148 matches
-
sfârșește pentru totdeauna. - Nu vrei? Da’ piranda mea ai vrut-o, ha? Știi să mă rogi? Încearcă, băi, f...i mormântu’ mă-tii! Zi, băi, ceva! N-auzi? După alte două palme primite, Mișu a făcut ochii mari, s-a sforțat și l-a scuipat pe agresor în față. Saliva era amestecată cu sânge. A fost singura manifestare de voință a celui bătut, care i-a atras o ploaie de lovituri peste picioare din partea celorlalți doi agresori. Cel scuipat a ridicat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
de coborârea bruscă a temperaturii în ziua cu pricina. Dar fără conjunctura provocată de proaspăta lectură, florile din curtea noastră n-ar fi “înghețat” niciodată în iunie. Revenind la cititorul care semnează aceste rânduri, pe tot parcursul lecturii m-am sforțat să realizez disjungerea întregului între realul și imaginarul acțiunii, între istorie și literatură. Intuisem - dar și știam, într-o anume măsură, mai ales din textele ce umplu de conținut rubrica editorială “La est de vest” din “Literatura și arta” - că
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]
-
O durea pieptul presat pe volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i s-a rupt gâtul sub moalele capului. A rămas îngrozită cu ochii țintă la trupul ce zăcea pe capotă și la mâinile ce se sforțau să-l scoată din strânsoare, atât cât putea să vadă în lumina slabă răspândită de lămpile de poziție. Sistemul de alarmă acustică intrase în funcțiune în momentul impactului și mărea efectul groazei ce o stăpânea. După mai bine de cinci
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Gavrilă... Iar, băiatule, că tu..., că tu ești copilu’ meu, Gavrilă! Ce..., ce prostie... zici, bă? - Eu..., eu am greșit, băiatule. Că eu..., eu am obligat-o pe mă-ta... Ea n-are vină, să știi... - Ce? a mugit Gavrilă sforțându-se. Unde..., când? - Demult... Am amenințat-o că-l bag pe Vasile..., că-l bag în pușcărie și... și am prins-o în șopron... când lua fân, a relatat Viorel pe scurt, ca într-o spovedanie, ceea ce nimeni nu știa
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
în vreun fel, Iuliana nu ar fi putut. Cuvintele și atitudinea băiatului de care era îndrăgostită au amuțit-o. Nu-i venea să creadă că este adevărat. I se părea că se află în toiul unui vis urât și se sforța să se miște pentru a se trezi, pentru a se salva din infernul în care intrase fără voia ei. Nu a avut timp să ia o hotărâre. Relu a prins-o de braț și a readus-o cu forța în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
viața mea mărturisește poetul în poezia ca un fel de pretext, și mai există și așteptarea - un alt cuvânt-repetiție care vrea să accentueze starea de disconfort produsă de solitudine, greul pe suflet, sisific, pe care poetul se obligă și se sforțează să-l ducă până la finalul existențial. La Teodor Dume ne întâlnim cu verbul suferinței. Repetiția este strunită în sensul evidențierii stărilor de sfârșeală, de anemie sufletească, de dificultate în a depăși aceste stări latente, prin revenirea la cuvinele: gol, așteptare
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
mai văd nimic. Purcelușii au dispărut, părinții mei au dispărut, grădina, casa... E beznă și e răcoare. Sunt speriat și vreau să mă așez direct pe solul afânat, dar nimeresc într-o groapă... *** Babele acestea mă sperie. Încep să plâng, sforțându-mă aiurea cu gura larg deschisă, scoțând felurite zgomote. Una dintre ele m-a scuipat undeva între ochi, arvunindu-mă cu ceea ce am înțeles mai târziu că se numește „ursită”. Grețoasă masă apoasă! Când am mai crescut nu mi-a
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]
-
în muntele cel tare tremurînd Ei văd lumină și minunea; răcnind în existență-ngrozitoare, Legați (sînt) cerbul cel sălbatic și cu calul: iată Regele Mîndriei! 450 Adese Ochiul sau țîșnește din Abis intru tărîmurile Veșnicei sale zile, și amintirea se sforțează să-l facă mai îndurător. Apoi plîngînd coboară mînios, silind în furia-i pe toate cîte sînt De a sa voie să asculte; și-acum zadarnic áflă Că omenescul chip nu din puterea sa l-a înălțat 455 Și nici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-o încă pentru ca pîn-acum n-a bătut. De-ar fi bătut vrodată nu mi-ai oferi-o așa de lesne... De-ai avea tu o amantă, o nevastă frumoasă... un înger, mi l-ai da tu mie? M[AIO] (cu sforță și sacrificiu ) De v-ar face fericit pe voi.. Moldova, da! ȘT[EFAN] Moldova! Da? Nu cred. Nu ești sincer sau nu știi... (mîngîindu-i fruntea) Nu! Tu nu știi ce va să zică a iubi... O, copilul meu, de-ai ști... ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci pătrunde totodată prin mijlocul tonului în suflet, în care el, nedependent de coprinsul celor vorbite, trezește deja intuițiuni oarecari. Abia cu împlinirea acestei teme, celei mai nalte pe acest teren, ne aflăm pe pământul artei. E impulsul spiritului care sforțează organele vorbirei de-a da sunetul articulat; așadar elementele limbei dintru începutul lor sânt îndreptate spre însemnătatea lor și capabile de-a deveni corpurile cugetelor. La aceasta inspiciune vine mai întîi la [prin] cultura sunetului articulat înainte de toate. O tehnică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dezvoltare care aleargă paralel cu întărirea și înăsprirea reflexiunei, a înălțărei dân elementul moale și indecis al simțământului la certitudinea cugetărei. Fiindcă peste tot sunetul articulat rezultă din impulsiune instinctivă după reprezintare a celor cugetate, de-aceea consonantele cer o sforță mai mare din partea organelor vorbirei. Această sforțare constă dintr-o apăsătură. Trebuie să distingem aicea în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că activitatea organelor căror li se emancipă consonantele e precesă de o columnă de aer, asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul întregului, se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit de vorbire. Cele de-a doua, consonantele proprii, silesc nemijlocit pe organ, după pronunțarea lor nu sânt în stare de-a se susținea în același sunet și se revarsă în aerul ce răsună după ele. Prin asta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poată urmări ușoară și liberă toate împreunările lor în limbă. Aicea iar e de trebuință o împăcare a antitezelor, o unire a lor. Legea cea dentîi mănținută unilateral împiedecă cursul vorbirei și ni dă închipuirea unei sforțări oarecare a puterii. (Sforța ca o scremere, silință, opintire neplăcută). Momentul cel de-al doilea, mănținut cu eschiderea celui dentîi cade în pericolul de a șterge și a slăbi caracterul cel hotărât al sunetelor. O pronunție nobilă, cultă arată o domnie liberă asupra corpului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
opusă iambică a organului, de la tezi-nspre arsi. A treia formă a silabei, cea mai complicată și de-aceea cea mai anevoioasă pentru pronunție, e aceea în care consonantul începe și sfârșește (rup, fort, lob, bad). Aicea începe mișcarea cu o sforță a organului și prin vocal trece la o nouă ridicare a organului. Toate astea mișcarea se-nțelege că le complinește deodată și într-o unitate pe care noi n-o putem desface decât artificios. Daca pronunțarea celor două silabe din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca estreme, pentru că escită intuițiunea unei siluiri la care tonul a fost forțat, prin urmare deșteaptă icoana forțărei. Întru formarea înălțimei și profundității se pune mai mult valoare pe aceea ca polii vocei să fie încă timbrați și produși fără sforță (silă). Numai prin aceasta ni se impune binefăcătoarea siguranță cumcă vorbitorul mai posedă încă un escedent de putere în sine pe care încă nu l-a întrebuințat. Când însă Cicero ni adaogă ca să lăsăm pe cântătorul de flaut acasă (făcînd
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părul Într-un coc. Ce drăguț! spun, admirîndu-i clama. — Mersi, zise șovăind. Lulu mi-a făcut-o cadou. — Am Înțeles. Acum, cînd mă uit din nou la clamă, nu mi se mai pare cine știe ce. — Și... Lulu ce mai face? mă sforțez să zic, de complezență. — Foarte bine! Nu-i văd fața, fiindcă stă cu capul În piept, străduindu-se să-și prindă mai bine părul În clamă. — A scris o carte. — O carte? Lulu nu mi s-a părut niciodată genul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
