135 matches
-
o iscusită paradă de geniu, simulează o experiență pe care nu o are. "Căsătoria maturizează sufletul, dîndu-i deopotrivă sentimentul importanței, dar și greutatea unei responsabilități ce nu poate fi înlăturată prin argumente sofistice, din cauză că iubești. Căsătoria înnobilează omul prin roșeața sfielnică a femeii, care educă deopotrivă bărbatul, pentru că femeia e conștiința bărbatului. Căsătoria melodizează emoția excentrică a bărbatului, dîndu-i tăcutei vieți a femeii putere și însemnătate, dar numai în măsura în care caută toate acestea în bărbat, astfel încît tăria ei să nu devină
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice așezare omenească" (Note de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de regulă, la țărmul mării, în decor cosmic, țesând cu o voce mică, sfielnică, friabilă, broderii vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței. Aparțin gândirii ,slabe", părții de umbră a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici, omniprezența mărcilor imponderabilității: fluturii, marea, aerul, șoapta
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
În vechea Lipsca Nu prea departe de bătrânul Dom în vechea și vestită Lipsca la Thomas Kirche, unde celebra orgă de secoli mai răsună încă, umbrele noastre îmbrățișate a mea și a ta printre uimitele tăceri, din alte neuitate amurguri, sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
suferea o pierdere. Alice Popescu era, prin formație și afinități, unul dintre poeții începutului de tranziție postrevoluționară. Locul ei de drept era alături de T.O. Bobe, Sorin Gherguț și Svetlana Cârstean (de aceasta din urmă apropiind-o inclusiv atitudinea, excesiv de sfielnică și de scrupuloasă, în virtutea căreia și-a amânat cu două decenii ieșirea la rampă). Nu numai istoricește și temperamental, dar și valoric. Despre Sfoara de întins rufe a scris deja, luându-mi-o înainte, Simona Sora, în „Dilema veche” de
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
a rămas doar să bîrfesc personajele clasicilor ruși! Din invidie, desigur! * "Apoi, pe neașteptate, se plecă pînă la pămînt și-i sărută piciorul (s.n.)." De ce, stimate domn, de ce piciorul și nu, cum ar fi fost decent, mîna sau, și mai sfielnic, fruntea? Doar pentru că s-a așezat în genunchi? Și din genunchi se ajunge la mînă! Și-apoi, bătrînul Dosto zice așa, în general, piciorul. Ori un picior are gleznișoară, pulpă dulce, genunchi cu rotulă fragedă, coapsă ocultă și fierbinte. Cam
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
vreun îndrăzneț care-i zăbava, zicea că fi-va până la urmă o minune. Atât. * Ninsese și-acum duium peste bordeie, ca-ntotdeauna. Poclada așternută scânteia, făcând din Cer noaptea o boltă de poveste cu ce a fost... Fumurile adăposturilor tremurau sfielnic în aerul tare. Locul părea de basm, oprit într-un ceas al așteptării... În ajunul zilei temute, "veneticul" nu-și găsise deloc stare. Frământase tot timpul din nări și bolmojise ceva prevestitor în timp ce termina din cuțit șuierica. Întrebat de puradelul
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
minte-veșminte-morminte, iubirea-știrea-simțirea-firea, lună-nebună, translucide-ucide, întruna-străbuna. În Sonetul VI - Din cercul magic mușcă pătimirea -, trubadurul din zorii mileniului al treilea ne încredințează că așteaptă cu bucurie mântuirea, că este ,,sfiirea/ Ce ostoiește zbaterea zăludă’’, pentru ca, în final, să ceară imperios (deloc sfielnic!): ,,Privește-mă, Lumino, sunt divinul// Pe care-l tulbură demult Cuvântul/ Împurpurând cerescul și pământul:/ În numele Iubirii, ia-ți tainul!’’. Poza grandilocventă a poetului: ,,sunt divinul’’ se vrea, probabil, o excesivă, poate disperată captatio benevolentiae adresată brutal și imberb iubitei
