393 matches
-
voce rece îmi spuse: Fetițo, îmi pare bine că ai venit pe la mine. Eu sunt ultima fiică a anului. Și viața omului are tot 4 patru anotimpuri. Ai grijă să-ți petreci timpul cât mai plăcut. Pisica și-a încetat sforăitul și cu vârful moale al cozii m-a făcut să revin la aceeași viață ca și până acum. Mi-am dat seama că n-a fost decât un vis plăcut. ORFANUL Era o zi friguroasă de iarnă. Cerul plângea cu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
mare pe care îl pusesem jos ca să eliberez masa.) Era la amiază, soarele curgea printre arbori, totul se odihnea. M-am dus să scotocesc cu o mână tremurândă pubela din bucătărie, am traversat magazia în care se înălțau suspine și sforăituri și l-am găsit pe groom adormit sub o față de masă murdară. Da, își amintea, dar crezuse... Frecându-și ochii cu mâinile, m-a dus până la groapa în care arunca gunoiul, la marginea șoselei. Era goală; camionul și gunoierii scheletici
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
să râmână treaz În timp ce tot mai mulți pasageri alunecaseră În lumea somnului. Era trecut de miezul nopții fără lună și privitul prin hublou nu ispitea pe nimeni, totul era numai Întuneric și zgomotul motoarelor se auzea estompat, așa ca un sforăit mecanic și uniform care te invita la somn. Ștefan Girovescu se gândea să rezolve și acest refuz de fire sintetice, să uzeze de datele tehnice și de experiența sa acumulată pentru a nu știrbi autoritatea combinatului, pentru a nu pierde
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că doctorii se joacă? Nuuu. Ai murit în spital, otopsia știe de tine... De ce n-ai spus de la început ce-i cu otopsia asta, moș Pâcule? a intervenit calm Vasile Hliboceanu. Dacă spuneam asta de la început în loc să asultați, vă apuca sforăitul, iar eu predicam ca Moise în pustiu. Vreau să vă amintesc că n-am glumit când am spus că cei slabi de inimă să plece, pentru că nu-i o joacă. Spune mai departe, Pâcule, pentru că, dacă n-o murit nimeni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
acvariul tău cât un aparat de fotografiat, un guppy cu mustăți și codiță portocalie, pe care îl înfigi într-un ac de brad și îl frigi, toți însoțitorii tăi se înfruptă pe cinste, te pomenesc, îți mulțumesc și râd până când sforăiturile groase acoperă tabăra ta. șase deasupra: ești la poalele muntelui de la apus, te trezești cel dintâi, cât lumina încă nu își găsește drum către cer, și legi fedeleș pe toți însoțitorii tăi, care dorm profund, micul tău aparat de polisomnografie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rămas vreun limax sau vreun mormoloc viu, să se poată reface, arunci din rafturi, cufere, ulcioare și cutiuțe de os toate rezervele militare ale dușmanilor tăi la ghenă, răsufli ușurat, te întinzi pe o poieniță exte nuat, adormi, dormi cu sforăituri groase. nouă deasupra: visezi că, într-o bună zi, prințesa inimii tale va ajunge unde ești tu acum și se va bucura foarte de acțiunile tale curajoase. visezi că ajungi, în fine, în căminul tău, pregătit de ea, în grădinile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vorbă. Rămâneți sănătoși! Au ieșit în ulița întunecoasă. Până acasă, mai că n-au schimbat o vorbă. Tăcerea lor și cea din jur era punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia zi de Paști
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu cred. Ia spune-mi, ce urmează după livada asta? Stogurile de fân și ograda lui Grigorosu. Ai dreptate. Hai să grăbim pasul, că ploaia asta mi-a intrat și în suflet nu numai în haine. După câțiva pași, un sforăit de cal i-a oprit în mijlocul drumului. „De unde cai aici? Grigorosu are doar boi” - au gândit amândoi deodată... Costăchel și-a întors instinctiv privirea spre stogurile dinspre care venise sforăitul de cal... Nu se putea distinge nimic... Și-a încordat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în suflet nu numai în haine. După câțiva pași, un sforăit de cal i-a oprit în mijlocul drumului. „De unde cai aici? Grigorosu are doar boi” - au gândit amândoi deodată... Costăchel și-a întors instinctiv privirea spre stogurile dinspre care venise sforăitul de cal... Nu se putea distinge nimic... Și-a încordat toate simțurile, ca să prindă un zvon din care să priceapă ce se întâmplă cu adevărat acolo, lângă stoguri. În smoala întunericului împănat cu zgomotul ploii se petrecea ceva... O vâjâitură
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat seama după însemnele ținutei că erau militari adverși, culcați pe jos în toată casa gazdei de ocazie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Era mult Întuneric și eu alergam cu picioarele Îngreunate, urmărit de tot felul de monstruozități furioase, cât pe ce să mă ajungă, să mă prindă. Nu Îndrăzneam să Întorc capul, dar auzeam În urma mea zgomote infernale: urlete, mugete, lătrături și sforăituri inimaginabile. După care mă trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dat foarte multă bătaie de cap. - Știu, dragule, știu, du te și fă nani și visează frumos că vin și eu acușica lângă tine. Dură doar câteva minute. Când ajunse ea în dormitor, Alex întorcea o ciurdă de porci cu sforăitul lui. Ina își luă o pernă și un pled și se culcă în sufragerie. Dimineață, Alex o găsi ghemuită pe canapea unde, desigur, somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai