51 matches
-
a orașului Córdoba și ațintindu-și privirile pe fereastră. Primiseră aceeași încăpere ca și la dus, când înnoptaseră în această sală de întruniri, dar pe atunci Tanaka Tarozaemon încă mai trăia. Nimic altceva nu se schimbase. În perete, omul acela sfrijit cu brațele bătute în cuie era luminat de flacăra pământie a lumânării. După aceea... când ? întrebă samuraiul cu glas istovit. Se simțea sleit de puteri nu numai până în măduva oaselor, ci și până în adâncul inimii. I se părea trist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oricine. Cred în El tocmai pentru că este un Om urât și sfrijit. El a cunoscut din plin tristețea lumii acesteia. N-a putut să închidă ochii la jalea și la suferința oamenilor. Tocmai de aceea, a ajuns El așa de sfrijit. De-ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care mie mi-ar fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut aceste simțăminte. Samuraiul nu putea înțelege vorbele fostului călugăr. — Omul acela înțelege inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
refugiat Într-o cafenea veche de lîngă teatrul Poliorama. Ne-am retras la o masă de lîngă fereastră și am cerut niște sandvișuri cu șuncă țărănească și două cafele cu lapte ca să ne Încălzim. În scurt timp, chelnerul, un tip sfrijit cu o moacă de drăcușor șchiop, se apropie de masa noastră cu un aer oficial. — Mneavoastră sunt ține a țerut un entrepane cu șouncă? Am confirmat. — Regret să comunichez, an numele direcsiunei, che nu mai eziste nisi un picules de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de echipamente și chiar acum probabil că-și caută un loc avantajos. Totul va decurge bine. Doar dacă nu cumva blestematul ăsta de frate al lui spune adevărul. Dacă nu cumva, ferească Dumnezeu, a reușit să-și implanteze vreo sămânță sfrijită în una dintre femeile sale. Firoz crede că este imposibil. Și cu toate astea, sursele sale de la zenana i-au dat niște rapoarte alarmante. La naiba! Chiar își dorește să fi ales altă pălărie. Asta are așa un aer indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
e una dintre preferatele mele, așa că am fost înclinată să-l plac pe Li Lien-ying încă de la început. Am sfârșit prin a-l păstra. Ca și An-te-hai, Li era vesel și își ținea nefericirea pentru el. Spre deosebire de An-te-hai însă, era sfrijit și înfățișarea lui nu era tocmai frumoasă. Avea fața în formă de dovlecel, pielea deloc fină, ochi de pește, nas turtit și gura strâmbă. La început nu-mi dădeam seama dacă zâmbește sau se încruntă. În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sper să nu se sperie Sabina că o să ajung prea târziu. - Neața boierule! Da’ văd că îți place să lenevești, nu te-ncurci! - Da, da, domnul face une grosse matinée. Ce să mai zici de tinerii din ziua de azi: sfrijiți, puturoși, scrofuloși. Deschid un ochi. Afară e beznă. Nea Miluță a adormit citind. Mă uit la ceas - e 5 dimineața. În sufletul meu caut o tigaie să le-o arunc în cap huidumelor. Nu găsesc nimic. Sufletul mi-e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de sfrijit. Era întins cu burta pe nisip și probabil că fierbea în blugii ăia soioși. Nu știam dacă mie mi se adresase, iar gândirea mea atrofiată nu reușea să mă lămurească dacă se referea la pechinez sau la fetiță. Ascultă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
exact o mie de unități, suma plătită efectiv fiului meu. Tânărul fălcos îl privi lung și, într-un târziu, spuse sec: - Primim. - Am hărțile pregătite, spuse Fara. Primul lui client fu bătrânul avar Lan Harris. Fara se uită la babalâcul sfrijit cu suspiciune și, în sfârșit, începu să înțeleagă cum de se instalase primul magazin de arme pe terenul acestuia. La un ceas după plecarea lui Harris, mama lui Creel păși țanțoșă în atelier și închise ușa: - Ei? Ai izbutit, va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mi s-a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc de rușine... ARTUR (Se întinde.): Eu am să ațipesc puțin... GUFI (Despre ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta nu e