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Un enciclopedist, nu doar un erudit... Vă veți convinge.”. Cu bonomie ortodoxă și cu iubire creștinească surâzătoare, abia ținută în frâu, am străbătut, apoi, împreună, curtea Mânăstirii Prislop. Ne-a condus la mormântul Sfântului Ardealului, Arsenie Boca, dându-ne, discret, sfielnic, sfaturile strict necesare pentru pașii pe care se impunea să-i urmăm, în rugăciunile noastre, în aprinderea câtorva lumânări... Am coborât, ulterior, fără grabă, la Maica Stareță, căreia i-am dăruit reviste și câteva cărți, aduse special de la Craiova. Dădeam
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodinește-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem a spune nimic din ceea ce, îndeobște, îți reține atenția. Aibi încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai blând - spuse Radu Stoenescu-Baicâzu - căci tragem toți la el: boieri, răzăși, curteni. Bici să avem, că de arat e destul. — Nici eu n-am auzit de domnia-ta până acum, dar vremea noastră nu stă înapoi, ci înainte - plecă sfielnic genele țigăncușa. — Hm - tuși Radu Stoenescu-Balcâzu - nu stai rău cu retorica. Și din ce neam ești? — Neamul meu - zise Cosette •— s-ar fi tras din Egipt, dacă pe drept cuvânt nu se trăgea din India, iar eu am fugit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
liniștit sub plapumă și nu se prostea luând multă apă rece de izvor și apucându-se de jalbe. Episodul 188 PE TEME GENERAL-UMANE (IIÎ Dar nu numai prin promptitudinea și punctualitatea cu care-și trezea dimineața stăpânul își mărturisea Măriuca sfielnica dragoste, ci și prin alte corvezi zilnice, la care se înhăma cu plăcere, doar-doar o băga de seamă boierul focul ce i se aprinse în pieptul feciorelnic, dar pietros: ștergea de praf cărțile aduse de la Padova de Radu Stoenescu insistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-atunci acordul meu e la fel de înțelept. Dar a nu greși e, omenește, ceva foarte rar. Acordul meu greșeala dumitale așteaptă. Iată voluptatea umilinței. Episodul 210 DESPRE RETORICĂ — Dar cred c-am vorbit prea mult, frați dragi - zise papa plecând sfielnic ochii - răpindu-vă din timpul ce vi se cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până s-ajungeți aici, atâtea văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri oaspeți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
semăna omul. Adevărata Îngemănare e cînd bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cît pe-aci să-i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi cînd nu mai ai ce zice.“ Acum se va stîrni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sărise la mecanicul de întreținere. — E un caz particular, nu se poate generaliza! interveni comandantul Felix S 23, uitându-se cu asprime spre Stejeran 1. — Cum te cheamă pe dumneata? îi zâmbi Getta 2 tânărului robot TESA. — Stejeran 1, răspunse sfielnic acesta. — Și - continuă Getta 2 din aceeași poziție teribil de comodă - ți-ai dori mult un circuit așa... mai... uman? — Enorm de mult, răspunse Stejeran 1, plecându-și capul metalic. Pentru că procesul ca atare l-am înțeles, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai rămână... el, somptuosul crin Al formei care urcă și se desprinde, parcă. De malul apei unde tot gândul tău se-mbarcă Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin... Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Arătarea” cu manșete albe răsfrânte, guler scrobit și cravată-mpletită-n două limbi de aramă ce ieșeau pe la poale își regăsea conturul palpabil în pianul din spatele cortinei de pe scena sălii de spectacole, de la etajul dintre cele două pavilioane ale școlii - triumfător și sfielnic, devotat și încăpățânat, curajos dar și îndărătnic în a-mi ține de urât și care, vai, pentru atât de puțin era „băgat în seamă” în zorii fiecărei zile de școală. Mă ajuta să mă dumiresc la cele din jurul meu el
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
prea sunt criticat, Drumu-i abrupt, strălumine Prin crengile-brațe străbat. Lăsați mohorâtele pagini. Neînduplecatele legi, Uitate-s atâtea imagini Din cărțile vechilor regi. Miasmele urii și fricii Mai stăruie-n suflete, dar Priviți ce senin este cerul Când treci peste norii-hotar. Sfielnic este gându-nainte De a ajunge cuvânt, Lăudat fie cel care minte Că ultimul drum e-n mormânt. Să mergem privind doar în urmă, Acel Început neîntinat, Să nu alergăm ca în turmă, Ne-ntoarcem la Primul Păcat. Cunoașterea, dragostea
ÎNDURARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363082_a_364411]
-
vine întrebarea și regretul că nu voi găsi răspuns: de ce așa de târziu? Spun asta și pentru că autorul publicase în ziarul Milcovul de acum trei decenii de mai multe ori. Nu era un necunoscut. Probabil că a avut întotdeauna o sfielnică dar păguboasă reținere. Se vede treaba că până când nu a fost convins de valoarea scriiturii sale, nu a considerat că ar fi bine să dea publicului lucrările sale. Bine că am apucat să le vedem strânse împreună. De fapt cea
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
luați cu voi doar modelările lutului. Ultima Poartă de astăzi se va numi după voi Poarta Sărutului”. GHICITUL ÎN FRUNZĂ Se poate ghici și-n ultimele frunze? Am surprins vântul de seară cum a răsucit de vreo câteva ori palma sfielnică a frunzei, întâi pe o parte, apoi pe cealaltă parte. Într-un târziu s-a reîntors și a-nceput din nou să-mi citească neîncrezător frunza, întâi pe o parte, apoi pe cealaltă parte. „Tălmăcește-mi, vântule, profeția nervurii! De ce
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
creanga lui ca frunza inima-i bătea. Beția unei glorii sterpe a încins O coadă de topor ferice înadins, Și-n vanitate starea își abțiguia. Sub coaja unui secol ipocrit și greu, De gânduri ucigașe teiul n-a scăpat. Privea sfielnic spre apusul unde eu Cu lacrima l-am inventat pe Dumnezeu, În cerul unde îngeri s-au abrutizat. 08.10.15 Referință Bibliografică: LEGENDA TEIULUI DE-ACASĂ / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2089, Anul VI, 19 septembrie
LEGENDA TEIULUI DE-ACASĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368437_a_369766]
-
Și din nou uimire: la Bastion, după ce frumoasa blondă cu ochi albaștri a predat tot ce trebuia, Vlad i-a luat cu grijă mâna mică și rece și ia sărutat-o, așa cum știa că obișnuiau „francii”... Fata sorbise cu zâmbet sfielnic privrea lui verde, ca de codru. Il plăcuse Catharina, dar se și temea de el, căci faptele lui draconice la adresa negustorilor sași erau știute. Insă dragostea se cuibărise deja în inimile lor, căci așa e ea, se-așează unde-i
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
cald În foșnetul de spice și-al ierbilor smarald. **** Un pat de trandafiri și dragostea mea sfeșnic În noaptea cea cu gust de ciocolată În clocotul iubirii a mea te vreau azi toată Cu trupul tău cel cald și zâmbetul sfielnic. Miresme și trăiri, de mine fii aproape Că apa care curge prin vadul unui râu, În pat ca să ne prindă la ceasul cel târziu Iubiri ne prindă-n mreje și-n trupuri să ne sape. Să pună de amoruri pe
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
pe firul normal al existenței acesteia. Mi-am imaginat-o fată de mici burghezi căreia-i trecuse vremea însoțirii, mi-am imaginat-o văl de sub care, nepuse la vedere stau varii sentimente pur feminine ce înglobează tremur păstrat feciorelnic, apropiere sfielnică dublată de duioșie maternă - era doar mai vârstnică decât Will, deschidere de boboc crescut în umbră și acoperit de plin soare, năvalnică feminitate descoperitoare de izurile rozelor, de falice izuri, proaspătă mamă în multiplu de trei, lăuzie încoronată de scâncete
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
îmbrățișarea dragostei părintești se nasc Fiorul, Destinul și Dragobetele - dragostea urmașilor celor binecuvântați. DRAGOBETELE - sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii, începând cu 24 Februarie și până la mijlocul lunii Martie - închipuie pe tânărul surprins în taina de lumină a purității, în sfielnica chemare a alegerii persoanei iubite, în purpuria îmbrățișare a Dorului drag, în cântul și poezia Nației sacre, în cuminecarea bucuriei și a suferinței Neamului întru taina mărturisirii sale hristice. DRAGOBETELE este tânărul mire împodobit în veșmântul frumuseții, țesut din brocardul
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]