KorAP: Find »[drukola/base=sfinție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...29 >

712 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213

să mă păzească ! Maica Domnului să mă ocrotească ! Înger, îngerașul meu Fii tu păzitorul meu ! și mă apără de boale grele, De oameni răi, știuți și neștiuți! Dă-mi Doamne oameni buni cu pâine și cu sare și cu Darurile Sfinției Tale ! Doamne Ție îți încredințez boala și fricile toate și te rog APĂRĂ-MĂ! Îți mulțumesc DOAMNE Că m ai ascultat! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Mântuiește-mă pe mine păcătosul (păcătoasa) Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu Mântuiește-mă

Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
primi cu siguranță, la ceas potrivit, răsplata strădaniei tale. Dar pentru asta cere muncă, pentru tine și pentru alții, muncă în folosul tuturor; și „ nu uita când ești voios, române, să fii bun!” Vedeți dumneavoastră, înalte fețe bisericești, în mâna sfințiilor voastre este puterea de a transforma biserica în ceea ce trebuie ea să fie cu adevărat pentru tot omul. Nu mai negați experiențele și scrierile spiritist-științifice, existente pe întreg mapamondul. Recomandați tuturor preoților să studieze măcar câte ceva din această literatură, din

Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438

că toți oamenii bisericii au fost în slujba Securității. Atacând CNSAS-ul, Pariarhia comite impardonabila ticăloșie de a sugera că "așa-numita deconspirare" ar fi un atac la adresa preoțimii în totalitate. Fals! Deconspirați sunt doar cei care au fost conspirați, sfințiile voastre, și nu martirii Bisericii! Dar, până nu se limpezesc lucrurile, n-o să mă convingă nimeni că figurile proeminente n-au lucrat mână în mână cu criminalii comuniști. Ceea ce fac acum înaltele fețe bisericești e un lucru cu potențiale consecințe

Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș (2007) [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

