129 matches
-
pe vâltoare,/ Destinul lumii însetat de soare,/ În mările absentelor soroace.// Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită,/ După roșața sfiiciunii tale,/ Stropită de comorile astrale,/ Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită." Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Iar de măcinat macină altceva decât boabe de grâu și anume destinul lumii însetat de soare în mările absentelor soroace! Citind volumul de versuri al lui Augustin Popescu îți vine mereu să cauți butonul de care
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
oricare vis” (Curățenie). Autorul pare a-și fi introdus o disciplină a renunțării, o austeritate ce-l oprește de la efuziuni, de la patetisme care n-ar fi decît zădărnicii. Imaginarul e restrîns, sobru, ascetic. Mirajul unei existențe plenare apare întrezărit cu sfiiciune, precum o lumină puternică prin crăpătura unei uși: „Ne-am oprit să ne luăm rămas bun. Într-o pată de aur și lumină. Ei s-au întors acolo plutind peste păduri. M-au lăsat singur cu negrul cățel într-o
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
de moarte poezia Pericol de moarte poezia și sufletul perindat prin intermundii amenințare de exterminare a clipei în casa de lemn pocnind din toate încheieturile și din toate fibrele cînd lumina întîrzie prea mult pe suprafața-i lucioasă înfiorată de sfiiciunea goliciunii imaculate a gîndului care prea mult adastă-n contemplare și nici un semn nici o literă scrijelată nu trădează interioru-i devastat de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
săptămâna trecută un articol al domnului Alex Ștefănescu pe care noi îl lepădasem la numitul pe românește Coș. Și, în legătură cu a cărui nepublicare de către noi, autorul a făcut mult caz pe net, acuzându-ne de, vezi bine, cenzură. Recunoaștem cu sfiiciune că l-am destinat Coșului de deșeuri fiindcă n-am dorit să contribuim la campania electorală a (fostului nostru, până deunăzi) colaborator, aflat pe listele unui partid pe care nu-l numim ca să nu fim suspectați că-i facem reclamă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4157_a_5482]
-
editeze și să tipărească poezioare adecvate vârstei celei neatinse de trufia vremurilor și-a oamenilor lor (cam pe la 10 ani...). Iat-o acum, tânără adolescentă, elevă în clasa a IX-a a Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara, pășind cu sfiiciune și curățime pe drumul scrisului, mai închegat, mai profund, uneori chiar tulburător prin tematica socială abordată, dar fidelă versului rimat de început. Ne dăruiește astăzi o carte în care adună poezie scrisă cu gingășia și puritatea lacrimii călduțe de copil
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Citește mai mult DIMPREJUR...Lumina lunii
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Citește mai mult DIMPREJUR...Lumina lunii cade blajinăîmpânzindu-se tăcută în odaieîntr-un auriu molaticPrăbușindu-se mai apoipeste noiPeste mine și foaia de plânsetca o târzie binecuvântareCu sfiiciune afișezun zâmbet înlăcrimatde-o amintireMângâiere, strecurată tiptilpână în creștetul peniței,venită din adâncurica o candelă nestinsăDin ce în ce mai luminoasă,mai vioaieSă-mi vindece rănilecu o altă luminăLumina dimprejur !... XIII. TOT ASTEPT..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1962
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
cadâna de serviciu. — Masaj sau vernisaj - răspunse dânsa. — Masaj! - hotărî sultanul și-o luminiță ciudată îi sclipi pentru o clipă în ochi. După aceea? - întrebă el cu un glas care îi miră pe moldoveni prin moliciunea lui. Cadâna plecă cu sfiiciune privirea. Mda - zise sultanul, trecând firesc peste stânjeneala cadânei. Și-apoi? — Apoi duș sau spectacol - zise cadâna. — Duș - hotărî sultanul. — Luminăția-ta - interveni timid viziriul - n-aș îndrăzni să vă tulbur măreața pauză dacă n-aș cunoaște cât de adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi să-l privească pe sub gene? Vru să se-ntoarcă și să transpună în practică ceea ce simțea, când deodată