om. Ne face de râs dacă-l executăm. GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-a făcut silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL: Să-i dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la fețe bogate, zise unul. Erau patru balaoacheși, căutați la dinți, cu niște ochi dulci, lipicioși și se făcură mai aproape de masă. Ăl cu țambalul clămpăni o dată coardele și trase cu ochiul la ceilalți: - Dumitru-mi zice, mînca-ți-aș leafa! Era sfrijit și nedormit cu zilele, cam urduros, dar cu mâna repede. Instrumentul răsună și vioristul luă cântecul din zbor: - Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ți se face părul măciucă? Deși n-ar trebui pentru că, ai cuvîntul meu de onoare, îmi place mirosul di lemn proaspăt la nebunie. Mihai: Romantisme goale! Elanuri festive! Am mai văzut noi de-astea. Vise umanitare, idealisme care s-au sfrijit îndată ce-au simțit praful drumului de țară în nas și glodul pe tocuri. Val: Ăsta-s eu. Mihai: (foarte aproape față în față cu Val) Dacă și tu ai cumva remușcări. Dacă și tu suferi că slăbănogul de socru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu pietrele "împietrite" de Sfântul Petru: " Bună ziua, apă mare, / Doamnă mare! / Mai șezi! N-am venit să șez, / Ci am venit să te dăruiesc cu mei, / Tu să dăruiești pe (cutare) cu o sută de zmei. / Martorii lui să se sfrijească, / La judecători, în divan, să se risipească, / Să nu mai aibă gură căscată, / Limba ridicată, / Să nu mai vorbească / Și să nu mai grăiască / Vorbă de rău / Asupra capului meu. / Tu, pământ, / Cum ești mut și surd / Și hărănești lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tineri decît mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cîinii turmei mele. 2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mîinilor lor cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrînețe? 3. Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii. 4. Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei și n-au ca pîine decît rădăcina de bucsau. 5. Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic și radios. Cu cei trei lei pe care mi-i dădeau zilnic părinții îmi cumpăram câte un pateu cu brânză sau un suc și mergeam mai departe, murmurând către arborii sfrijiți de pe marginea străzii, către vreun chioșc rotund de ziare, către cerul albastru, de pictură surrealistă: "Singurătatea ca o ploaie-mi pare/Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și un viitor tată casnic cu urme de lanțuri de bicicletă În jurul marginilor pantalonilor, care venise trimis de soția sa director de ziar, cele aproximativ cinsprezece femei care au venit la Întrunirea cu Ruby erau exact așa cum se așteptase. Erau sfrijite, Pilatate 1 și yogacizate, membre ale cercului de bogătașe ale căror burtici aspectuoase erau perfect asortate cu șuvițe Fulham ultimul răcnet, genți Fendi și cizmele Ugg. Erau un grup vorbăreț, destul de prietenos totusi, și, ca să fie obiectivă, se gândi Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Sau cel puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă ajute să montez balansoarul în curtea din spate. Mi-am întors privirea de la băiatul slăbuț și cu strungăreață, transformat într-un bătrânel sfrijit din cauza pijamalelor dungate ale fratelui său mai mare, și am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe care soția mea o parcase aproape de perete pentru a-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
muște, ugerul inflamat, și cu vițel în burtă! Moldova cu lună, 37 pe 38, 1969! 2 septembrie, Roman Viorica Agarici, locomoția semiaeriană reluată, de unde consecințele CFR, nimeni nu ajunge la Tatăl decît prin Fiul! soreancă, nu floarea soarelui, cît era sfrijită la Adjud, am pus patru bostani pe bălegar, mici, îi mai las să crească, nu roșii, nu castraveți, noaptea născătoarea neagră ca noaptea. XXVI. ȘI-A EXPUS VIAȚA OPRIND TRENUL MORȚII Iași Pașcani Bacău Mărășești Ploiești Sud Ploiești Vest Sinaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
