36 matches
-
arta deghizamentului și a escamotării: „Incandescența devine calcul lucid, ironie subtilă sau răceală casantă. Năvala instinctuală, imprudența magnanimă, apetitul pentru enormitatea hohotitoare sau ricanarea cinică, pentru contradicțiile stupefiante și jubilația provocatoare cedează seniorial înaintea echilibrului, a distanței abil cultivate, a sicității sentențioase, resemnării autopersiflante, ori a mocqueriei mai mult sau mai puțin acide". (p. 29) Spuneam că Dan C. Mihăilescu arată dezinvoltura unei conștiințe care nu are de îndurat tainice obligații de oficină doctrinară. Grăitor în această privință e drasticul episod
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
și un film aproape descărnat care mi-a amintit de câteva dintre filmele de gen ale lui Jean-Pierre Melville, spre exemplu, Le samourai (1967) și Le cercle rouge (1970) cu deosebire că aici intriga este încă și mai marcată de sicitate, redusă aproape formalist la câteva funcții proppiene. Pe scurt, în acest revenge movie, storyul nu are nici cea mai mică importanță, el reprezintă doar convenția de la care se pleacă către altceva, iar acest altceva este plasat într-o altă dimensiune
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
șerpi./ Profitul astfel obținut/ va fi folosit/ pentru construirea/ de școli, spitale, biserici,/ drumuri, poduri, grilaje,/ ziduri berlineze etc." (Tratatul cu Ucraina). Așadar sarcasmul se dezvăluie ca o latură "practică", moralistă a absurdului, într-un stil apropiat de cel al sicității "spirituale" a unor Bertolt Brecht sau Erich Fried. Producției lui Augustin Pop i s-ar potrivi un titlu arghezian: Tratat de morală practică. Moralizînd deopotrivă istoria și oamenii, generalitățile solemne și particularitățile umile ale epocii noastre, poetul îi fixează trăsăturile
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
de nonrealitate fantomală: ,personaje atît de Ťlibereť în privința programului de viață, fără a fi social declasate, literatura noastră nu mai cunoaște". în al doilea rînd, o condiționare de vîrstă care este bătrînețea lor morală ce exclude sentimentalitatea, o imobilitate, o sicitate, o rutină a sufletului ale cărui deplasări în circuit au de regulă ,stații fixe", prevăzute cu popasuri și ceremonii sacrilege, ,liturghii negre". Din care pricină ar fi inutil a le studia evoluția. Personaje în care - mai e nevoie să insistăm
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate mitică a diurnului cu nocturnul, a solarului cu selenarul, a masculinului cu femininul, a sudului cu nordul, a sicității cu umidul, a dionisiacului cu apolinicul. Intersecția lor pe un traseu simbolic, înțeles și el tot ca o reprezentare ideală, ar fi trebuit să reitereze cunoscutul scenariu al lumilor incompatibile de tip Riga Cripto și lapona Enigel. Numai că în
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
extrem-orientală a poetului Grigurcu, precis situat sub astrele unei fabuloase capacități și multiînzestrat: în Muzeul său afli și pânze în ulei, de considerabile dimensiuni, sculpturi, ulcele, artefacte. Altfel, ca și la hai-ku-uri, o decelabilă mecanică siluiește această imaginație potopitoare la sicitatea disciplinei, la sacrificarea de ramuri ieșitoare din rotunzimea coroanei. De aici fenomenul încatenării ce induce cantos-urilor grigurcuciene o certă unitate, în discontinuitatea obligată a acestui Muzeu. Ai zice să urmezi un singur poem secționat după orele și zilele acestui Jurnal
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
cu relieful lui pasager - în materie de reconstituiri Soderbergh are în spate o întreagă tradiție a filmului american -, fără ca trecerea lor prin cadru să rămână la nivelul pitorescului. Nici relația din Che și Fidel nu este analizată mai îndeaproape, iar sicitatea pe care o impune regizorul recuperează artistic pe un alt plan. La mit contribuie și o serie de gros-planuri alb-negru cu Che făcându-și bocancii, fumând trabuc, un personaj moden și în același timp insolit pe scena de lux a
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
interesat mai degrabă de câmpul social, de relațiile dintre decidenții celor mai înalte foruri în măsură să controleze epidemia. Cazul izolat vine să puncteze funcționalitatea sau disfuncționalitatea sistemului, este asemeni exemplului ales într-o demonstrație, de aici poate și o sicitate a relațiilor între personaje în afara clișeelor cu care ne-am familiarizat. Ca și în Traffic (2000) care s-a dorit un film lipsit de tezisme, cu o abordare la firul ierbii, care spune lucrurilor pe nume, Soderbergh încearcă să relativizeze
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
Tanovici cu "No Man's Land" (2001) unde războiul se află mereu în preajma, fiind ocazia de a scoate la suprafață nu eroi, ci contraponderea pe care hilarul și banalul o opun evenimentelor crude. Se poate observa în același timp și sicitatea stilistica, marca și a filmelor lui Criști Puiu, în parte datorată și scenariului la care colaborează Răzvan Rădulescu, spre deosebire, de exemplu, de un Lucian Pintilie. Pe alocuri, acest scenariu care potențează efectul de autenticitate al filmului pare insuficient lucrat
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
mare, ci și intensitatea lor. Se plînge, uneori pînă la istovire, cu „lacrimi înfocate” sau cu „lacrimi de sînge” (D. Th. Neculuță, Radu D. Rosetti ș.a.). Poet al plînsului intern, aproape permanent, Bacovia contrastează totuși cu cei mai mulți dintre contemporani prin sicitate. Lacrimile sale sînt rare, mari, colorate (uneori) și grele. Căderea lor impresionează: „O lacrimă cade jos, totul tace”. Pentru refuzul de a mă afunda în teorie, atunci cînd scriu despre Bacovia, îmi găsesc, nu de puține ori aliați în rîndul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însemnările sale). Aici, ca și în lucrarea despre baroc, exegetul dovedește voluptăți de erudit ce stăruie în atmosfera creată de bogata informație reconstitutivă, visând pe documente și învestindu-le imaginativ, reușind astfel să evite acumularea sufocantă prin exces terminologic și sicitate. Cercetarea tipologiei barochiste se continuă, acum în chip aplicativ, în cartea Barocul în proza lui Arghezi (1988), alimentată, la palierul ei teoretic, de sintezele lui E. R. Curtius, G.-R. Hocke, E. d’Ors și alți autori, urmați și în privința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]