lăuntrice de a alege singura ramură disponibilă a alternativei descalificării ca ființă umană: suicidul. Ori, altfel spus, voluntara desființare. În absolut, Anghelache
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
din București. Iată ce părere are editorialista despre repunerea în drepturi a lui Mircea Beuran: “Multe sînt cu putință în România. Puține mîrșăvii de genul spălării de păcate a dr. Beuran sînt însă atît de periculoase. În acest caz tipic de sfidare și batjocorire a adevărului, a probității etice și științifice se regăsesc toate ingredientele crimei morale. Asta pentru că, reabilitîndu-l pe Beuran, nu reabilităm un hoț oarecare, ci un cadru didactic universitar. Spălăm de păcate un individ care, prin dubla sa calitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
copertă), de la care ne putem aștepta să fugă, în orice noapte, la gară! Bricabrac sfidează genurile; nu e nici jurnal de regizor, nici carte de memorialistică, nici de eseuri, nici de proză - și e cîte puțin din toate. În această sfidare a genurilor stă frumusețea cărții, dar și vulnerabilitatea ei. Rămîn la părerea mea (în ciuda seducătoarei argumentații a autorului, de la pg. 158) că toată acea masă de citate din cronici joacă rol de balast; din cauza lor, cartea pare “supraponderală”, seamănă cu
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
pînă deseară! Și o întoarce, rece, dumneaei, să mă amuțească: „Îi prefer pe cei care se duc la coadă în Ghencea, la mormîntul lui Ceaușescu!” Pelerinajele oamenilor simpli în Ghencea, cîți se duc acolo, nu mi se mai par o sfidare. Dacă în mintea lor, Ceaușescu merită comemorat de ziua lui, n-au decît să-l comemoreze. Asta e modesta lor contribuție la democrația autohtonă. Sub Ceaușescu n-ar fi zburdat ei prin cimitire, pomenind pe cine ar fi avut ei
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
la adresa lipsei de conștiință a contextului contemporan. Căci simplitatea, desuetudinea, umilința nu reprezintă în economia poeticii în chestiune decît alibiul unui umanism protestatar, al unei posturi ecologice nedomolite. Blîndul, blajinul Petre Stoica adoptă o hotărîtă poziție împotriva măsluirii valorilor, sfidînd sfidarea lor astfel: „Filosofia din copita măgarului/ melancolia din șoricul porcului/ umanitatea din gușa corbului/ suavitatea din inima parlagiului/ dulceața din cleștele dentistului/ indulgența din valsul focului/ lirismul din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
contra fragilității lor organice. 7. Muzicile care solicită punerea unui punct nu sunt neapărat zidite după principiul liniei, iar "linia-ți dă totul; deci totul e-ntr-un punct (cum a spus,cândva, Hașdeu), ci degajă acel autoritarism și acea sfidare ce duc la exclusivism și la exces, aidoma unei ciume a voluptății și care în clipele de primejdie cucerește mediocritatea, împingând-o înainte. Cu alte cuvinte, sunt acele muzici autotelice și apologetice născute din egoismul și ambiția de a fi
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
Și totuși. Am suferit fizic. Am simțit că mă descompun, că-mi cad bucăți de carne pentru nedreptăți flagrante petrecute în jurul meu, pentru dirijarea opiniilor, pentru articole comandate și fabricate, ca înainte, pentru sforile trase deja fără perdea, pentru atîta sfidare și manipulare, pentru injuriile zvîrlite în stînga și-n dreapta cu sentimentul autorității supreme și eterne al unei puteri inepuizabile, pentru desființarea revistelor, pentru bugete preferențiale, calculate după bunul plac afișat cu dispreț, pentru propulsarea hilară a unor artiști de
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
nordic călare cu o suliță în mână și, pe de altă parte, casa teatrului agățată pe buza unei prăpăstii. "Odin este o stâncă, dar în același timp el știe că totul poate deveni nisip". Ceea ce vedem e parabola borgesiană a sfidării unui grup care se bizuie pe timp, fără a se hrăni totuși cu iluzii. Poți avea aliați, așa ca voi, dar nu poți avea urmași." Și Barba, cu geniul lui caracteristic, apelează la o altă metaforă, al cărei tâlc nu
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
metafizică", vădindu-se mai apropiat de gnostici decît de părinții Bisericii, cu același alibi demonic. Iar la V. Voiculescu predomină, pe fundalul unor similitudini argheziene, temperamentul teluric, pătimașa senzualitate care-l împing spre indecizii și anxietăți, dar și spre o sfidare oarecum naturală a divinității, nutrită de dulceața păcatului specific răsfrîntă în pasta densă a discursului metaforizant. Aparent, Cartea Psalmilor a lui Paul Aretzu e străină de asemenea derogări de la dreapta credință, scriptural statuată în structura conceptuală a Bisericii. Dar se
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
nici propria-i fire, la rândul său un destin, nu-i vor îngădui să evadeze. Cu rezerva speranței, acel poate mâine surplusează, iar aici gândul ne duce la replica finală a Scarlett-ei O"Hara, din Pe aripile vântului. O fragilă sfidare, o vitează sfidare la adresa neantului. Prin calitatea persuasiunii, lectorul se include acelui poate mâine, replică la cenușiul vieții, la dezastruosul astăzi, participă la tentativa de autorecuperare a unui eu din care cotidianul smulge bucăți. Petrecându-se pe alte meridiane, acțiunea