părăsit astă-noapte, scumpo!? - Tu erai cu porcii la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o trezi, el, singur. Hai, că noi trebuie să ne ducem acasă. L-au lăsat și s-au dus. Badea Gherasim, simțind mai multă liniște, s-a mutat, de pe scaun, sub masă. și, cu fața în jos, dă-i la sforăit și la horcăit. Paznicii de noapte au vrut și ei să-l scoale, și să-l trimită acasă. Mai cu seamă că teancurile de bani erau pe măsuță. N-au avut pe cine. L-au lăsat în pace. Dimineața, pe la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit Înconjurat de hoarda pufăitoarelor și, timp de câteva secunde, doar om era!, a fost și el debusolat de scârțâitul frânelor, de claxoanele puternice și de sforăitul cailor-putere. Scoțându-și nasul dindărătul parapetului, a aruncat o privire asupra pieței. „Ce debandadă!“ și-a zis el, observând cu tristețe neacordările de prioritate din sensul giratoriu, staționările interzise ale unor automobile pe spațiul verde și pe spinările unor pietoni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și-o ierte că n-au fost mai precaute, că s au lăsat duse de nas atît de ușor fără să-și dea seama. Stingeau luminile, trăgeau jaluzelele, începeau dulcegăriile, pipăiala, dezbrăcatul, intratul sub plapumă, partida de sex, picoteala, somnul, sforăiturile. Dimineața făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat totul, de parcă mai era nevoie să-și amintească de toate astea, care sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
călca În picioare leul tânăr și șarpele. șPsalmul 91ț Antoniu Închide cartea Încet, de parcă s-ar teme ca nu cumva să cadă cuvintele din ea. Câteva lacrimi Îi coboară pe obraji. Le șterge În grabă, rușinându-se de propria slăbiciune. Sforăitul lui Kawabata i se așează pe creier, și pe gânduri. Cinci ,,Mă numesc A. A. și sunt manechin la o fabrică de confecții care produce mantale militare cu nasturi de alamă, pentru o țară africană care are mai multe războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acceptat atâta amar de ani și până la urmă ai șters-o englezește făptură bicisnică, m-ai părăsit fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de soare și stele , mirosind a scorțișoară și a parfum amărui de mușețel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gata cu sentimentalismele! tună bruta, lovind cu pumnul În peretele șubred al magherniței. Îmi plac ghetourile. Mă omor după ele și... simt că am să mă integrez aici, dacă-mi dă pace mâncărimea de palme...,. După ce bruta a adormit și sforăitul lui zguduie pereții șubrezi ai Încăperii, Antoniu Își așterne câteva cârpe pe jos, lângă peretele opus patului, și Încearcă să adoarmă. Se gândește cum Cel de Sus Îl pune la grea Încercare. -Kawabata, mă auzi? -Te aud Antoniu. -Îmi lipsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
probabil că doarme. Apoi, aplecându-se asupra boabelor, pierdu orice interes față de mine. Am intrat pe un coridor cu podeaua scârțâindă și cu niște nori de praf, care se retrăgeau cu o grabă volatilă. Dintr-o cameră se auzea un sforăit adânc, meticulos; din celelalte, nimic. Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se agite, am inventat un plan. Capitolul douăzeci Când am deschis ochii din nou, camera strălucea În lumina soarelui. Din cauza perdelei care abia acoperea geamul, lumina părea ușoară, ca albușul bătut. Din partea cealaltă a peretelui se auzeau două feluri de sforăit: o versiune capricioasă și una prelungită, ferventă. Valul care se retrage și oceanul care se Înalță. Cea din urmă cred că mi se urcase deasupra capului. Frecându-mi ochii, m-am simțit surprinzător de Întreg - de parcă brusc, plin de recunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbații care au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
carie”. Exact ca băiețelul din broșură, care spune, zîmbind larg „Uite, mami, nici o carie !” Uite, mami, nici o carie. Of, Flo, drăguța de Flo, avea ea țăcănelile ei, țăcăneli care Îmi par cît se poate de adorabile acum, mersul ei ciudat, sforăitul ei asurzitor, laptele ei cu gust straniu. Nici o carie, doar amintirea, corozivă, ca o carie. Constat că nu mai rîdeți la glumele mele. Nu vi se mai pare amuzant ce spun ? Odată ce am avut acces la Lift, mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de apus de soare mă scoate din sărite și din acest motiv nu am trecut pe-aici în ultima vreme. Mi-era jenă să adorm cu capul pe masă, mă gândeam că v-aș fi putut deranja aberațiile cu tunătoru-mi sforăit. Dar voi, dragă maestre, se pare că nu puteți trăi fără mine. Mă mir de ce, neaducând niciodată o cât de cât cumsecade contribuție prea-stelarelor voastre dialoguri. Nu, nu-mi amintesc să fi zis vreodată ceva aici în afară de bună-ziua, bună-seara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-i agasezi cu scrisorile astea. Nu scrisesem decât una singură, dar soția mea exagerează întotdeauna, cel puțin în ceea ce mă privește. Mă acuză că mănânc „tot timpul sute de dovlecei“, când, de fapt, mănânc mai puțini decât ea. Zice că sforăitul meu e mai zgomotos decât un avion, ceea ce nu-i adevărat. Mai zice că arunc banii pe fereastră cu nepotul meu leneș și că-i trimit mii de pula în fiecare an. De fapt, nu-i dau decât o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]