probleme la Început, sînt de acord, dar există toate premisele pentru a avea succes. Atunci mult noroc. Iain e amuzat la culme. — Pot să-ți dau un sfat? În locul tău, eu aș Începe deja să-mi caut de lucru. Mă sforțez să zîmbesc, apoi mă uit pe geam, fierbînd de nervi. O să-i arăt eu lui. The Look poate fi un mare succes. N-are nevoie decît de... Mă rog, În primul rînd, are nevoie de clienți. Mașina trage lîngă trotuar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmi place foarte mult aici, spune Danny, În timp ce chelnerul Îi toarnă vin În pahar. În sănătatea ta, Becky! În sănătatea ta! ciocnesc cu el, cu paharul de apă. Să bem În cinstea noului tău design fabulos pentru The Look! Mă sforțez să las o pauză firească. — Așa, tocmai voiai să-mi spui cînd crezi că o să ne poți prezenta ceva, nu? — Da? pare Danny surprins. Auzi, vrei să vii cu mine la Paris săptămîna viitoare? Dacă nici acolo nu e locul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu șampanie. — Ce faceți, măi? Mă Întorc și-l văd pe Luke croindu-și drum prin restaurantul aglomerat. E Îmbrăcat cu noul lui costum Paul Smith și are BlackBerry-ul În mînă. Îmi face scurt cu ochiul și eu mă sforțez să-mi păstrez seriozitatea, deși tare mă-ncearcă un zîmbet răutăcios, cînd Îmi amintesc de dimineața asta. Nu, nu am de gînd să zic nimic despre acest subiect. Hai să zic doar că, dacă sînt atît de „neatrăgătoare“ și de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
oferta! Ai zis că ne dați nouă casa. — Mda, mă rog. Ceilalți cumpărători se mișcă mai repede, așa că... Parcă m-a lovit cineva cu leuca. Am fost trași pe sfoară. — Și ne-ați dus cu zăhărelul tot timpul ăsta? mă sforțez să-mi păstrez calmul. — N-a fost ideea mea. În glasul ei disting o undă de regret. — Ci a soțului meu. Îi place să aibă acoperire. Oricum, vă urez să vă găsiți curînd altă casă... Nu. Nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să mă uit la televizor. Și pînă la urmă o să se Întîmple ceva, și lumea o să zică „Vai, biata Becky, două săptămîni a născut sărăca!“. — Apropo, am vorbit cu domnul Braine, adaugă Luke. Vine direct aici, de la Portland. — A! mă sforțez să-mi ascund neliniștea. Super! Încep să respir disperată În tub, chinuindu-mă să-mi Încropesc În minte un plan de bătaie. Poate că baia are o ferăstruică prin care pot fugi. Sau aș putea spune că vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și grația divină prin activități de cult, și nu prin efortul de a urca treptele ameliorării morale. Căci situând cultul în centrul vieții religioase, omul se leagănă în speranța deșartă că Dumnezeu îl va face fericit fără ca el să se sforțeze să devină mai bun. O asemenea raportare a omului la Dumnezeu va fi comparată de Kant cu purtarea unui curtean care se străduiește să obțină doar grația monarhului său. Prin gesturi exterioare, remarcă el în mod ironic, credinciosul crede că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
p... p... apasă pe vezică. Vipsania se strecoară cu greutate prin mulțime, în urma Antoniei și a Agrippinei. Toată lumea vrea să vorbească cu ea, să o felicite, să o complimenteze, să-și exprime admirația pentru această recitatio atât de reușită. Se sforțează să găsească un zâmbet și un răspuns potrivit fiecăruia. Îndoiala o cuprinde totuși. Nu a fost irațional din partea ei să-și pedepsească musafirii o zi întreagă cu lecturi? Le vâră pe gât frumuseți care se ofilesc pe măsură ce cresc oboseala și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a prezenței mele veșnice în sufletul ei și, totuși, a absenței mele, care îmi dădea un chip de ființă supranaturală. - Am venit la Cavarna numai cu Viky anul trecut de vacanță. Tot timpul am citit numai din clasicii franicezi, mă sforțam să explic lui Viky pe Racine rând cu rând și, cum e ea bună, asculta. Cred că o și amuzam: oricât de superficială ar fi o femeie, are instinctul emoțiilor. Celuilalt nu-i plăceau clasicii, îi cunoștea pentru că era în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea Îi spunea bătrânului unchi Sammler totul - onoarea confidențelor ei Îi aparținea. De ce? O, ea Îl considera drept cel mai Înțelegător, cel mai european-dus În lume-Înțelept-neprovincial-mintal diversificat-inteligent-tînăr-la-suflet dintre vechii refugiați și cu adevărat interesat de fenomenele noi. Oare nu se sforțase puțin ca să merite această considerație? Nu se pusese la bătaie, nu jucase jocul, nu jucase pe refugiatul bătrân copt? Dacă da, atunci era jignit de sine. Și, da, așa era. Dacă auzea lucruri pe care nu dorea să le audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]