51 matches
-
exact o mie de unități, suma plătită efectiv fiului meu. Tânărul fălcos îl privi lung și, într-un târziu, spuse sec: - Primim. - Am hărțile pregătite, spuse Fara. Primul lui client fu bătrânul avar Lan Harris. Fara se uită la babalâcul sfrijit cu suspiciune și, în sfârșit, începu să înțeleagă cum de se instalase primul magazin de arme pe terenul acestuia. La un ceas după plecarea lui Harris, mama lui Creel păși țanțoșă în atelier și închise ușa: - Ei? Ai izbutit, va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ciocolată. Ăhă, de-aia am mâncat-o eu! Și-apoi, Hannah, doctorul ți-a spus categoric că n-ai voie așa ceva, ce mama dracu’; nu e invenția mea. Ce vină am eu că ești grăsană și „greoaie“, iar eu sunt sfrijit și strălucit. Ce vină am eu că-s așa frumușel, de-o oprește lumea pe mama, când mă scoate cu căruciorul la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb - doar o auzi și tu povestind treaba asta, n-am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
neoanele alea pâlpâiau stins, ca în baie, în așa fel încât simțeam cum se naște spaima ca o amenințare difuză și greoaie? Și de ce am spus „dincolo de marginile prăpastiei“ când în vis era vorba clar de o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic și radios. Cu cei trei lei pe care mi-i dădeau zilnic părinții îmi cumpăram câte un pateu cu brânză sau un suc și mergeam mai departe, murmurând către arborii sfrijiți de pe marginea străzii, către vreun chioșc rotund de ziare, către cerul albastru, de pictură surrealistă: "Singurătatea ca o ploaie-mi pare/Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a tras de mine, m-a pus să mă îmbrac, și m-a luat pe sus. În stradă, ne aștepta deja un birjar pe care-l tocmise de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
refugiat Într-o cafenea veche de lîngă teatrul Poliorama. Ne-am retras la o masă de lîngă fereastră și am cerut niște sandvișuri cu șuncă țărănească și două cafele cu lapte ca să ne Încălzim. În scurt timp, chelnerul, un tip sfrijit cu o moacă de drăcușor șchiop, se apropie de masa noastră cu un aer oficial. — Mneavoastră sunt ține a țerut un entrepane cu șouncă? Am confirmat. — Regret să comunichez, an numele direcsiunei, che nu mai eziste nisi un picules de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
urzeală. Germanicus îl recunoaște imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai puțin nevolnic, spune sfriji tul, ți-aș plămădi o carte care ți ar face numele nemuritor în lume. Rotește ochii mari: — Dar n-am cu ce să ajung la Baiae, lângă Cumae, să-mi caut de sănătate... Germanicus îi face semn să se oprească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de echipamente și chiar acum probabil că-și caută un loc avantajos. Totul va decurge bine. Doar dacă nu cumva blestematul ăsta de frate al lui spune adevărul. Dacă nu cumva, ferească Dumnezeu, a reușit să-și implanteze vreo sămânță sfrijită în una dintre femeile sale. Firoz crede că este imposibil. Și cu toate astea, sursele sale de la zenana i-au dat niște rapoarte alarmante. La naiba! Chiar își dorește să fi ales altă pălărie. Asta are așa un aer indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tanaka se contraziceau mai departe. Samuraiul își dorea să fie singur. Se strecură încet afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de lături susurând. Împrejurul statuii se deschiseseră ca o flacără niște flori pe care nu le mai văzuse în Japonia. Un simplu ostaș ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ea la fel ca toate chiliile din nenumăratele mănăstiri unde au tot înnoptat încă din Nueva España. Un pat simplu și o masă simplă pe care se găseau un ulcior de apă și un lighean. Pe zidul gol, un bărbat sfrijit cu mâinile bătute în cuie pe o cruce stătea cu capul căzut pe piept. „Un asemenea om...” Samuraiul era cuprins și de data aceasta de aceeași neputință de-a înțelege dintotdeauna. „De ce oare i s-or închina?” Își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ridică deasupra capului. În clipa aceasta vinul devenea sângele lui Hristos. „Este doar de fațadă”, își repetă samuraiul plecându-și capul ca toată lumea. „Nu cred nimic din toate acestea.” Nu înțelegea nici el de ce se tot gândea la omul acela sfrijit cu mâinile bătute în cuie. Dacă ar fi fost cu adevărat doar de fațadă, atunci n-ar fi fost nevoie să-și tot repete în sinea lui aceleași vorbe de nenumărate ori. Nici n-ar fi avut de ce să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a orașului Córdoba și ațintindu-și privirile pe fereastră. Primiseră aceeași încăpere ca și la dus, când înnoptaseră în această sală de întruniri, dar pe atunci Tanaka Tarozaemon încă mai trăia. Nimic altceva nu se schimbase. În perete, omul acela sfrijit cu brațele bătute în cuie era luminat de flacăra pământie a lumânării. După aceea... când ? întrebă samuraiul cu glas istovit. Se simțea sleit de puteri nu numai până în măduva oaselor, ci și până în adâncul inimii. I se părea trist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oricine. Cred în El