168 matches
-
și cutremurul cuptoarelor și holocaustul de cristal rod pînă la era de os a ființei unde victoria asupra îngerului irizează arhipelagul lupilor încoronați în sicriele autostrăzii săgetătorul îngheață între două semne deraieri suspendate în creierul meu violența sentimentului în amorf sfredel în memoria de carne a abatoarelor infestată cu spirocheta trădării și strungurile din fiola de heroină mă insinuez big-bang în haosul presimțit primordial vomitînd constelații moarte văduvă frumoasă lîngă mine în pat jubilație larma golurilor inima mea descojită iezii trec
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
meu tată, gândi Ștefan cu ironie amară. Nu își cunoștea tatăl și nu știa că nu îl cunoaște, iar stolnicul, văzându-l că e dus cu capul în nori, porni amărât și îngândurat, mic și subțire și drept ca un sfredel și țanțoș, iar lui Ștefan îi păru că el umblă aidoma unui fus pe care l-ai așezat cu vârful pe masă și i-ai dat vânt să se rotească sfârâind... Ai privit vreodată, Ștefane, punctul de fugă al unui
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
își aminti cum învățase să fumeze, țigări din păr de porumb învârtit în pănuși, hiiii, caii popii-n păpușoi!, când tot așa făcea hiii, cum a tras acum aerul printre dinți. Stolnicul mergea mic și subțire și drept ca un sfredel și țanțoș în șaua calului, spre Dâmbul Melcilor, dincolo de care se întindea satul. Moșia ar fi fost o câmpie întinsă, dacă fantezia naturii n-ar fi așezat gruiețe pe ea, botezate de oameni în fel și chip, Dâmbul Merelor, Colnicul
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
acoperea pentru o clipă interogarea unui Volksdeutscher pe nume Franjo Herman, ale cărui implorări treceau prin zidul subțire al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN-ei2 Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sînge de pe zid, pe care tata o va zări prin gemulețul de la closet, și cadavrul nenorocitului de Herman, În poziție embrionară, toate vor fi consemnate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lemn peste lemn, avându-se grijă de ușa de la intrare, geamuri (mici, acoperite cu piele, cu bășica animalelor până a se folosi sticla), despărțiturile interioare. Pentru rezistență se foloseau cuie din lemn tare (corn) după ce se făcea o gaură cu sfredelul, unealtă făcută de meșterii fierari. Fiind o lucrare elaborată, casa trebuia lucrată de meșteri specializați (vezi capitolul despre meșterii satului). Materialele erau procurate din timp de cel care voia o casă, de regulă un tânăr care voia să-și întemeieze
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grosolani care nu iubesc animalele, și mașina cu cei trei înăuntru a trecut și ea. E o dimineață în care se chiulește de la școală, iar Hans e ocupat cu lucrul, ceea ce înseamnă că s‑a înfipt în zi ca un sfredel, fără nici un chef, și abia așteaptă să vină seara. Elevii, în schimb, sfredelesc cu interes, că doar la școala înaltă pe care o frecventează li s‑a inoculat curiozitatea științifică. Au trecut deja de Schottenhof, șoseaua e o panglică gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele înfundate cu dopul cât și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să se mortifice pe ea însăși, ceea ce este adesea un proces lung și chinuitor. Ar prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
preface-n scânteie dând cu copita. Femeia mea miroase a vară, În fiece zi în alt fel înflorește, Ba chiar într-o zi eu cred c-am zărit Femeia mea prefăcută în pește. Femeia mea nu-i ca alte femei, Sfredel o simt și când doare arcuș, Fină mătase mereu pielea ei Cred că întrece chiar ursul de pluș. Gura ei nu-i ca alte guri, Un sărut de-ndrăznești ca să-i furi Sărutul de-nceput o să ceară altul Pe mine
FEMEIA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361453_a_362782]
-
o ține mult, căci, odată intrată în sfântul lăcaș, energia stopată iese brusc la iveală. Un dinamism exacerbat îi dă curajul unor inițiative nepotrivite aici. Se metamorfozează într-un ghem de nonconformisme și democrație greșit înțeleasă! Devenită de la prima oră sfredelul mișcării din biserică, după închinăciunile pe la icoane, așezată pe jețul Sf. Anton, se socotește cât se socotește, apoi îmi face o chemare ștrengărească. Obedientă, mă ațin după ea. Ne oploșim la unul din grupurile de spovedanie. Șirul are conformația unei
