174 matches
-
asta e vorba, deși s-ar putea găsi o sumedenie de asemănări cu întîmplările de atunci. Halal cu toate revoluțiile, ele n-au reușit niciodată decît în imaginația populară. A avut dreptate, se gîndește Roja, le știa pe toate, chelnerul sfrijit care-i servea începu să tragă și el cu urechea la ce discutau, făcîndu-și tot mai mult de lucru la mesele din apropiere. N-ar fi trebuit să te împing de la spate să faci carieră militară, i a zis în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se poate face pentru a-i ajuta pe evreii care doresc să plece în Israel și pentru militanții sioniști, care zac în închisorile de-aici..., vorbi atunci cel de-al patrulea oaspete al lui Iorgu. Era un bătrân slab și sfrijit ca un ascet, care până în acel moment se mulțumise să asculte ce spuseseră ceilalți, stând retras și tăcut într-un ungher al salonului. Iorgu îl apucă de braț pe Stelian și îl conduse în fața acestui ciudat oaspete al său. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
intră Bianca, apoi ceilalți. Victor rămase la urmă, cu inima zvâcnind de emoție. Era un salon mare, cu paturi așezate pe două rânduri, în stil cazon, cele mai multe neocupate. Lângă fereastra zăbrelită, în patul din stânga, se vedea o bătrână țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă la fel de bătrână, care dormea cu gura căscată, sforăind de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cât un elefant și sprinten ca argintul viu!... Fetele râseră auzind o asemenea remarcă. Dragă, sunt sprinten ca un elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și trei ani la pension; nici tutorilor nu le-a fost ușor. I-au aflat și bărbat; Tim părea potrivit. Iulia a revenit în așezare: de acolo era și cel hărăzit. La vreo treizeci de ani; comerciant de postav; cam sfrijit, dar iute; ascuns după sulurile de țesătură, parcă stătea la pândă. S-a trezit în casă și în pat cu Donna Iulia; nici nu visase o astfel de femeie. Mai cunoscuse câteva, umblase și prin lupanare - cu negoțul era, deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne ațin pe cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău, neochind tragi cocoșul
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
există totuși dragoste; în treacăt fie zis, îmi amintesc că n-am dorit-o niciodată. Rad. „În dragoste există întotdeauna un dram de nebunie”, susține Nietzsche. Dar Nietzsche nu le nimerește întodeauna: cum să iubești pe cineva care are pulpele sfrijite, sînii căzuți și părul că firele de cînepă rămase între dinții daracului? {i plin de fire albe. Oamenii îmbatrâniti, josnici și fără idealuri, si, culme a relelor, scunzi - că ea - nu iubesc, cad pradă, se supun, ceea ce nu-i totuna
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
declarați! Dar româncele noastre, așa grase, neparfumate și prost vopsite cum sunt, au inimă: îmi ascultă povestea, se înduioșează și mă lasă să trec. Poate că s-au prins, săracele, că nu mai are nici un rost să-mi atace buzunarele sfrijite.