tocmai pentru că este un Om urât și sfrijit. El a cunoscut din plin tristețea lumii acesteia. N-a putut să închidă ochii la jalea și la suferința oamenilor. Tocmai de aceea, a ajuns El așa de sfrijit. De-ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care mie mi-ar fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut aceste simțăminte. Samuraiul nu putea înțelege vorbele fostului călugăr. — Omul acela înțelege inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sau cel puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă ajute să montez balansoarul în curtea din spate. Mi-am întors privirea de la băiatul slăbuț și cu strungăreață, transformat într-un bătrânel sfrijit din cauza pijamalelor dungate ale fratelui său mai mare, și am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe care soția mea o parcase aproape de perete pentru a-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un test de putere. Inexplicabile senzații de erou și mitocan trăite concomitent. — Exact ca tata. Exact. — De ce vorbim așa de mult despre el? — Despre Alex? Alex Hriavu. Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit. Bun la română. Foarte bun. Fost corigent la chimie, fost pămpălău îngrozit de păianjeni, fost utilizator simandicos de verbe și adverbe și cuvinte de șase silabe în fraze construite pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la roșu la vânăt și roz, formau o imagine cutremurătoare și greu de suportat! Ștefan știa perfect cum arată, se examinase În „salonul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mi-a spus: Muntele Ava crește! A fost nevoit să se așeze pe marginea patului meu. Era plin de transpirație și gâfâia. Nu, am spus eu. Munții nu cresc. Dimpotrivă, se tocesc și scad. în fiecare toamnă muntele Ava se sfrijește cu vreo zece centimetri. Dar munții înalți, a spus Manfred, apar și ei în vreun fel. Cândva trebuie să fi crescut ei din pământ. îmbătrânești, am spus eu. Nu mai ai aceleași puteri. De aceea ți se pare că muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la fețe bogate, zise unul. Erau patru balaoacheși, căutați la dinți, cu niște ochi dulci, lipicioși și se făcură mai aproape de masă. Ăl cu țambalul clămpăni o dată coardele și trase cu ochiul la ceilalți: - Dumitru-mi zice, mînca-ți-aș leafa! Era sfrijit și nedormit cu zilele, cam urduros, dar cu mâna repede. Instrumentul răsună și vioristul luă cântecul din zbor: - Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mi s-a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc de rușine... ARTUR (Se întinde.): Eu am să ațipesc puțin... GUFI (Despre ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta nu e om. Ne face de râs dacă-l executăm. GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-a făcut silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL: Să-i dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tineri decît mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cîinii turmei mele. 2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mîinilor lor cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrînețe? 3. Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii. 4. Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei și n-au ca pîine decît rădăcina de bucsau. 5. Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Sper să nu se sperie Sabina că o să ajung prea târziu. - Neața boierule! Da’ văd că îți place să lenevești, nu te-ncurci! - Da, da, domnul face une grosse matinée. Ce să mai zici de tinerii din ziua de azi: sfrijiți, puturoși, scrofuloși. Deschid un ochi. Afară e beznă. Nea Miluță a adormit citind. Mă uit la ceas - e 5 dimineața. În sufletul meu caut o tigaie să le-o arunc în cap huidumelor. Nu găsesc nimic. Sufletul mi-e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de sfrijit. Era întins cu burta pe nisip și probabil că fierbea în blugii ăia soioși. Nu știam dacă mie mi se adresase, iar gândirea mea atrofiată nu reușea să mă lămurească dacă se referea la pechinez sau la fetiță. Ascultă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e una dintre preferatele mele, așa că am fost înclinată să-l plac pe Li Lien-ying încă de la început. Am sfârșit prin a-l păstra. Ca și An-te-hai, Li era vesel și își ținea nefericirea pentru el. Spre deosebire de An-te-hai însă, era sfrijit și înfățișarea lui nu era tocmai frumoasă. Avea fața în formă de dovlecel, pielea deloc fină, ochi de pește, nas turtit și gura strâmbă. La început nu-mi dădeam seama dacă zâmbește sau se încruntă. În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ți se face părul măciucă? Deși n-ar trebui pentru că, ai cuvîntul meu de onoare, îmi place mirosul di lemn proaspăt la nebunie. Mihai: Romantisme goale! Elanuri festive! Am mai văzut noi de-astea. Vise umanitare, idealisme care s-au sfrijit îndată ce-au simțit praful drumului de țară în nas și glodul pe tocuri. Val: Ăsta-s eu. Mihai: (foarte aproape față în față cu Val) Dacă și tu ai cumva remușcări. Dacă și tu suferi că slăbănogul de socru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]