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > GETTA BERGHOFF - VARĂ FIERBINTE Autor: Getta Berghoff Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Trecuse peste mine vara cu pârjolul fierbinte canicular, în interiorul dezmembrat de hârțâitul sfredelului și invazia prafului din pereții perforați, dale sparte cu violență ca zilele în care trăim, toate mă balansau între dureroase amintiri care, nici în acele momente nu refuzau să-mi țină companie. Se sfărâma peretele, cum se sfarmă o viață
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
când din odaia alăturată auzeam gunguritul copilului meu... Timpul limitat și tensionat mă mâna către o lume necunoscută, moștenirea din străbuni spre care mă duceam cu limba amputată, multe temeri și inima frântă. De toate acestea îmi aminteam când zgomotul sfredelului încetase și atunci văzusem maldărul de moloz și gaura din perete cât rana nevindecată. Toate aceste amintiri năvălesc acum peste mine la o distanță de timp de peste patruzeci de ani. Eram deja de mulți ani în țară, timp în care
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
Acasa > Stihuri > Semne > BALADA LUI GIGEL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Balada lui Gigel Cine este acel Gigel, Nu e Google, e sfredel, Este cel care mai știe, Moartea e ideologie, Renașterea lui parcă este Vizibilă în orice iesle, Nu e Becali, oricine-i Gigel , el revine, Iată-l acum în pădure, Lovește cu o secure, Jocul său elegant Este securizant. Vobește cu
BALADA LUI GIGEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349338_a_350667]
-
vieții, să-ți vinzi castraveții la grădinari veseli, hoinari. Lasă copacii, crească în lună, tu cară-ți sacii, nu da arvună, duhul e beat, prin fragi și mure, sânii-s pietroși, fesele dure. Fluturi -mirese, visele mele, nălucile morților- minții sfredele. O încordare permanentă, jerbele memoriei anciente, o sete de armonie pian - royală, astfel trecurăm de o portală, profesorul își amintea de școala unde o iubise pe Lala, lăcașuri vechi de rugăciuni, spitalul, plimbarea pe ultimul drum, spăimoase lătrături, zăvozi, , vechili
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
soarele pe cer, mai bău vreo două, ca să nu înnebunească din cauza stres-ul așteptării. Eiii, dar cu aproximativ un sfert de ceas înaintea prânzului, cine apare la poartă cu mare chef, chiar dacă nu de muncă!? Lică dotat cu nelipsitul său sfredel, însoțit de ajutoare, respectiv Lae zis Mucalău purtând un hârleț și o moacă bleagă, plus Luță zis Besensac, o denumire ce pare a fi de origine franceză, dar în mod sigur nu este, cu un târnăcop și un zâmbet tâmp
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
de plutărit: un ciocan din fier masiv folosit pentru a marca lemnul numerotat cu cifre de la 0 la 9, pregătit pentru tăiere, clupa pentru măsurarea lemnului, potcoave din fier care se prindeau la încălțăminte pentru a nu aluneca pe lemn, sfredelul cu care se făcea cârma plutei, țuiac sau șprangă, sârmă foarte groasă sau cablu împletit din sârmă oțeloasă, pentru a lega lemnul pe plută și pentru ancorare când se ajungea din urmă o altă plută pentru a nu se ciocni
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
doctorița, încât găurirea ori smulgerea măselelor părând aducătoarea morții, aduce durerea de bunăvoie, în tot cazul...! E adorabil de privit într-un minut de chin, cu ochii în lacrimi și cleștele în gură, ori chiar plângând de-a binelea, cu sfredelul înfipt până în rădăcina maxilarului, lungi minute, zile la rând și cu toate acestea, fermecat de doctorița care îți scutură tigva o dată, de două, de mai multe ori, și totuși îți place să mergi singur la tortură...! Cum să nu, dacă
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului de multe ori ni se întâmplă să ne pierdem capetele să rămânem singuri și înspăimântați în trupuri să ne-nvârtim în juru-ne perplecși ca niște sfredele și să nu mai vedem Soarele să nu ni se mai deschidă propriile uși fiindcă femeile nu ne pot deosebi decât după capete în cărțile noastre de identitate ne diferențiem tot după capete trupurile se prezumă a fi sau a
ARCA LUI NOE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352751_a_354080]
-
