57 matches
-
în primii ani de liceu, între tatăl meu și un profesor de prestigiu din școală, căruia îi cerea sfatul și îndrumarea cu privire la orientarea mea profesională viitoare. Având un oarecare spirit voluntarist și justițiar, camuflat de un gen de timiditate sau sfioșenie feminină, eu aș fi vrut să urmez Facultatea de Drept, însă cei doi bărbați au considerat că mai potrivit pentru mine, ca fată, ar fi o carieră didactică. Bineînțeles, la acea vârstă și în contextul socio-cultural al anilor '80, acceptam
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
altceva. Litera și cuvântul îi păreau când petale de cireș, când aripi care-l zburau în noianul de iluzii, când licori colorate bune de spălat pietrele uluite sub povara unor grei bocanci ai vremii. Și câtă aparentă nepăsare, și câtă sfioșenie de om blând, și câte idei nu-i treceau doldora prin cap? Valer Mitru, venit din altă lume, doar cunoscuse bună parte din perioada fastă a interbelicului, s-ar fi afișat contemporanilor numai cu mijloacele gazetăriei adevărate de altădată, neavând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
capătă dimensiuni carpato-zamolxiene avea dreptate și că poezia lui avea să pregătească cerul astrelor din literatura română. "Casa Dosoftei" din Iași își așteaptă oricând vizitatorii pentru a cunoaște la sursă tezaurul cărților vechi. Iar eu introduc semnul de carte cu sfioșenie, paginile obosite reintrând în odihnă prelungită. După nu știu câți ani m-am întors la Dosoftei și la alte texte vechi încercând seducția limbii folosite în alte timpuri, frumusețea exprimării neaoșe, contactul cu manuscrise, tipărituri și documente de mare valoare. Un specialist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se revarsă că și-n alte timpuri. Cel mai elocvent atașament sentimental față de urbea natală este faptul ca pictorul a preluat denumirea localității că nume artistic, așternându-și cu sfioșenie semnătură jos, în colțul drept al lucrărilor: Viorel Huși. Confesiunea formulată într-un citat, preluat de Radu Ionescu dintr-o scrisoare a artistului, constituie o veritabilă carte de vizită a orașului, fiind memorabilă pentru istoria culturală a Hușilor. Iată: „Sunt
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
am spus că nu are ce căuta cu băețandrii aceia, să meargă și să se culce. Am profitat de faptul că s’a dat jos după (sic) masă și am plecat. Scena era urmărită de toți: clienți și chelnări, cu sfioșenie și nedumerire. O chiamă Mania. (E Mania Antonova!) De dimineață am avut o plaje magnifică, tot în barca lui Riza. După dejun, am pornit după provizii, am găsit ghiudem crud și am luat 2 kg., 28 kg. brânză de la Curti
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu vă pasă. Anacronismul vostru revoltă cerul, clinchetul banului a devenit "sfânt". Nu de puține ori, în singurătatea mea, v-am văzut îngenunchiați în fața roșiei democrații. Poem Mâna mea dreaptă vorbește metafore, deși nu i se aude vocea mai niciodată. Sfioșenia ei - lună ce mângâie cerul în asfințit. În lopețile Copii urâți ies, tiptil, din uterul nopții, târând după ei o corabie, robi la galerele timpului roșu. Strigătele lor înfundate în lopețile negre gonesc peștii-lanternă din abisurile uterului matern. Nu pot
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
nu s-ar ivi zorile, de care sunt agățate diminețile - cântece scoase de păsările evadate din stranietatea copacilor încă înfrunziți. Încerci Trec zilele frumoase ale toamnei furișate, asemenea ielelor, înspre iarnă. Nu distingi decât foșnetul lor arămiu, nu distingi decât sfioșenia îngerilor care le îndeamnă spre puritate. Te simți mai singur, față în față cu iarna ce vine, ca și când cineva ți-ar fi invadat ființa, ca și când eul tău nu mai are mult și se va risipi. încerci, după o vreme, să
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
știe măsura cămășii de forță căreia ei îi spun suflet!... - fericiți cei ce și-o poartă ca pe o ie ușoară/ ca pe o margaretă în părul negru al vieții! * * * un soare albastru răsărit din întunericul nopții-i femeia/ o sfioșenie-n halat de mătase care atunci cînd ți-e rău îți aduce ceaiul amar și-ți sărută sudoarea, îți citește din psalmi și aprinde lumînări parfumate: inima tristeții cîntă în ea precum un violoncelist necunoscut pe marginea unei șosele pustii
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
