57 matches
-
79 din 20 martie 2011. „Mi-e inima din flori țesută și din petale ce mă dor...” (FB) De ce mă voi fi simțind descoperită atunci când un val de duioșie îmi dă târcoale? Romantismul de la începutul adolescenței mele se asociase cu sfioșenia și tăcerea. Aș putea să tac la nesfârșit și acum, dar mi se pare nepoliticos. Este adevărat că și după atâția ani consider că cele mai minunate femei sunt cele care tac... dacă își permit acest lux. Sunt oameni care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
deja a treia ... Citește mai mult „Mi-e inima din flori țesutăși din petale ce mă dor...” (FB)De ce mă voi fi simțind descoperită atunci când un val de duioșie îmi dă târcoale? Romantismul de la începutul adolescenței mele se asociase cu sfioșenia și tăcerea. Aș putea să tac la nesfârșit și acum, dar mi se pare nepoliticos. Este adevărat că și după atâția ani consider că cele mai minunate femei sunt cele care tac... dacă își permit acest lux. Sunt oameni care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
Analizând formele „grotești” ori cele de „scălâmbăială” copilărească ce li se fereau ochilor, mai închipuite sau mai adevărate: urechi clăpăuge, umeri cocârjiți și trași pretimpuriu sau prea aplecați, genunchi îndoiți nefiresc proptind colțuri de bancă, capete înmărmurite și aplecate cu sfioșenie, statul într-un picior. Căderea piezișă a privirii ori fixarea ei, pierdută într-un închipuit și regăsit orizont-colț de tavan al speranței - acolo unde-și agață paingul pânza întrețesută a hamacului său și asupra căruia se îndreaptă cu îndârjire neîncetată
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
cocos ... Margarone era un tip special! 60 STAREA DE GRAȚIE Imaginați-vă o fată asemenea unei pene majestoase de struț! Pasărea asta nu are o denumire pentru femelă, la fel ca păunul. Cum să le zicem delicatelor domnișoare pline de sfioșenie: păunoaice sau struțoaice?! Asta sună ca și cum am zice femeie-bărbățoaie, fată-fetișcoi, tînără-tînăroi, iapă-iepoi, găină-găinoi ... deși știm cum ar fi normal: păun-păuniță, struț, struțoaică, femeie-bărbat, fată-băiat, tînără-tînăr, iapă-armăsar, găină-cocoș ... Cum arăta fata aia? Avea o față prelungă și rotundă, bărbia mică, buzele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
și prețuire fără margini. Cu sufletele îngenuncheate în rugăciune, locuitorii movileni au participat și la o slujbă de pomenire oficiată de către preot paroh Marius Sinca și preot Ionescu Alexandru Bogdan . A fost un regal de spirit înalt, de recunoștință și sfioșenie în care s-a implicat fiecare localnic prezent la aceste clipe comemorative. Presarati pe-a lor morminte, ale laurilor foi / Spre a fi mai dulce somnul, fericiților eroi. Ridicați pe piramida nemuririi, faima lor, / Scris în cărțile de aur, cântecul
FLORI ȘI RUGĂCIUNE PE LESPEDEA TRECUTULUI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354558_a_355887]
-
după moartea prematură a mamei sale. Vin nu de departe, din lunca Moldovei, mai din aval, de-acolo unde prozatorul "s-a inițiat în codul permanențelor etice ale străvechii civilizații autohtone, perpetuate de către rudele sale de pe mamă". Eu vin cu sfioșenie la Fălticeni, din locul în care Sadoveanu a găsit prototipul personajului său preferat - țăranul român: "Țăranul de departe rămâne frate cu cel pe care l-am văzut întîi la apa Moldovei", confirmă scriitorul. Eu vin din alte locuri cântate atât
AZI E 5 NOIEMBRIE. NIMIC DESPRE SADOVEANU? de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357462_a_358791]
-
în oceanele de mirosuri și culori năucitoare, Mancuse o luase în brațe și o strîngea la pieptul lui cu disperarea sacră, originară, a ordinii din Univers, ea era supusă, încă tremurătoare de dorință, i s-ar fi dat iar, cu sfioșenie, cu supunere, cu blîndețe, încă se mai simțea pătrunsă de tăișul lui de zeu, care o despicase în două și o umpluse de fericire, dar încet încet își revenea din plăcerea orgasmică asemenea unei flori fecundate de bîzîitul tandru al
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
martie 2011 Toate Articolele Autorului „Mi-e inima din flori țesută și din petale ce mă dor...” (FB) De ce mă voi fi simțind descoperită atunci când un val de duioșie îmi dă târcoale? Romantismul de la începutul adolescenței mele se asociase cu sfioșenia și tăcerea. Aș putea să tac la nesfârșit și acum, dar mi se pare nepoliticos. Este adevărat că și după atâția ani consider că cele mai minunate femei sunt cele care tac... dacă își permit acest lux. Sunt oameni care