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
fire, la rândul său un destin, nu-i vor îngădui să evadeze. Cu rezerva speranței, acel poate mâine surplusează, iar aici gândul ne duce la replica finală a Scarlett-ei O"Hara, din Pe aripile vântului. O fragilă sfidare, o vitează sfidare la adresa neantului. Prin calitatea persuasiunii, lectorul se include acelui poate mâine, replică la cenușiul vieții, la dezastruosul astăzi, participă la tentativa de autorecuperare a unui eu din care cotidianul smulge bucăți. Petrecându-se pe alte meridiane, acțiunea romanului se axează
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
știe, esența unui dandy este dată de propria sa apariție publică, de felul în care se îmbracă, de forma mustății, de aerul său aerian, de disprețul pentru natură (inclusiv femei, aici exemplul amorezatului Rică Venturiano nu mai este valabil), de sfidarea regulilor de comportament recunoscute de societate și, în general, a tot ce este omenesc. Trăsăturile specifice dandy-ilor sînt însă infinit mai multe și simpla lor enunțare (în ordine alfabetică) de către Adriana Babeți poate produce senzații de vertij: "abstracție vie
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
de succes. Fără presiunile americane, ar fi fost greu de imaginat schimbările asociate cu linia reformistă a lui Gorbaciov. Toate informațiile concură asupra faptului că liderii sovietici deveniseră conștienți, la mijlocul anilor "80, de faptul că URSS nu putea face față sfidării americane, în primul rînd în planul tehnologiilor militare (între acestea, mult ironizata Inițiativă de Apărare Strategică). Pe de altă parte, așa cum recunoaște și Mihail Gorbaciov într-un articol publicat în New York Times din 7 iunie 2004, Reagan a fost un
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
cu toții tineri, strălucind de nefericirile istoriei. V.(irgil Ierunca " n.m.) descoperea România (sau mai curînd o mitiza), după ce o pierduse și scotea Caietele de Dor (le trăgeam roneotipate la Force Ouvričre, alături de România muncitoare a lui Eftimie Gherman), ca o sfidare imperioasă, Mircea Eliade încerca să reediteze Război și pace la scară românească cu Foręt interdite, Eugen (Ionescu "n.m.) disloca scena și cuvintele ca să scape de obsesia morții, Cioran descompunea tonic și vital speranțele, totul părea frenetic și posibil. Acum nu
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
scriitor minor, în ciuda acestei spectaculoase recuperări. Dar - mă întreb retoric - care dintre avangardiști nu e scriitor minor? Sunt curiozități estetice, dar nu mari valori. Disprețul sistematic față de marea literatură poate da altceva decât o literatură ...mică? Exercită atracția stârnită de sfidarea tradiției, înnoirea limbajului, excentricitate și experimentalism. Așa încât, dacă într-o antologie sau o sinteză a avangardei noastre contează, pe drept cuvânt, Mihail Cosma, Jacques G. Costin și Sesto Pals, nu văd de ce n-ar conta și Grigore Cugler. E ciudat
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
încă nescris, dar ale cărui meandre psihologice se prefigurau. Poliția secretă și zvonurile răspândesc listele negre ale nemților, care își urmăresc și își persecută adversarii. în ciuda marilor dificultăți de a-și întreține familia, Remus Lunceanu refuză, cu un sentiment de sfidare și eroism, oferta de a face gazetărie în slujba dușmanilor, de pildă la "Gazeta Bucureștilor" ca traducător (p. 45-46). Obține, ca măsură de siguranță, de la un comisar prieten un bilet de identitate din care rezultă că ar fi născut în
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
și publicistică din România, dar nu am văzut nici cartea în librării și nici nu am observat o cât de mică semnalare în presă. Prozatorul basarabean despre care s-a vorbit cel mai mult în România este Alexandru Vakulovski, datorită sfidărilor și inconformismelor din romanul Pizdeț, scris și publicat la Brașov, în urmă cu doi ani. Cam aceeași este și situația lui Emilian Galaicu-Păun, aproape naturalizat în România. Literatura basarabeană contează pentru literatura din România tot atât cât contează literatura română
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
poetul vagabond? Mai mult, uneori dialogurile sunt atât de forțate încât dau în ridicol: rămas fără argumente în dezbaterea naturalețe socială versus distincție autoimpusă, Bob (nepotul baroanei Frunzetti) îndeamnă oaspeții să strige "ohe" în ceva ce - bănuiesc - se vrea o sfidare a bunelor maniere, și, implicit, a prințului... Dar, încercând să dau de vreun sens în acest haos, mă întorc la afirmațiile lui Sergiu Nicolaescu privind acest lungmetraj; el susține că e "un film curat, frumos", "o piatră de încercare", ba
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]