77 matches
-
Stătea acolo, prinsă între pietre și strălucea. Am scos-o ușor, am lăsat lănțișorul acolo că tot n-avea închizătoare, ba avea și niște pete ca de rugină pe el și frate-miu și-a pus-o la gât, pe sforicica de care avea legat săcușorul cu camfor vezi, dragă-Doamne, să ne ferească de răceală mirosul de camfor. Am început să râd când l-am văzut așa, cu cruce la gât "vezi să nu te faci popă !" i-am spus : doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă Buletin, colorându-se rapid în obraji și pe la vârful nasului. I-a scos sforicica lu' Luci'! Umblă după moșmoade! O fi fermecătoare, boșoroaga! Farmazoană, vrăjitoare, băi! Șișcoaie! Ferească-ne Dumnezeu! șoptește Apostatul, stupindu-și în sân și dă să-și facă o cruce popească. Dar nu mai apucă s-o ducă la capăt... O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ei salvator. Unii dintre copii m-au întrebat la Jilava cum a fost posibil să trec prin atâtea percheziții din care nu scăpa nici un vârf de ac. O păstram într-o batistă curată, înfășurată și înnodată, fie legată cu o sforicică în jurul gâtului, fie chiar în buzunar pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. În timpul perchezițiilor n-o ascundeam. Aveam credință că Ea se apără singură și mă apără și pe mine. Așa se întâmpla. Când îmi venea rândul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vestimentația zeki-lor face parte, de asemenea, cârpa legată peste față, ca să-i apere de ger pe drumul spre punctul de lucru. Ivan Denisovici îndoaie cârpa aceasta înghețată și o păstrează: Iar deținuții, înfofoliți în zdrențele lor, încinși cu sfori și sforicele, cu capetele înfășurate în cârpe de la bărbie până peste ochi, ca să se apere de ger, stau întinși pe paturi, peste pături, cu pâslarii în picioare, cu ochii închiși, în semiuitare 191. Scena în care Șuhov spală dușumeaua din baraca comandamentului
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o operațiune de forță: ea a fost acompaniată de îndrăznețe operațiuni mediologice, a căror crudă sagacitate ne-a fost înfățișată de dl. Grunsinski. Este imposibil să evanghelizezi fară să extirpi instrumentele memoriei indiene. De aici și interdicția queipus în Peru (sforicelele cu mesaje), controlul codexurilor pictografice în Mexic și deseori distrugerea lor. Fiindcă istoria mîntuirii creștine nu este compatibilă cu un spațiu fără sus și jos, fără început și sfîrșit al simbolizării aztece, spațiu iconic, polisemic, în acord cu o concepție
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe băț; sau merele și perele fierte În zahăr și lucind, În cămașa lor sticloasă, Înfipte de asemenea pe băț; sau bigi-bigi, roșu ca focul, tare moale, ca un cârnat din făină cu zahăr și miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi; sau pistilul acrișor din pulpă de caisă, Întins ca o piele de drac și făcut vălătuc; sau susanul și miezurile de nucă Încre menite În pasta tare de zahăr topit pe lespedea de marmoră; atâtea și atâtea, care mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vădanele, pruncii... cu ce i-om putea răsplăti? I-o răsplăti Dumnezeu, că noi, oricât le-om da, le rămânem veșnic îndatorați... Da' până una-alta, le mai ostoim durerea cu o danie: un petec, un petecuț, o sfoară, o sforicică de pământ, acolo, întărit cu hrisov și pecete domnească: "Să le fie ocină dreaptă slobodă de dajdie". Ce ziceți, le dăm? Boierii tac. Adâncă tăcere... Ștefan îi îndeamnă: Eu dau mai mult că am de unde. Domniile voastre, mai puțintel. Cât vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ceruri! Acolo unde este comoara voastră, va fi și inima voastră." Boierii clipesc des, se închină, mormăie în barbă, dar tac. Ștefan izbucnește: "Bucurați-vă și veseliți-vă că răsplata voastră mare este în Ceruri!" Cu un petecuț, cu o sforicică două, vă cumpărați ditai moșie în Grădina Raiului. Un chilipir, zău așa! Haideți! Curaj, boieri dumneavoastră! Care mai dați?! Care?! Eu, strigă Tăutu. Și eu! exclamă Șendrea. Dau! ridică mâna Duma. Dăm! spun într-un glas Vlaicu, Stanciu, Bodea. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