a câta oară?) fascinația taclalei, aparența dăruirii integrale în ritualul fertil al dialogului, discreția trăită și justificată ca refuz al ipocriziei, în fine, înțelepciunea unui septuagenar pe cât de pudic, pe atât de vulnerabil, cu alte cuvinte, imposibil de înduplecat în sfioșenia și în decența lui nevinovate, dar lesne de atacat și de lezat. M-am întrebat dacă, dincolo de bucuria de a fi împreună, de reperele și referințele comune, se mai cuibărește ceva care, stilistic vorbind, ne-ar putea aduna și lega
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
grădina dumitale, în care nimeni nu se îndură să opereze plivirea, dură dar sănătoasă. Astfel că noblețea crinilor s-a contaminat în timp de agresivitatea buruienilor. Așa aș putea să merg mai departe cu bănuiala că talentul dumitale, sufocat de sfioșenie, dă semne de maturizare tocmai datorită amestecului dintre sălbatic și nobil. Otrava umbroasă a versurilor neizbutite a impus plantelor bune energia de a se contorsiona spectaculos spre lumină. Parcurg luminându-mă această secvență de Autoportret și, în afară de o mică modificare
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
sufocantă de august, îngroșam, alături de vreo mie de timișoreni, rândul celor care așteptau să treacă prin fața statuii Fecioarei de la Fatima, sosită în pelerinaj și în orașul nostru. Deși „coada” înainta foarte încet, lumea aștepta în perfectă ordine, de parcă ceva din sfioșenia sfintei catolice s-ar fi transmis, prin ziduri, celor aflați pe trotuarul din fața bisericii. Am avut prilejul să contemplu, cu această ocazie, și o altă fațetă a vieții de noapte a orașului. Cu un neascuns patriotism local, eram încântat de
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
cale-afară de impresionant. Cozma a devenit, cu largul concurs al celor care s-au folosit de el și-al celor împotriva cărora a fost folosit, una din întrupările răului în România. Nu cred să se fi lăsat cineva înșelat de sfioșenia împăroșată a fostului lider sindicalist. Alternarea de aroganță și umilință e perfect interpretată de acest personaj obișnuit să se joace cu mulțimile și cu sentimentele lor. Ultimele luni au oferit din plin secvențe din repertoriul teatral pe care Cozma îl
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
comenteze năzdrăvăniile lui Goe-Ionescu, Încă despre Eugen Ionescu îl menține în dezbatere a rebours, iar notele din Puncte albe disting pe lângă vidul făcut câmpul literaturii române și niște tonuri deschise în critica neagră a copilului teribil. Luciditatea și o clară sfioșenie se întâlnesc în aceeași ființă: "Poeziile îl arată elegiac și timid. Eseurile îl relevă agresiv și anarhic". Când Eugen Ionescu scrie - defavorabil, firește - despre o carte a lui Pericle Martinescu, Sebastian nu-i de acord cu tonul "prea absolutist": Ceea ce
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
nu se distinge decât vag și cu totul întâmplător, ca în cazul lui Perpessicius. Dispoziția lui curentă este una "amoroasă", bazată pe o suită de solemnități și însuflețiri. Altminteri, omul, în viața de toate zilele, se strecoară cu o demnă sfioșenie, cu un aer parcă îndatoritor. Dintr-o fotografie apărută, una și aceeași, de două-trei ori în revistele literare, mi-l închipuiam masiv și voluntar. Din scris, te-ai aștepta să vezi un ins volubil, sentimental și ardent. Nimic din toate
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
glas, care mai fără, dar fiecare cu aceeași tristă bucurie a nașterii întru moarte. De sus cad niște picături de ploaie care se transformă în ninsoare, copiii râd cu gura până la urechi, bomboanele se sfarmă în dinți, oamenii cântă cu sfioșenie și credință, mai ales credință, când mama spune cu glasul ei cel dulce cum s-a născut Iisus în fân în ieslea-i săracă... peste toți plutește duhul sfânt și îngerii cântau în cor... Seara trece într-o căldură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
