66 matches
-
sine. Pe măsură ce firul amintirilor înaintează, accentul se mută de pe persoana informatorilor pe cea a prietenilor cărora notele informative le surprind prezența (Imre Toth, Walter Biemel sau Henri Wald), pentru ca treptat să constați că adevăratul protagonist al cărții nu e nici sicofantul Chețan și nici „obiectivul Lungeanu“ (numele de cod al lui Gabriel Liiceanu), ci adevăratul protagonist e Noica, maestrul care l-a învățat „inegalitatea în gîndire“ (p. 257), într-o epocă în care nivelarea minților era deviză națională. În Dragul meu
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
poate părea neînsemnat, dacă-l privim cu mintea de pe urmă a românului postdecembrist. Atunci, însă, l-ar fi putut costa libertatea și poate chiar viața. Noroc că niciun delator, România fiind la acea vreme cu cel mai mare număr de sicofanți pe cap de locuitor, nu l-a văzut spre a-l pârî din exces de patriotism adezionar. A renunțat bucuros nu doar la mitingul-mascaradă, ci și la locul de muncă, unul din multele prin care trecuse. Așa ajunge să ceară
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
De mult știu că o ai. Oamenii vorbesc. Eu ascult. — Păi, probabil că ați auzit greșit. Eu nu am cartea asta. Iar dacă așa avea-o, n-aș vinde-o. — Integritatea ta e admirabilă, mai ales În epoca asta de sicofanți și de pupincuriști, dar cu mine nu-i nevoie să te dai În spectacol. Spune-mi cît. O mie de duros? Pe mine banii mă lasă rece. Prețul Îl stabilești tu. — V-am mai spus: nici nu e de vînzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
două e visul meu cel pur Și-o sărutare dulce aievea vreau să-ți fur! 4. lighioane parfumate cu eternitate mă-ntorc la starea noastră de îngeri decavați - azi omenirea-și are însemnele gravate pe efigii de îngeri și vașnici sicofanți dar care-i adevărul ce ne va da speranța că viața este fructul unui impuls major, cînd geme națiunea și rîde manutanța, la noi în bătătura, cînd joacă repejor! Referință Bibliografica: GÎNDUL CĂ ASTĂZI PLOUA / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]
-
a mușatinilor și basarabilor. 200 de ani de umilință și așteptare care ne bântuie și astăzi! Anul 2012 împlinește pe mutește și cei 15 ani de tratat nevrednic cu vecinul de la nord, pe care l-au încheiat niște aventurieri politici sicofanți, de dragul unei iluzii mincinoase. Recunoașterea frontierelor străinilor trase peste trupul țării românilor a fost un act de trădare, și acesta nu este prescriptibil! Este nevoie acum, mai mult ca niciodată, de vână și minte sănătoasă de a-l pune pe
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
pentru drepturile omului, și un delegat al Consiliului de Securitate ONU. Numai Ghiță Pălămidă a trecut maiestuos printr-un culoar de protecție și înainte să se urce în mașina poliției a mai apucat să strige din răsputeri: - Ați văzut mă' sicofanților! Referință Bibliografică: Fugiți, mortul! / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DE CÂND LUMEA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În cetatea noastră delatorii și sicofanții trudesc zilnic încărcând vorbele cu venin pe care le agață apoi de stâlpii celor mai frumoase case faptul că ei mai dăinuie, de pe o zi pe alta nu înseamnă că prezența lor este absolut necesară Referință Bibliografică: De când lumea / Ion
DE CÂND LUMEA de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362109_a_363438]
-
să critice vehement vechile forțe represive comuniste, după ce, mulți ani, au făcut parte din sistem, ridicând osanale conducătorilor totalitarismului de stânga. O parte dintre ei, în frunte cu Adrian Păunescu, fac parte din categoria celor care au impus un stil sicofant, adică din delatori au devenit denunțători, din ridicători în slavă au devenit acuzatori ai comunismului. Din prima categorie a operelor mai mult sau mai putin interzise de către unii, fac parte cele trei volume ale Istoriei Credințelor, o lucrare de nivel
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Delatorii întinează locurile pe unde trec, aerul pe care îl respiră, oamenii pe care îi ating; Duhul iubirii purifică totul restabilind echilibrul! În cetatea noastră delatorii și sicofanții trudesc zilnic, încărcând vorbele cu venin pe care le agață apoi de stâlpii celor mai frumoase case Referință Bibliografică: Punere în gardă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