FEMEI ŞI FLORI de FLORICA BUD în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341652_a_342981]
-
prudent, doar... călcâiul ei trandafiriu, ascuns în hlamida mării - imprevizibilă făptură de ape, vulnerabilă, care adună, minuțios, toate comorile sufletului: iubiri, visări, dorințe, speranțe, aruncându-le apoi pe țărm, mai în glumă, mai în serios, cu tandrețe și cu o sfioșenie aproape surprinzătoare pentru ditamai „crucea de voinic” din Drăgășanii Oltului, pe care te-ai aștepta mai degrabă să-l vezi dând de pământ, pentru „Doamna în alb”, taman cu Zmeul-Zmeilor. Doamna Cosânzeană fiind, desigur, cum ați putut bănui, micuța muză
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343838_a_345167]
-
pentru o clipă/ din drum,/ te recunoaște lumea!”. Desigur, mai depinde și de ce, și pentru cine - mai ales, ne întoarcem din drum, fie și pentru o clipă... Dar Petre Curticăpean e un român ardelean cumsecade, tolerant, cu bun-simț, învăluindu-și sfioșenia din „Convingeri” într-o perdea subțire de zâmbet: „nu știu cum se face/ dar oricât mă străduiesc/ să văd ceva în urma mea,/ nu observ mare lucru.../ poate a început/ să mă lase vedea...// ar trebui/ să-mi schimb ochelarii”. Cine spunea că
PRIETNUL PETRE CURTICĂPEAN- OGRANDA , ED.NICO, 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346446_a_347775]
-
a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite, dar ceda. Atunci, îi sorbea cu ochi avizi sfioșenia și năvalnic se cufunda în ea. Apoi, a preluat ea controlul, satisfăcându-i toate dorințele, râzând și lăcrimând de plăcere. S-au devorat reciproc în toate pozițiile posibile: stând pe spate, pe-o rână, sprijinit în coate... O noapte albă
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
embrionii/ străvezii/ ai sorții...”( Vino). La”marginea nopții” poetul își vede iubirea crescând, deschizându-se asemenea florilor de nufăr: ”și îți număram visele/ îngrămădite/ pe pieptul ascuțit/ ca o lance/ a arcuitei dorinți,/ doar îți vedeam iubirea,/ pașii îmi clătinau/ sfioșenia/ ca o scânteie/ în liniștea cubică/ a preaînaltului/ cuvânt...” ( Îți vedeam iubirea). În momentul în care clipele se dezmorțeau, gândul, ”despărțit de umbre transsensibile” și ”împărțit de lumini lacome”, își caută drumul printre cuvinte, poetul așternând pe hârtie imnuri pentru
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
Convorbiri literare”. Din 1895, a renunțat la poezie. Încă de la început, scrisul său în proză are un caracter de mărturisire, evident în forma epistolară și de amintire a multor povestiri. Toate personajele lui sunt retractile, se închid în cochilia unei sfioșenii aproape maladive, ilustrative fiind Pană Trăsnea Sfântul ori Andrei Rizescu. Tânjesc necontenit, așteaptă mereu ceva ce nu se mai întâmplă, cu toate că au oroare de orice schimbare. Când totuși survine schimbarea, are aspect catastrofic, nu pentru că personajul nu se poate adapta
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
patru colțuri. Avea un mod anume de a depănușa: mânuia cotolanul În așa fel, Încât acela ieșea la iveală cu nemaivăzută porcie, ca un falus nerușinat ce izbucnește, zâmbăreț, la lumină dintr-un prohab ce până atunci Îl ascunsese cu sfioșenie. Îl mângâia apoi, Îl trecea prin palmă și prin cercul Închipuit de arătătorul și mijlociul cu vârfurile lipite, ca să-l curețe, vezi Doamne, de chica cea roșiatică. Îl azvârlea, apoi, spre spate, unde se Înălța, Încet-Încet, o nouă grămadă formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
meu de muncă. Era o noapte senină cu lună plină. Ne-am mângâiat pe mâini, apoi, parcă tulburați de gest, ne-am apropiat fețele și ne-am atins buzele într-un sărut scurt și dulce, sărut care ne-a robit. Sfioșenia de la început a dispărut. În momentele libere ne căutam. Apropierea noastră nu a trecut neobservată în colectivul spitalului, poate s-au născut și bârfe, dar pe noi nu ne interesau. Eram doi tineri la vârsta în care dragostea se naște