spiritului a lui Hegel (1967?), în care Noica m-a prins și pe mine, după ce mă cunoscuse în treacăt, la Wald acasă (în vestibul), unde eu venisem pentru o clipă să iau o carte, iar Noica tocmai își punea cu sfioșenie galoșii, pregătindu-se să plece. S-a bucurat pesemne că vedea "un tânăr adevărat" (nu depășisem 25 de ani, vârsta până la care considera el că antrenamentul cultural poate da roade optime) și peste câteva zile îmi trimitea vorbă prin Sorin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sosit de la Freiburg pentru o lună în București). Le gătesc limbă cu sos de maioneză, smântână și andive, piept de pui cu gutui, prune și mere la cuptor, apoi încheiem cu "cașcavaluri". Ne simțim bine, limbile se dezleagă, chiar și sfioșenia lui Sorin Lavric se estompează când și când și atunci un gând neașteptat apare abrupt la lumină, ca o secvență scăpată fără explicație din chinga unui demers ocult, ca un țipăt repede înăbușit al unei gândiri trădate. Cred că e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Îl află șpionând Îl fac bucăți-bucățele ca pă Meccano. Iera acolo, cum s-ar zice, toată troika, brelanu pilangiilor: Zarlenga, Musante și Renovales. Da nu să șucărise și asta aproa că mi-a dat coraj. Așa că mi-am luat fără sfioșenie inima-n dinți și, ca să nu mă facă arșice, le-am promis o bârfăraie bombă. Mi-am dat cep la limbă, le-am zis d-a fir-a-păr chestia cu tărăboiu Împăcării, făr să las levorvelu lu Limardo și vinu șpițeresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acestea în Japonia. Totul este atât de real, încât, fără să știu cum este de fapt realizat show-ul pe care îl urmăresc la televizor, îmi spun că, într-adevăr, fetița în uniformă care, cu priviri umezite de teamă, cu sfioșenia unei zbateri, este obiectul unei tentative ciudate de seducție, nu este, într-adevăr, altceva decât o școlăriță. Ideea este simplă. Așezată în genunchi pe tatami, în încăperea ei de copiliță, ea trebuie să facă față încercărilor unui bărbat, pe care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi izolat-o, care ar fi proiectat-o, brusc, în centrul unei alterități înfricoșătoare ultima femeie sosea de la bucătărie, aducând ultimul platou cu orez fumegând. Nimeni nu o remarcase însă, bineînțeles, se temuse degeaba, doar eu îi eram solidară în sfioșenie. Și totuși, orice japonez ar fi simțit la fel, știam asta, ah, sfielnic popor al meu, care nu cunoști ființa altfel decât în matca șovăielii. Aproape de colțul mesei, în stânga mea, era singurul loc rămas liber. Acolo se opri și o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Îndreptată spre un taburet Înalt de lemn. A apărut o femeie Îmbrăcată aidoma celorlalte, Însă cu sânii acoperiți de brațele Încru cișate, cu degetele atingându-i delicat gâtul. S-a Întors cu spatele la public, a privit peste umăr, a zâmbit cu sfioșenie afectată, apoi și-a Întins mâinile În lături. Carnea brațelor Îi atârna și avea pulpe foarte dezvoltate. Din culise au apărut doi bărbați În haine de seară ieftine. Purtau cu ei un piton cu pielea În romburi negre și aurii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
meu de muncă. Era o noapte senină cu lună plină. Ne-am mângâiat pe mâini, apoi, parcă tulburați de gest, ne-am apropiat fețele și ne-am atins buzele într-un sărut scurt și dulce, sărut care ne-a robit. Sfioșenia de la început a dispărut. În momentele libere ne căutam. Apropierea noastră nu a trecut neobservată în colectivul spitalului, poate s-au născut și bârfe, dar pe noi nu ne interesau. Eram doi tineri la vârsta în care dragostea se naște
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
noi boboci. Spinii mi-au făcut bine, o adevărată acupunctură, ajutându-mă să elimin din energiile negative, acumulate În ultima perioadă. În plimbările mele, mă Întâlneam, de multe ori, cu o fetișcană de doisprezece-treisprezece ani, ce și purta pașii cu sfioșenie pe alei. De asemenea, nu lipsea de la nicio slujbă religioasă. Maica A. mi-a spus că și mama ei este la mănăstire și s a călugărit. Mare mi-a fost mirarea. Aveam să aflu Întreaga poveste chiar de la ea, mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu xilogravorii, beția... Cele mai mărețe existențe sunt rareori pilduitoare. Și, bineînțeles, încununarea operei lui: Biblia. Fiecare imagine sfântă în parte, fiecare linie și umbră și rază de lumină! Claritatea imaginei în alb-negru, seriozitatea dogmei creștine, fără vreo șovăială sau sfioșenie, xilografia ca sfântă taină. Spre sfârșit, când se făcuse deja noapte, am spus: Ei bine, toate acestea ar intra în cartea mea despre Doré. E minunat! mi-a răspuns trimisul. întrece toate așteptările noastre. Chiar și arhiepiscopul va jubila. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dat strălucire. Îndepărtându-se un pas înapoi pentru a-și privi opera, a trimis jucăuș o undă de lumină care a ondulat pulberea de stele și i-a dat viață. Așa s-au născut valurile. Plângăcioase și virgine,încercau cu sfioșenie să învețe primii pași. Dumnezeu le-a privit cu înduioșare și le-a trimis fiecăreia câte o rochie verde de smarald făcută din alge. Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]