PUNERE ÎN GARDĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342524_a_343853]
-
bine. Și nici nu mai cântă fals la ocarină. - Dar ești rănit. Nu te doare scumpy? - Te rog să mă crezi că nici nu am avut timp să remarc detaliul de amănunt. Îmi pare numai cu regret că unul din sicofanți decolase până am ajuns eu așa că m-am răcorit cu omologul lui. În final s-a hotărât să îi scrie o misivă de adio, să îi spună că știe tot. Ce știe? Nu știe nimic. Că o bănuia el de
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
Mai face un semn care declanșează o vie emoție în rândul asistenței. - Vrea să spună ceva. - Lăsați-l să vorbească. - Să vorbească. Să vorbească! Mașina se oprește din nou. Ghiță se urcă pe capotă de unde lansează un: "Ați văzut mă' sicofanților!" După care coboară la loc, intră în mașină, se duce și dus a fost. Și de atunci, toată lumea nu contenește să își pună întrebarea, ce avrut el să spună de fapt? Referință Bibliografică: Fugiți, mortul!!! / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
sută, foarte adesea falsifică ideile originare ori sunt incomplete. Ansamblul rămâne creștin. Nicio vorbă de ateism, de materialism, de epicurism. Umbra rugului îl amenință pe oricine se îndepărtează de diktatul Bisericii și al oficialilor ei, secundați întotdeauna de delator, vecinul sicofant, o creatură nedorită. 2. O lumină medievală. Totuși, în acest climat ostil gândirii libere, niște indivizi cu identități aproape șterse astăzi duc mai departe flacăra unei filosofii hedoniste - adică o filosofie care trece prin trup și nu-l disprețuiește. Mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
M. Heidegger, un fel de evanghelie snoabă a anarhiei morale a clipei de față”. Dacă ținem seama însă că aceste rânduri le-a scris în 1943, când filosofiile în chestiune, rău înțelese și răstălmăcite tendențios, erau invocate de turiferarii și sicofanții opresiunii, intoleranței și crimei, izbucnirea lui Ralea e nu numai de înțeles, dar capătă chiar sensul unui act protestatar. Ca și Paul Zarifopol, cu care avea multă afinitate, Ralea nu înțelegea clasicismul și nu-l frecventa. Nici Racine, nici tragicii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tiraniei „Celor 30” (în rândul cărora fuseseră mai mulți discipoli socratici); Meletos, un tânăr poet tragedian, se pare, netalentat și adesea ironizat de Socrate; și un anume Lykon, orator cu oarece renume. Cei trei acuzatori au procedat astfel în virtutea instituției sicofanților (sukofanth"= „delatori”), introdusă cu câteva decenii în urmă. Nici una dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul de koneion (cucută) și au argumentat de-a lungul veacurilor sute de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se știe, În comunitățile astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la harță fără rușine, căpitanul Încearcă să-i potolească dând cu latul sabiei, frații râd de se sparg...” „Bând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la harță fără rușine, căpitanul Încearcă să-i potolească dând cu latul sabiei, frații râd de se sparg...” „Bând și Înjurând ca niște templieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire rea, spurcată, crudă, nemiloasă, ce va conduce mâine oștile satanice, pe aliații, pe năimiții, pe vasalii, uneltele și slujitorii lor umani, pe renegați, atei, pe farisei, pe sicofanți, pe scelerați, degenerați, pe desfrânați, pe iude și pe idolatri, adică omenirea decăzută, spre sfârșitul a tot ceea ce există. Spre Apocalips... Oamenii sunt printre cele mai adaptabile viețuitoare. Se obișnuiesc repede, cu aproape orice. Oricare fantezie bolnavă, repovestită, poate să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cartier. O impolitețe intelectuală, într-un fel. Dar uite, cum trebuie să fie ascuns acest lucru, ne luăm aerul de justițiari morali. Ai moralei academice, bineînțeles. Îmi mai aduc aminte câte ceva din orele de umanism din colegiu: nu astfel procedau sicofanții din Grecia antică? I se făcea proces cutăruia. Era declarat nedemn public. Cu scopul de a pune mâna, legitim, pe bunurile lui. Bătrânul Marx avea dreptate atunci când spunea în legătură cu burghezii: nu au morală, ei se servesc de morală. Nu o să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