bine șlefuit și poartă în mână o carte foarte subțire, cu tartaje foarte mari. După aureolă, pare a fi de rang ceva mai înalt decât Sisoe.) MAVRICHIE: Vorbești de unul singur, Sisoe? Cine te-a supărat așa de dimineață? SISOE: Sfinția ta erai, părinte Mavrichie? Blagoslovește! MAVRICHIE: Domnul...! SISOE: Ia pustia asta de toiag... De la o vreme, când am trebuință de dânsul nu știu unde să-l găsesc; mereu uit unde l-am lăsat. MAVRICHIE: Ba eu toiagul nu mi-l prăpădesc niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
el alăturea dorm. SISOE: Parcă eu nu tot cu el alături? Da' uit. Uit să-l iau și mereu mă-ntorc să-l caut. MAVRICHIE: Așa? SISOE: Așa. Și, dacă mi-i îngăduit, ce fel de ceaslov porți sub braț Sfinția Ta? MAVRICHIE: Apoi am mai scris o carte de pilde astă noapte. De mult mă ținea gândul s-o fac și pe asta, și iaca am făcut-o. SISOE: Astă noapte, zici? MAVRICHIE: D-apoi cum? Eu nu pot scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
o carte de pilde astă noapte. De mult mă ținea gândul s-o fac și pe asta, și iaca am făcut-o. SISOE: Astă noapte, zici? MAVRICHIE: D-apoi cum? Eu nu pot scrie decât noaptea. SISOE: Tare bine! De, sfinția ta, părinte Mavrichie, ești cap învățat și dăruit, precum se știe. Și nouă, sfinților aceștia mai de rând, ne pare tare bine de câte ori ne cade-n mână câte-o bucoavnă de-a sfinției tale. Acuma las' că și... (arată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
scrie decât noaptea. SISOE: Tare bine! De, sfinția ta, părinte Mavrichie, ești cap învățat și dăruit, precum se știe. Și nouă, sfinților aceștia mai de rând, ne pare tare bine de câte ori ne cade-n mână câte-o bucoavnă de-a sfinției tale. Acuma las' că și... (arată cu capul undeva, în sus, spre ceva invizibil), știi dumneata cine..., te are la mare cinste pentru astă pricepere. La trapeză capeți cele mai mari și mai groase smochine și oala cu lapte dulce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Că, doamne iartă-mă, mi s-a acrit de-atâta dulceață! (Sisoe urmărește de-o vreme cu ochii ceva pe sus, întinde o mână și se uită la ea încântat. Mavrichie bagă de seamă, nu înțelege ce se întâmplă) Da' sfinția ta ce tot cauți cu ochii? Și ce ai pe pumn? SISOE: Sssst! O viespe. Iaca ce chilipir! Multă nădejde nu trag eu, da' măcar să-ncerc... (simulează zădărârea viespii) MAVRICHIE: Ce tot spui acolo, Sisoe? Ce nădejde tragi? SISOE: Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
afli? SISOE (alungă viespea): Că bine zici! Nu-i chip! Mai ieri treceau pe-aici doi frați ai noștri întru neștirbită fericire. S-au oprit într-un dos de tufă, iaca acolo, și unul îl îmbia pe altul: "Rogu-mă sfinției tale, trage-mi un pumn în nas!" Care parcă n-ar fi știut că putea acela să-i tot tragă la bobârnace, n-ar fi simțit nimic măcar de i-ar fi cârmit nasul din loc. MAVRICHIE: Acesta-i lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe care ai scris-o sfinția ta astă noapte? MAVRICHIE: Cartea asta am gândit-o ca un fel de călăuză și se cheamă Despre făcutul minunilor. Întru ea se cuprind sfaturi și învățături pentru folosința sfinților părinți, ca să se descurce la o nevoie. Iară binecredincioșii cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
SISOE: Mi se bucură sufletul și mi se veselește, ca unul care se numără în tagma celor ținuți mai în cinste decât cuvioșii despre care nimeni nu mai știe de ce-au ajuns aici. Și cum stă scris în ceaslovul sfinției tale? MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește cu importanță): Stă scris așa: că acela care a primit această putere mai presus de fire cată a se feri cu strășnicie să facă vreodată o minune în folosul său, au din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
se poate umple de păcate un sfânt! Când am vrut eu să-l mușc și de unde? TERENTIE: Că nu s-a tulburat el fără pricină... Au te roade pizma și zavistia că n-ai fost găsit vrednic să păstorești și sfinția ta niște binecredincioși? Și atunci încerci să-i smomești pe alții? Mărturisește și cere iertare! SISOE: Greu pricepi, Sfinte Terentie! Am vrut doar să-i dovedesc acestui cap necopt că raiul nu-i panoramă, să caște gura pe cele dealuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
dacă cei aleși să dea ucenicilor învățătură nu se arată a fi ei învățați, apoi mai bine le-ar sta în chip de oiște la căruța lui Sfântul Pintilie cel Gros. Așa să știi! TERENTIE: Ei, lasă că-i da sfinția ta seamă de asemenea vorbe proaste când te-oi chema spre înfățișare la Divanul Sfinților Bătrâni! Și-oi cere să stea mărturie și Sfântul Mavrichie, aici de față. MAVRICHIE: Ba pe mine să nu mă amesteci în ciorba voastră! TERENTIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
SISOE: Domnul! (Vrea și el să se retragă spre colibă. Înainte de a intra, apare Habacuc. Are o aură ceva mai vizibilă decât a lui Sisoe. Poartă un anteriu cam scurt și cam uzat, cu buzunare adânci.) HABACUC: Arăți grabă mare sfinția ta... Adevărat? SISOE (se întoarce): Potrivită... HABACUC: Ascultă, eu n-am vreme! Facem un țintar, frate Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