o poezie de dragoste în care natura vibrează: „Iubito, draga mea,/chiar și în vis,/ îți spun pesntru prima dată așa,/ sufletele noastre se vor bucura!/ Am avut o noapte albă,/se făcea că Dumnezeu umbla/cu dalta și cu sfredelul/ prin mintea mea.” Sau:”mereu, când dorm,/ te am în vis, /când mă trezesc,/ te am în gând,/ deschid calculatorul/ tot sperând,/ ca de la tine să primesc,/ cât de curând, /măcar un rând,/ măcar un rând!...!” 29. Ioan Vasiu, timișorean
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
o privire arzătoare, Ce te bagă-n altă boală, M-a golit la buzunare. Am sfredelit-o cu ochii: Gura căpșunică dulce, Pieptul crud sub albul rochii M-au făcut să-mi fac o cruce. Ai ei ochi, oțel în sfredel, M-au pătruns adânc în suflet. Ca un iubitor, de fel, Îi simțeam trupul mai putred. Mi-a întins factura-n mână; Am primit-o drept apel, Cum că peste-o săptămână Să ne vedem la hotel. Nu am ce
LA GHIȘEU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359086_a_360415]
-
ape” are la rându-i un drum fierbinte până la bibliotecă, iar odată ajunsă la cititor fructifică toată migala, știința și dragostea din care s-a alcătuit, pentru că e una dintre acele cărți ce se înșurubează de mână, se strecoară ca sfredelul la suflet, și-l luminează mătăsos! Găsim în literatura noastră cărți magnifice din acest orizont tematic, scrise de către Calistrat Hogaș, ori Geo Bogza, dar „Siriul sub vremi și ape” e însoțită în rândul scris, de glasul maestrului Benone Sinunescu, anume
GHEORGHE C. DIHORU, CONSTANTIN M. POPESCU. CINE-A MAI SCRIS O CARTE CA CÂNTĂ?! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359699_a_361028]
-
OLIMP.BALADĂ Pe-un colț de deal trudea Sisif și-și tot zicea: „Munca înnobilează pe om!” și apoi cu frică: „dar ce-i mult strică...” Și-Atlas trudea și el la fel Și Hefaistos meșterea O lesă și un sfredel: „Să vezi ce leg cățelul pământului și găuresc eu casa vântului de-mi stinge focul din cuptor.” Numai Apollo singur Cu-o liră sub un nuc Se gândea la poezie numărând anii cum se duc. Mai avea și el de
FUGA DIN OLIMP.BALADĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344084_a_345413]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POEM HIERATIC XXXIII COCHILII DE TIMP Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic XXXIII Cochilii de timp de David Sofianis reeditare 29.01.2017 (A.D.) co.chilii sfredele de timp pierdut pe apele sâmbetei întorși cu fața către amiază descoperim vinerea mare cea taină alinare înveșmântat în tină pulsul morții de-o clipă își strigă nevoia de evidență că poate trăiesc și eX.ist acum și aici în
POEM HIERATIC XXXIII COCHILII DE TIMP de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381233_a_382562]
-
Acasa > Poezie > Delectare > GÂND Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Apoi, n-a mai fost nimic, degeaba mi-am albit dinții și am surâs zilei, gândul despărțirii, ca un sfredel mic, aștepta în frunte, ca la ușa milei. M-am închis în pielea mea mângâiată și n-am lăsat nici un por deschis, m-am scuturat de toate, eram vindecată, murisem cu tine, atunci m-am decis. Referință Bibliografică: Gând / Cristina
GÂND de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381524_a_382853]
-
jertfelor armonioase și binefăcătoare ale celei de-a doua inimi! Marina Florea e un om și un artist al inimii care, iubind-o, se curăță de rău, de urât, se vindecă și se veselește! Stelele din ochii ei intră ca sfredelul în ochii ce-o privesc și-i inundă cu un nor albastru. Ochi albaștri, ca aceștia, s-or fi uitat de sus în apele imense ale lumii și le-au albăstrit! Iar voci ca a Marinei Florea s-au separat
MARINA FLOREA. ARTISTĂ IUBITĂ DE OMUL LĂUNTRIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371871_a_373200]
-
clasica excitare sistematică prin sucțiune de sus în jos până la zona inghinală inclusiv, urmate de palpări presiuni tactile etc. În timpul sucțiunilor peste buzele închise, cu pătrunderi linguale, fata s-a descărcat complet. Cu ultimele puteri mi-a mângâiat la propriu sfredelul care nu acționase și m-a îndrumat să continui singur până la descărcare. -Culcăte lângă mine să ne revenim puțin. Dar să nu îndrăznești un repetir. Rezervă-l pentru la noapte. Este cu totul altceva să te descarci în ea, mai
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]