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dat strălucire. Îndepărtându-se un pas înapoi pentru a-și privi opera, a trimis jucăuș o undă de lumină care a ondulat pulberea de stele și i-a dat viață. Așa s-au născut valurile. Plângăcioase și virgine,încercau cu sfioșenie să învețe primii pași. Dumnezeu le-a privit cu înduioșare și le-a trimis fiecăreia câte o rochie verde de smarald făcută din alge. Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru Lucică și Magdalena, care se țineau îmbrățișați, aproape de foc, să se încălzească. Lucică întorcea, din când în când, capul spre fată, îi săruta tâmpla și cobora buzele spre gura ei. Magdalena își ștergea bărbia sângerie și își trăgea, cu sfioșenie, capul într-o parte. Bărbatul nu părea stânjenit de refuz, o mângâia pe părul neted și lung. Slabi, cu membrele alungite și carnea subțiată pe oase, păreau două lebede cu gâturile încolăcite. În spate, așezându-se grijuliu mai departe de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spiritului a lui Hegel (1967?), în care Noica m-a prins și pe mine, după ce mă cunoscuse în treacăt, la Wald acasă (în vestibul), unde eu venisem pentru o clipă să iau o carte, iar Noica tocmai își punea cu sfioșenie galoșii, pregătindu-se să plece. S-a bucurat pesemne că vedea "un tânăr adevărat" (nu depășisem 25 de ani, vârsta până la care considera el că antrenamentul cultural poate da roade optime) și peste câteva zile îmi trimitea vorbă prin Sorin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sosit de la Freiburg pentru o lună în București). Le gătesc limbă cu sos de maioneză, smântână și andive, piept de pui cu gutui, prune și mere la cuptor, apoi încheiem cu "cașcavaluri". Ne simțim bine, limbile se dezleagă, chiar și sfioșenia lui Sorin Lavric se estompează când și când și atunci un gând neașteptat apare abrupt la lumină, ca o secvență scăpată fără explicație din chinga unui demers ocult, ca un țipăt repede înăbușit al unei gândiri trădate. Cred că e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea./ și lumea, negăsindu-i nici o vină,/ O lăuda cu laudă deplină./ Curată-n cuget și la trup era/ și fecioria-i gingaș înflorea/ În sfioșenie și n cumpătare,/ În umilință și-n răbdare mare;/ Aleasă în purtări și-mbrăcăminte,/ Ea totdeauna răspundea cuminte;/ Măcar cât și Minerva de nțeleaptă,/ Ea pururi vorbea cu vorbă dreaptă,/ Necătând cuvinte-ntortocheate/ Spre-a dovedi ce știe și ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea./ și lumea, negăsindu-i nici o vină,/ O lăuda cu laudă deplină./ Curată-n cuget și la trup era/ și fecioria-i gingaș înflorea/ În sfioșenie și n cumpătare,/ În umilință și-n răbdare mare;/ Aleasă în purtări și-mbrăcăminte,/ Ea totdeauna răspundea cuminte;/ Măcar cât și Minerva de nțeleaptă,/ Ea pururi vorbea cu vorbă dreaptă,/ Necătând cuvinte-ntortocheate/ Spre-a dovedi ce știe și ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu crede nici În existența ființei și nici În alternativa sau paralelismul lumilor. Altminteri, el ar percepe Întreaga absurditate a dublării inutile a unei realități din care nu e decât o insignifiantă parte. Deși - istoric vorbind - intimul conotează moliciunea, retragerea, sfioșenia, secretul, complicitatea, el e o componentă virilă a imaginarului creatorului. Fiind, inițial, doar oglinda Întâmplărilor cotidiene, el devine, treptat, un loc al interpretării, al dubiului și al negației. Raphael Molho vede originea literaturii intimității În „sentimentul unei absențe a ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îl află șpionând Îl fac bucăți-bucățele ca pă Meccano. Iera acolo, cum s-ar zice, toată troika, brelanu pilangiilor: Zarlenga, Musante și Renovales. Da nu să șucărise și asta aproa că mi-a dat coraj. Așa că mi-am luat fără sfioșenie inima-n dinți și, ca să nu mă facă arșice, le-am promis o bârfăraie bombă. Mi-am dat cep la limbă, le-am zis d-a fir-a-păr chestia cu tărăboiu Împăcării, făr să las levorvelu lu Limardo și vinu șpițeresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oră de maximă audiență. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră mințile părinților noștri, de patriotismul fotbalistic, de naționalismul bisericos, dar și de ungurii mereu la guvernare, silă de cumințenia nespălaților, de sfioșenia de târfă spășită a patriei, dar și de Înalta prestanță a unor Pleșu ori Rrrrăzvan Theodorescu. La ce bun? Li s-a tot dat ocazia, n-au făcut nimic! Pudoarea foștilor deținuți politici! La ce bun? Atâția ani de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unei start de normalitate dezavuează atât febra festivismului cât și viclenia demitizărilor brutale. Au apărut deja, ori sunt doar anunțate deocamdată, multiple volume care reeditează opera lui Eminescu, noi monografii, studii și abordări critice inedite, care ne îndeamnă să păstrăm sfioșenia când ne înfruptăm din lucrătura geniului. Cu siguranță că un rol de ferment pentru discuțiile eminescologice și din acest an va continua să îl joace și lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu, semnată acum doi ani de Theodor Codreanu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]