e joc de migală, și mai bine mă las păgubaș. HABACUC: Da' unde s-a mai aflat una ca asta, Sisoe? Te-ai așezat, joacă! Zi mai repede: porumb ori fasole? SISOE (cu lehamite): Porumb. HABACUC: Bun, ia porumbul! Mută sfinția ta primul. (Sisoe se uită pierdut la boabe) Ori poate te temi să nu fim văzuți împreună... Că se uită unii chiorâș la mine, ca la unul ce-am fost prooroc la zilele mele și știu să ghicesc în palmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
un bob de porumb între două degete, îl scuipă bine pe toate părțile și-l pune pe tablă la întâmplare) Ei, ce zici? HABACUC: Bre, bre, bre, da' fie, că strașnic le mai învârtești! Nimeni nu se poate pune cu sfinția ta la acest joc. Atâta doar că-l joci cam rar... Eu am să-l mut pe acesta din mijloc. (mută) SISOE (la fel ca prima dată): Și eu pe acestălalt. HABACUC (cu răutate, cântat): Iară eu mânca-ți-l-voi pre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
oprește ucenicii, pare a șovăi, apoi îi așază pe cei trei, la rând, pe o piatră potrivită și se apropie cu pași rari. Habacuc acoperă, ferit, tabla cu bobi, folosind poalele anteriului. Pafnutie vine spre ei.) PAFNUTIE: Da' ce faceți sfințiile voastre aici? HABACUC: Iaca stăteam și noi... de vorbă... mai de una, mai de alta... PAFNUTIE (dezvelește țintarul cu grijă, folosindu-se de toiag): Lasă-te de-astea... Al cui e rândul la mutat? SISOE: Al meu, părinte Pafnutie. PAFNUTIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Lasă-te de-astea... Al cui e rândul la mutat? SISOE: Al meu, părinte Pafnutie. PAFNUTIE: Așa? Atunci fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă bobul pe toate părțile, îl mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE (se lasă pe vine lângă Sisoe): Bun. Ia mută-mi-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
părinte Pafnutie. PAFNUTIE: Așa? Atunci fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă bobul pe toate părțile, îl mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE (se lasă pe vine lângă Sisoe): Bun. Ia mută-mi-l acuși pe acesta de-aici, de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă bobul, începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE (se lasă pe vine lângă Sisoe): Bun. Ia mută-mi-l acuși pe acesta de-aici, de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă bobul, începe să-l scuipe) Și nu-l mai îmbăla atâta sfinție ta, că doar n-are să prindă rădăcini acolo! SISOE: De bună seamă! (șterge bobul de poala anteriului. Mută. Habacuc dă semne de nervozitate, mută și el. Pafnutie se așază lângă Sisoe, cam împingându-l spre margine. Sisoe se trage ferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
uriașă ți-i șterge pe rând la nas.) PAFNUTIE (fără să ridice capul): Ia seama, Sisoe, ia seama, nu le mai pune mâna la nas... Cel din dreapta are nărav de dă cu piciorul... SISOE: Asta n-o mai cred. La sfinția ta de ce nu dă? PAFNUTIE (continuă să joace): Pe mine mă cunoaște. SISOE: Ia să vezi cum mă cunoaște și pe mine! (îl apucă de nas pe cel din dreapta, mișcându-i încet capul într-o parte și în alta. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
joc): Ce să-ți împrumut? SISOE: Pe... cei de colo... pe dânșii. Dă-mi-i, Sfinte Pafnutie, să fac numai două-trei ocoluri cu ei, și ți-i aduc înapoi nevătămați... PAFNUTIE: Nici nu mă gândesc! SISOE (cu disperare): Rogu-mă sfinției tale... PAFNUTIE (ridică ochii de la tabla de țintar): Nu ți-i dau, Sisoe, că ești stătut. Dacă ți-i las pe mână, într-un ceas îi dai gata, trebuie să-i adun cu fărașul! (Sisoe își frânge mâinile, distrus. Pafnutie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
două labe, ca să se mute dincoace... HABACUC: O fi lunecat, cine știe cum... Ș-apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la locul ei această boabă de fasole. HABACUC (mormăit): Iaca o duc! (mută) Da' nici sfânt așa cărpănos la joc pot să jur că n-am mai întâlnit! SISOE (care, în tot acest timp, părea absent, izbucnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și de mama lui care l-a făcut! PAFNUTIE: Degeaba te vei ruga, că nu vei căpăta nimic, și nici nu poți căpăta. SISOE: Și de ce nu? N-a dat la atâția sfinți, unii chiar sosiți aici după mine? Oare sfinției tale cum s-a putut să ți se dea? PAFNUTIE (apăsat): Pentru mine s-or fi rugat cei de jos, care ne judecă pe fiecare după faptele noastre de pe pământ. SISOE: Oare eu nu m-am războit de-atâtea ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
schivnicie, acolo rămâi! Da' ia să te fi dus la dânșii, să le faci niște minuni, să-l vindeci pe unul de bubă-rea, pe alta de streche..., și-ai vedea ce praznic mare cât toate zilele ți-ar pune și sfinției tale la călindar. PAFNUTIE: Iară de-acuma încolo asta nu se mai poate! Toate sărbătorile cele mari au fost prinse de alții. Gata! S-a isprăvit! La vremea de azi nu se mai fac sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]