papagalul cârâi scurt: — Stai liniștită, Ruxăndriță! „Fire-ai a dracului de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru, tinerețea nepotolită a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PUNCTE CARDINALE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Puncte cardinale Călătoream...călătoresc cu gândul, De amintiri tezaur adunându-l. Deschid cu sfiiciune Cartea Sfântă, Iar dorurile multe mă-nveșmântă: Altare vechi și băi aurifere, Și moții, codrii mari de conifere, Câmpia transilvană de iubire, Cu dorurile de nemărginire. Urc gânditoare scări medievale, Cu Oltul îmi croiesc prin munte cale, Adun legende, lacrimi
PUNCTE CARDINALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361344_a_362673]
-
El sub acoperire, ne latră și ne mușcă, Ba-i câine, ba pisică, el are ochii mari și negri ca huila, ca smoala din Tartar, nu fii cu mine, dragă, prea familiar îmi spune, am fost cândva prieteni, cuprins de sfiiciune i-am dat o adresare ad patres, jalnic leu, are pe piept doar stele și creierul e greu, fălos intră în sală, fălos intră-n mormânt, acolo o să aibă un foarte greu cuvânt. Sunt familiar cu mine, cu tine, că
LEUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361402_a_362731]
-
să vibreze. Și retragerea sub voalul Aparent de pofte șterse, Tot un chin plăcut pe valul Abstinențelor perverse. În altar îngenunchiate Senzuale și lascive, Tot desfrâu și voluptate Dornice și milostive... Numai tu, iubito,-n taină, Lubrică și indecentă, Fără sfiiciuni și haină Mi te dărui penitentă. Numai tu, diavol de înger, Noaptea vii să-mi vindeci rana Și mă faci mai rău să sânger Când îți simt pe mine geana... Referință Bibliografică: Numai tu, diavol de înger / Romeo Tarhon : Confluențe
NUMAI TU, DIAVOL DE ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363870_a_365199]
-
Tine voi veni, să-mi dăruiești, Părinte, Credință, să îngenunchez precum străbunii. În aripi să-mi strecori o pace infinită, Să pot zbura spre înălțimea rugăciunii, Iar mintea, rogu-Te, să-mi fie-mpărtășită Cu pâinea și cu vinul dulce-al sfiiciunii! Referință Bibliografică: Pescăruș pe marea vieții / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1079, Anul III, 14 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PESCĂRUŞ PE MAREA VIEŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363502_a_364831]
-
care religiile creștine o fac în comparație cu religiile asiatice. Omul primitiv, nu neapărat din ere arhaice, are o cultură „cosmică” simplă dar temeinică. Și astăzi țăranul român are o logică invidiată de mulți oameni de știință. Este normal ca timiditatea și sfiiciunea întâlnită atât la flăcăi cât și la felele de măritat să condiționeze procrearea de anumite condiții. Joaca de copil „arată-mi-o și ți-o arăt” a ațâțată curiozitate. Repetarea acestui joc nu mai este posibilă când aparatele de reproducție
BĂTĂLIA DINTRE MINTE ŞI TRUP de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348558_a_349887]
-
din orașul Durham, Carolina de Nord. Programul spectacolului a fost alcătuit din mai multe dansuri: ON THE NATURE OF THING (În natura lucrurilor) - premieră executată de dansatorii Shawn Fitzgerald Ahern, Eriko Jimbo și Mike Tyus, sugerând nașterea dorinței, interconectată cu sfiiciunea și răzbunarea. Încurajată fiind improvizația de către coregrafi, am putut vedea alcătuiri pe tema echilibrului, tehnici de contact dintre corpuri folosind legile fizicii și ajungându-se adesea la prize spectaculoase ca în acest dans, mișcările celor trei dansatori fiind condensate într-
2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349324_a_350653]
-
exigență.” (p.175). Surprind în mod plăcut reflecțiile doctorului Eugen Tomescu despre profesoara de la Universitatea Craiova - Facultatea de Filologie (tânăra lui iubită, Iuliana), ale doctorului care era obișnuit și cu înjurături și expresii mai dure și care apreciază „cumințenia și sfiiciunea ei” (p. 181), dar în același mod surprinde și realismul gândurilor Iulianei: „Câte brașoave nu spun bărbații până obțin ceea ce și-au propus de la o femeie.” (p.202) Mi-a plăcut acea filozofie medicală despre sentiment și rațiune, despre inimă