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
din urmă! - pițigăie iritată vrăjitoarea. - Chiar dacă există duhuri rele, apoi acelea sunt prigonite de Puterea Cerească. Doar n-o să trăiești o veșnicie! - Trăiesc cât vor mușchii mei! - Poate mușchii de pădure că din tine au mai rămas doar niște oase sfrijite învelite într-o piele zbârcită și urât mirositoare! - Măi băiatule, vezi-ți de treabă că ești tânăr și ai viața înainte, interveni o cucoană durdulie. - Mai degrabă te-ai înțelege bine cu ea, că sunteți vecini, să-ți facă câteva
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
Noi facem legile iadului! - Voi găsi o fată tânără pe care în următorii optzeci de ani s-o pregătesc și să-i predau ștafeta! - pițigăie Buha disperată de încolțirea dracilor. - Ne-am săturat ca în întunecatul iad să avem numai sfrijite, scofâlcite, urâte și hidoase ca tine! Ne plac fetele frumoase! - rosti spre amuzamentul celorlalți cel care părea șeful lor. Buha realiză că nu-i de joacă cu voia drăcească, iar prin vorbă bună nu-i putea îndupleca. Așadar încercă din
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
bărbați, cel cu părul de culoarea Pământului. - Da ... s-a dus dracu’ puritatea copilăriei și lipsa grijilor de atunci, a ridicat din sprânceană femeia cu părul roșu ca Focul. - Slobodă la gură. Așa erai și când arătai ca o piticanie sfrijită, i-a răspuns tipul zâmbitor cu ochi albaștri ca cerul, suflând sprea ea un Aer răcoros. - Vezi, să nu te arzi! s-a apropiat de el, roșcata. - Hei, terminați! Stim că vă iubiți și de aia va tachinați. Observ că
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Pentru o clipă am crezut că e unchiul meu, Îmi zise. Mi-a interzis să-l cînt pe Mompou, fiindcă spune că ce fac eu cu el e un sacrilegiu. Singurul Mompou pe care Îl cunoșteam eu era un preot sfrijit și cu aplecare spre flatulență care ne preda lecții de fizică și de chimie, iar asocierea acestor idei mi se păru grotescă, dacă nu improbabilă. — Dar mie mi se pare că tu cînți de minune, am zis eu. — Haide. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
purtați de curent. Ideea mea este că trebuie să mărim considerabil viteza. Rostise ultimele cuvinte ceva mai Înfocat și, involuntar, șoferul a apăsat pe accelerație. Amory și bărbatul cel voinic au râs. După o vreme a râs și bărbatul mai sfrijit. - Toți copiii, a continuat Amory, trebuie să pornească În viață cu șanse egale. Dacă tatăl unuia Îl Înzestrează cu un fizic bun și mama cu puțin bun-simț de la Începutul formării sale, atunci acestea Îi sunt avantajele. Dacă tatăl nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceea ce ne spune tradiția. Cel care voia să ardă operele lui Democrit crezând că în felul acesta nu va mai trebui să atace tezele și concluziile materialismului abderitan procedează la fel și cu hedoniștii cirenaici. Luptătorul își alege adversarii dintre sfrijiți - personajele conceptuale ale dialogului - pentru a evita să înfrunte, cu arme egale, un concurent de categoria sa - Aristip din Cirene: refuzarea luptei trădează lipsa de probitate. Cotonogirea unui țap ispășitor n-ar putea ține loc de luptă dreaptă: Platon excelează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-nainte. Altă lume să durăm, ce nelume să se cheme - după chipul ce-l avem - și-unde omul fi-va vierme!” Când elanul se mai stinse și ei toți se așezară, mulțumiți că se atinse unanimul de-altă oară, un sfrijit luă cuvântul - neica nimeni în congres - și le spuse: “Sunt cu totul uluit de-acest demers. Ce vreți voi? O altă lume să rimeze-n necuvinte? O avem cu vechiul nume și cu oameni fără minte!” Făr-a fi aplaudat, vorbitorul
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
în: Ediția nr. 915 din 03 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Dacă înțelegeți ce-a pățit Azor , Nu primiți în curte pe un trădător!" Astă vară,-n prispa casei, lui Tarzan Azor spunea: - Ce înseamnă să ai milă de-un sfrijit ce mă ruga Să-l primesc în bătătură, să-i dau hrană că-i lihnit... Cum îți spun, mi-aduc minte, într-o seara-n asfințit Scriam ultima filă din "Cartea vieții mle" printre câini... Când în fața îmi apareopotaie - venită