smerit: Domnul din inimă vă mulțămește! Haide! Hai!... Care mai dați?! Care mai dați?! Mihail, fâstâcit, rușinat, îngână: Eu ... eu... și eu aș da... dar... dar n-am... N-ai?! Cum așa?! se minunează Ștefan. N-ai?! O sfoară, o sforicică, ceva, acolo?! Nimic n-ai?! Fantastic! Ați auzit, boieri dumneavoastră?! Boier! Mare boier! Și n-are! Mare spătar! Și n-are! Unde s-a mai pomenit?! Boier și să n-aibă?! Stanciu mormăie în barbă, destul de tare, ca să audă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vasile al lui Andrei. «Ai să te însori curînd», i-a zis aceea. «Cu cine, o să afli chiar azi, la întoarcere, dacă vei trece pe jos prin vadul Sucevei și vei dezlega, ținînd mîinile la spate, cele nouă noduri ale sforicelei pe care ți-am pregătit-o: va fi prima fată sau femeie ce-ți va ieși în față pe drum». Inutil să mai adaug - a reluat L., după o scurtă pauză -, aia a fost Melixina. Pe bunicul, despre care a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai aduc bine aminte, capra a fost făcută de gașca noastră. Eu am jucat rolul moșneagului. Capra (un țol căptușit pe dinafară cu hârtie colorată tăiată în franjuri crețe și un cap de capră sculptat din lemn care, cu ajutorul unei sforicele, putea clămpăni în ritmul dorit) era jucată de Costică Florea. Frații Lupu o făceau pe jidanii, Grigoruță a lui Cârciu pe-a modoranul iar Micul lui Ciobanu era Vasilache. Am tocmit trei țigani - vioară, țambal și acordeon - , care locuiau pe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
m-a sfătuit să renunț la respectivul itinerar. După care a scris trei scrisori, una pentru Claudio, noul episcop de la Caorle, una pentru tribunul Anafesto de la Veneția și una pentru senatorul Giuliano din Bizanț. De fiecare a prins cu o sforicică o bilă de plumb pe care erau imprimate în dezordine literele „ISHV“. Mi-a spus: - Mergi până la Caorle și îmbarcă-te pe o navă spre Veneția. Prima navă lungă, iute și sigură te va duce până la Bizanț. De-acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și fel de fel de prafuri aromate" a unui grup de noctambuli pe numele lor Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, dar și figura unui Sforicică din Sfîntul Sava, variantă octogenară a lui Pirgu, care „se dezlănțuie dintr-odată în tot felul de măscări, una mai candrie decît alta". Atari secvențe ce neutralizează persiflarea fără a o anula, prin poezia lor vicioasă, sunt așezate de către autor
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
Era căzut din lună doar o dată pe lună. Soluția problemelor mele are gust de cianură și miros de levănțică. Lucrurile iau întorsătura Buzăului. Urca zilnic colina aceea și îi aducea iubitei aer și cîteva capre proaspete. Adormea seara cu o sforicică-n mîini, ca să nu uite visul în zori îi făcea noaptea cîteva noduri pescărești. Cine se scoală de dimineață are timp să se grăbească să-și facă patul. De rîs. Îl strîngea de gît de parcă l-ar fi strîns de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
aflat niciodată dacă actul suicidal ar fi izbutit. Răspunsul implicit este că mare lucru nu ar fi avut de pierdut. Tot ceea ce a aflat, în viață fiind, rămâne de domeniul derizoriului: "ce liniște ar fi fost azi pe pământ/ dacă sforicica aceea nu se rupea/ și nici crenguța cu spini/ nu se încovoia// ce neîncovoiat ai fi rămas/ copil de 13 ani/ fluturând în vântul nesfârșitei grădini/ de la Marghita/ pe cărări numai de tine știute// tot acest sex care le iese
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
se compun din oameni de fotbal, unii cunoscuți, ori din juriști. Dl Dragomir le-a "condamnat" public și la o oră de vîrf pe canalul național de televiziune la ridicolul cel mai deplin. Marionete, dl Boc și compania. Trase pe sforicele de dl Dragomir și compania. Făcute de... Ce să mai spun de ce, știți dv. prea bine. Aștept să aud de demisia d-lor și d-nelor de care dl Dragomir, și-a bătut joc cu atîta candidă cruzime. Dar n-o să
Sfînta mare nerușinare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14294_a_15619]
-
te lămurești: le-au înghițit contractele. Un minister cumpără mături, cu toate formele în regulă, dar foarte deosebite de acelea din debaraua dumitale, id est confecționate dintr-o plantă extrem de rară și protejată, mături având cozi din pin suedez și sforicele din SudAfrika. Inegalabile, ministerul în cauză a achiziționat întreg stocul, la prețul de zece milioane bucata. O sfântă mânie îți urcă tensiunea; poimâine, deschizând același favorit ziar vei lua cunoștință că la mijloc a fost o confuzie. O nație cumpără
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