preot și arivistul care nu reușește sunt tipurile, printre altele, ale unei vaste și grotești comedii umane. Măști schimonosite ale acestor guvernante ipocrite și ale altor modele de virtute cu forme neliniștitoare pe care Goya a știut să le schițeze. Sicofanți, delatori, iată consecința unei societăți de supraveghere. Aceea în care riscul zero este promovat ca ideal de viață (social, politic, științific). Iată încă un "sfat" evanghelic pe care ni-l dă un avocat celebru: "Denunțați-vă unii pe alții este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
părți. Apoi Bramanti spusese: „Fraților, ne-am adunat aici În numele Ordinului Unic, al Ordinului Necunoscut, din care până ieri nu știați că faceți parte, dar făceați parte dintotdeauna! Să jurăm. Să cadă anatema asupra profanatorilor secretului. Anatema să cadă asupra sicofanților Ocultului, anatema să cadă asupra celor care au făcut spectacol din Rituri și din Mistere!“’ „Anatema să fie!“ „Anatema pe Invizibilul Colegiu, pe fiii bastarzi ai lui Hiram și ai văduvei, pe maeștrii operativi și speculativi ai minciunii de răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
firii-i. El nu stie linguși; Cinstit și franc, în grăi doar adevăr, Și toți îl iau de bun; de nu, e franc. Cunosc felu-ăsta de misei, care-n franchețe-au Mai multă viclenie, măi pervers scop Decît treizeci de sicofanți servili, Ce datoria-și împlinesc supuși. KENT: Șir, în credința pură,-n sincer adevăr, Cu-ngăduința-auguste-vă prezente, A cărei influență, ca-n văpăi cunună Pe al lui Phoebus cap... CORNWALL: Ce vrei să spui? KENT: Că am ieșit din graiul meu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
este o opinie filosofică formulată în termeni folclorici. I se întâmplă uneori și inteligenței să traverseze câte o cură de parșivenie. Spirala parvenirii : de la supus la suspus. Între sublim și abjecție oricând se poate înfiripa un concubinaj. Feriți - vă de sicofanți ! Sunt capabili să vă lingă tălpile până la dizolvare. În Parlament, unii deputați nu deschid gura decât când cască. Suntem cantonați în paradisul simțurilor. Tinerii aruncă timpul la câini. Culisele acordării Premiului Nobel pentru pace înseamnă uneori un cumplit măcel. Unele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu ești, așa că... Ed strînse pumnii. Așa că, unchiule Arthur...? Ca de la un polițist care a părăsit departamentul pentru bani la unul care n-o să facă asta niciodată: care este sfatul tău? De Spain tresări: — Treaba ta. Poți să rămîi un sicofant și să lingușești pe cine trebuie. Pupă-l În cur pe William H. Parker și roagă-te să fii În locul potrivit la momentul potrivit. — Ca tine și ca tata? — Touché, Sunny Jim. Ed se uită la uniforma lui albastră, făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un swing dezlănțuit cu pițipoanca lui, Audrey Anders, sau cu alte frumuseți unduitoare ale stabilimentului. Privirile se Îndreptau invariabil spre masa lui, iar doamnele se uitau pe ascuns la șeful bodyguarzilor, Johnny Stompanato, Întrebîndu-se „Chiar o are atît de mare?“ Sicofanți, marionete, pupincuriști, găgăuți și măscărici se gudurau pe lîngă marele Mickster, ca să fie răsplătiți cu cîte o glumă, o palmă prietenească pe spate, ceva de pomană. Mick avea o slăbiciune pentru puștii handicapați, pentru cîinii de pripas, pentru Armata Salvării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Eliade, Cezar Ivănescu este perfect îndrituit să se considere Profetul lui Eminescu" (p. 139-140). Criticul ipostaziază, apoi, teroarea cancerului istoric în poezia cezarivănesciană: boala biologică din ultimii ani, pater-ul castrator (Tatăl meu Rusia), hăituirile din partea confraților zeloși, invidioși și sicofanți, dar și apariția celor două cărți de proză flagelară închinate lui Marin Preda și lui Nicolae Labiș. E vehement condamnată atitudinea politicienilor români de a-și cerși intrarea în Europa, ca și cum nu i-ar fi aparținut de drept din vremuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]