trei vorbe, sălbăticită de cât a ținut-o bărbatu-său Închisă-n curte cu găinile, și care toată viața și-a petrecut-o frământând noroiul bătăturii ei din Chitila cu vechiturile alea de bocanci. După ce mama a Început să se sfrijească și să se usuce pe picioare și boala a făcut-o să se piardă cu firea, scoțându-le pe nas din ce În ce mai des că la o adică ea le-a crescut și le-a ținut loc de mamă și de tată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
țin pe banca de rezerve până la pensie la pensia lui, nu a mea, înțelegeți voi! Fotbaliștii nu vedeau, nu simțeau nimic. Nea Peniță întârzia să tragă, mulți se apropiau de careu, se pregăteau să lovească mingea cu capul. Portarul, un sfrijit de aproape un metru nouăzeci, își duse mâinile la genunchi și începu să țopăie la dreapta și la stânga cu mare nerăbdare. Hai, lăsați-vă de schemele astea! își șoptea antrenorul. Vedeți-vă de treburile voastre. Mai bine duceți-vă " La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
părți, dar mai am de bătut la mașină "Tratatul de eretică" (o secțiune a cărții acum, și un text "Cîinele literaturii", care, însă, nu-mi iese cum vreau. Mi-a mîncat zilele cartea aceasta! Ce eram eu schilod, acum sînt sfrijit peste măsură! Luna aceasta am avut de vopsit (în crem) și tabla de pe casă, în fiecare seară mă duc patru kilometri pentru a privi meciurile de la C.M., așa că mă culc numai după 12,30, în zori urmînd să fiu prezent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
apucat din bătrâni, și slavă Domnului, am niște feciori să nu le fie de deochi, iaca unu-i de strajă, ia uită-te la el, îi de două ori cât d-ta, să nu-ți fie cu supărare nu-i sfrijit și cu picioarele ca fusele cum sunt alții nu vă fie cu bănat, crescuți în puf și înțărcați după moda nouă! Toate-s bune, una-i ră, Nu-s parale la cură. * Așa povestea Toader Cicea și neamurile noastre... * Sf.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de mâncat, trebuie privită ca un geniu virtual. Gigel, de exemplu, a înghițit, de la piață până acasă, aproape pe nemestecate, un parizer întreg, de două kilograme și jumătate, deși la cei paisprezece ani ai săi și la cât era de sfrijit, în stomacul său n-ar fi trebuit să încapă decât cel mult un kilogram. Dar și acesta în mod excepțional. Sau experimental, cu doctorii alături. Există, așadar, și indivizi născuți cu darul de a recupera ceva îndelung dorit într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
iartă-mă! Dar... firea ta... prea mândră... prea rece... Mai lasă fala aceea porfiroghenetă. Uită leagănul de purpură în care te-ai născut. Și apoi, toată ziulica cu nasul în cărți, în genunchi pe la icoane; te-ai gălbejit, te-ai sfrijit de tot. Ce atâta pocăință, că doar ești curată ca lacrima. Prea multă sfințenie strică, te rupe de viață, uiți să râzi, uiți să iubești, uiți să trăiești, uiți că ești femeie! Și tinerețea-i trecătoare, se scutură ca florile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până le prinde zăpada. Nimeni nu le fură pentru că în această casă locuiește o bătrână ciudată, despre care lumea spune că ar fi vrăjitoare; de aceea, nimeni, nici un copil, nu îndrăznește să sară gardul și să fure gutuile, care se sfrijesc și cad, putrezite. Dar nu se atinge nimeni de ele. Lângă portiță, pe care o deschide, numai noaptea, câte o fată care se furișează pentru nevoi tainice (câte o sarcină nenorocită, câte o vrajă de legat sau dezlegat dragostea), doarme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
studiouri cinematografice, cu mobiliere de lux - sau bârloguri «modeste», cu kilograme de aur, dolari și tot felul de alte cosmeticale ascunse sub tejghele”". Printre replicile incluse în scenariu sunt și ultimele două versuri din cunoscutul catren al lui Păstorel Teodoreanu: "„Sfrijită ca o Sfântă Vineri,/Mi-a spus o babă: «La români,/Băbeasca place mult la tineri,/ Pe când, Feteasca la bătrâni.»”". Realizarea filmului nu a fost lipsită de probleme. Scenariul intitulat inițial "Nuntă cu dar" a fost respins de conducerea cinematografiei
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]