scaun Vasile/ Iubea pe masa Maria!// Și-n ce bulion/ Își îneca infidela/ Strecurătoare Angela/ Amorul ei pentru ligheanul Napoleon!// Iar sticla Dumitru/ Satisfăcea/ Tristețea-i de-un litru/ C-o patimă grea.// Astfel, întrucît,/ Își băga către seară/ O sforicică pe gît/ Nemaiscoțînd-o-n afară...” (Epigramă). Din acest animism derivă un delicat joc de-a dragostea al poetului cu lucrurile, substitute ale partenerei violent estetizate (estetizarea e aci, la rîndul său, un substitut al relației trupești): „Mult timp am iubit o
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
care este alb, doar gâtul și coada fiindu-i negre) că este foarte înțelept și că trăiește o mie de ani, că aduce noroc și fericire pentru oameni. Fetele tinere, spune György, au început să plieze și să înșire pe sforicele câte o mie de cocori („sembazuru“) și să le ofere zeilor șintoiști („kami“) în perioada Edo (1603-1868). Pe unele gravuri din secolul al XVIII-lea pot fi văzute kimono-uri decorate cu aceste figuri de origami. Se crede că un șirag
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
lui, a sistemului prezent de informare și comunicare, nu ar fi fost cu putință fără de magiile însemnărilor, pe stâncă, piei, vegetale, nu mai puțin complexe. Începând cu nodurile incașilor, Quippusurile, sforile înnodate din loc în loc și de care atârnă alte sforicele mai mici și felurit colorate, prinse de sfoara principală și care era calculatorul vremii, dacă voiți. Dacă lectura va lâncezi, puteți să săriți rândurile până la capitolul IX, pagina 233, intitulat Reglementările, unde veți întâlni și o istorie picantă a cenzurii
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
om de încredere al fostei Puteri și-a negociat un post călduț de ambasador, spre deosebire de Virgil Măgureanu. Iarăși un caz de notorietate, cel al fostului premier Radu Vasile. Să-l judeci după ghiul, unghia lungă de la degetul mic și după sforicica roșie, roșie de pe mînă împotriva deochiului, după ce l-ai numit premier, stîrnește întrebarea: unde s-a uitat pînă atunci președintele Constantinescu? N-a văzut cum se purta premierul ieșirii din criza Ciorbea, pînă să fie trimis la Palatul Victoria? Dacă
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
creator de culoare a locului evocat sau inventat: ca această petrecere din proza Jusqu'au fond!, din ultima carte, unde vine Picasso însuși "cel de la bătrînețe, cu fața pergamentoasă, cu ochii ficși, hipnotici și cu pomeții febrili", în chip de Sforicică: nici că se putea un loc mai potrivit pentru lovirea iluziei de realitate, a superbiei imaginarului de realul bicisnic: Toată lumea dansează după Los Paraguayos și în marea oglindă strălucește masa cu de toate, și sfeșnicele aprinse, și dansatorii, și corbul
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
lovirea iluziei de realitate, a superbiei imaginarului de realul bicisnic: Toată lumea dansează după Los Paraguayos și în marea oglindă strălucește masa cu de toate, și sfeșnicele aprinse, și dansatorii, și corbul Vasile, descins de la locul lui, de pe jardinieră, printre picioare. Sforicică nu dansează, iar de la o vreme se foiește din ce în ce mai greu prin îmbulzeală, pînă cînd, în cele din urmă, pe la trei, regăsindu-și fotoliul pe jumătate ascuns după draperia ferestrei, se îngroapă în el și nu mai scoate o vorbă. Singuri
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
cîrîie într-un tîrziu și arată spre tămbălău, dar cine-l mai aude? Pe la patru, după ultimul dans, deschidem ușa balconului, să intre aer, și ne așezăm și noi. Oglinda ne cuprinde pe toți într-o încremenire albă: da, da, Sforicică ăsta e o figură, există acolo în oglindă, o Guernică lividă, candelabrul a dispărut și în locul lui luminează acum, bicisnic, becul de demult, cu filament gros și galben". Creatorul de atmosferă e numai o tușă, însă, din portretul lui Val
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
nu aveam voie să vorbim decât dacă eram întrebate, iar râsul prea zgomotos nu era de dorit, ni se tolera cel mult un surâs. N-aveam voie să punem coa tele pe masă, de altfel aveam coatele legate cu o sforicică în spate. Trebuia să stăm cu capul drept, să nu ne aplecăm niciodată peste farfurie. Îți mai aduci aminte câte ceva despre casa părin tească din București? — Era pe strada Gogu Cantacuzino la numărul 50. În veci nătate, pe strada Batiștei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]