UN ROMAN ŞI UN ROMANCIER CARE INDUC DEPENDENŢĂ DE LECTURĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349407_a_350736]
-
teama de-a pieri / Se 'nalță zborul său întru tării / Și lumea-ntreagă nu mai este haos!” (Petru Demetru Popescu, Poetul, p. 96 .) „...Alungă-mi ispitele din cutele firii, / Revarsă-mi în trup și-n duh alinare / Și dă-mi sfiiciunea, blândețea smeririi, / Părinte Ceresc, Luminoasă Cărare - / Ruga-mi ascultă cu marea-ndurare! / Amin, voii Tale, Părinte-al Zidirii!” ( Florian Saioc, Sosirea trecătoare, p. 122.) „Nădejdea-n tine m-a salvat, Iisuse! / Doar Tu mi-ai dat această bucurie / De-a
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
condei rătăcit prin căruța încărcată de doruri pe care-am avut-o necontenit aproape, ori pe unde mi-a fost dat să ajung ... Primul și cel mai minunat dascăl, cel care mi-a îndreptat vârful condeiului în acea seninătate și sfiiciune a sufletului de copil pe care-l port în mine și azi, a fost doamna profesor Eugenia Potra, fiică a Săcuieului natal. De o frumusețe sufletească cum rar întâlnești, tânără, inteligentă, blândă, purtând podoabă de preț într-un păr care
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
în viață, în India. Este locul unde natura și cerul sunt mai aproape, neinterferate de “facilitatea” civilizației care îndepătează de adevăr și divinitate, tocmai în încercarea de a descifra misterul... - Uneori, vă întrebați - “Cât din viața aceasta să fie sortită/sfiiciunii/de a ne arăta întregi/într-o oglindă de cenușă. (“Oglinda de cenușă”) sau doar vă priviți “umbra întinsă arogant/în oglinzi mincinoase.” (“Geografii imaginare”). Într-unul din poemele sale, Magda Isanos spunea: “De oglinzi mă mai tem și acum
SUNTEM DEPENDENTI DE MIRACOL. DE VORBA CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350810_a_352139]
-
pe al său pui, Toate dorurile le frângi Iubita mea cu ochi căprui. Te rog Doamne Creator Nu-mi răpi floarea din mână! Mă simt lecuit de dor Lasă-mi clipa să rămână. Voi deschide Cartea Sfântă Așa cum știu, cu sfiiciune, În timp ce inima îmi cântă Eu voi fi în rugăciune. Moldova Veche Mai 1967 Referință Bibliografică: Rugăciune / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 399, Anul II, 03 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
RUGĂCIUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346563_a_347892]
-
CEVA NE SCAPĂ... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ceva ne scapă... Lui Mircea Handoca Să fie totul doar o întâmplare? Să fie numai o deșertăciune? Privim uimiți, cu multă sfiiciune, Secenariul în amplă derulare. Vedem în multe fapte o minune, În cer - o insolită-ncununare. Religii ne îndeamnă la visare, Știința încă prea puține spune. Chiar în zadar o floare să răsară, Să-și plece fruntea și să ceară apă În
CEVA NE SCAPĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356576_a_357905]
-
acest model creștin. Cartea beneficiază de o Addenda la ediția a doua, intitulată Sfântul de la Rohia - scrisă de Nicolae Băciuț, în care acesta mărturisește cum l-a cunoscut și ce l-a atras la acest om. „M-am apropiat cu sfiiciune și respect față de N. Steinhardt și, la prima întâlnire, s-a opus să-i sărut mâna, așa cum, și din instinct și din educație, simțeam că trebuie să fac. I-am smuls atunci promisiunea de a-mi răspunde la câteva întrebări
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
a îngăduit niciodată minciuna, compromisul. Mai mult, atunci când i-am cerut ca dialogul nostru epistolar, oricât ar fi fost el de ciuntit de cei care vegheau la (ne)liniștea regimului comunist, să se transforme într-o carte, a acceptat cu sfiiciune - nu putea concepe, în milostivenia și generozitatea sa, că ar putea refuza pe cel ce se îndreaptă spre el cu credință, admirație.Am încercat să reconstitui„întâlnirile” mele cu N.Steinhardt din Jurnalul pe care l-am scris, adesea cu
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]