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
de ani, brunet, cu un păr negru ca pana corbului, creț și bogat. Nasul, borcănat, devenise, după un sfert de rachie, mare cât o cartoafă și roșu ca o sfeclă. Era mai robust, chiar grăsuț în comparație cu Vasile, care era un sfrijit de pistruiat cu buzele vineții. Deși era mai mare de ani decât Ion, Vasile arăta totuși mai tânăr, datorită tocmai construcției lui scheletice. Au ajuns cam la jumătatea adâncimii gropii și rachiul era aproape gata. Dacă nu terminau până la prânz
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
însuți? Ce menire sumbră Să-ți joci pe ațe marioneta umbră Pentru câțiva arginți cerșiți o viață. Ori să asculți cum vorbe otrăvite Rostesc strivite-n pumni în buzunare: Arginții nu-s ai tăi! În lupanare-i Vor număra vestalele sfrijite. De nicăieri te vor pândi fantome Râzând de tine și crezând că-s vii ... Cortină-s doar regretele târzii Ale-njugării-n toamne policrome. *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografică: Cât de nebun să fii ? / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
CÂT DE NEBUN SĂ FII ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349813_a_351142]
-
în cap. Namila își avea sălașul într-o văgăună din spatele palatului, numită VALEA TROIENELOR URIAȘE. El comanda coloanele de oameni de zăpadă împrăștiați prin toată împărăția. Mai avea împărăteasa la palat o trupă de cotoroanțe, care mai de care mai sfrijită, mai hidoasă și mai îndrăcită. Se certau întruna, se zgâriau, își aruncau în cap cu străchini, se băteau cu măturile, își smulgeau părul lățos și nepieptănat. Ce-o fi fost în capul Iernii când și-a adus bijuteriile astea de
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
merge sus, în casa cea mare, unde le avea pe toate orânduite, și la locul lor. După aproape o jumătate de oră de chinuri cumplite, ce biata maica-mea le îndura cu stoicism, iacătă-mă-s și eu: mic și sfrijit, un boț de humă, cum bine spunea inegalabilul povestitor român, Ion Creangă, răcnind ca din gură de șarpe, gata să-mi rup baierele plămânilor, venit să trăiesc pe această lume cu bunele și cu relele ei, până când mă voi reântoarce
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
Primordiale din Paradis. Am spus: - Vreau să cumpăr 21 grame de mere... Vânzătoarea, o blondă platinată oacheșă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit spre cadran și a exclamat uimită: - Exact 21 grame. Poftim ! Luați-l ! Nu vă costă nimic... Am plecat din piață cu fructul oprit în
21 GRAME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353390_a_354719]
-
anilor. Dar altele, puține însă, ființe superioare, își vor păstra finețea trăsăturilor toată viața, vor rămâne etern gingașe și frumoase. Știa chiar că multe fetițe de școală, care acum nu se remarcau cu nimic prin fizicul lor, fete cu figuri sfrijite, neluate în seamă, cu timpul se vor înălța în talie, se vor reface la chip, devenind dive de o frumusețe răpitoare în oraș. Asta după ce se vor mai împlini, când își vor aranja coafuri maiestuoase pe cap, când își vor
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
bucurat de-o ventilație dumnezeiască. După câțiva kilometri parcurși ne-am mai revenit din toropeală, fiindcă la coborârea din tren eram buimaci, căldura ne vlăguise de puteri. Drumul străbătea o câmpie-deșert, ținut dezolant în care creșteau un fel de ciulini sfrijiți și niște arbuști cu frunze aciforme, pe care noi i-am numit „sălcii înlăcrimate ale nisipurilor mișcătoare”, iar satele erau la distanțe de zeci de kilometri, niște mogâldețe cenușii care-ți inspirau tristețe. Foarte rar, după câteva ore bune de
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
scos pe gură tocmai aceste cuvinte. Aveam să aflu, firește, foarte curând. Vânzătoarea, o blondă platinată oacheșă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit spre cadran și a exclamat uimită: - Exact 21 grame. Poftim ! Luați-l ! Nu vă costă nimic ! Am plecat din piață cu „fructul oprit” în
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]