53 matches
-
iată un bărbat, cu numele Zaheu, și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. Și căuta să vadă cine este Iisus dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci pe acolo avea să treacă. (Luca, XIX, 1-4) În partea dreaptă a drumului ce vine dinspre Ierusalim, în dreptul punctului de control israelian care filtrează intrările, o căsoaie înaltă, albă, intactă, îți apare în mijlocul deșertului. E părăsită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, hărțuit de diavol. Un teleferic optimist, pe care-l poți lua contra unei sume frumușele, leagă vârful muntelui de oraș. Dar cine să-l ia? Ceva animație în jurul sicomorului evanghelic. El a fost plantat în acel colț al grădinii care pătrunde până în inima orașului. Niște băieței se tot învârt pe acolo, pândesc eventualul pelerin, rar de altminteri, pentru a-i vinde o carte postală și pentru a mai cere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
câteva clipe ne deschide o bunătate de om. Ne invită În curte. Ce să vezi!? Mare minune! La vreo 5 m distanță de poartă este Dudul lui Zaheu. Așa Îi spunem noi - dud, dar este un copac ce se cheamă sicomor. Încă mai dau ramuri din tulpina lui milenară, fiindcă-i de pe vremea Domnului Iisus. Sunt ramuri multe și puternice și fac rod. Niște fructe ca de măr, nu prea mari. Dudul este putred la mijloc. E ca o scorbură. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Dudul este putred la mijloc. E ca o scorbură. Și este pusă o icoană care Înfățișează pe Domnul Iisus cu mulțime multă trecând pe cale. Și În calea lor văd un dud cu un om În el. Omul se suise În sicomor ca să-L poată vedea pe Domnul. Că auzise de El și de faptele Sale mărețe. Parcă ne urcăm și noi În urcușul credinței către Dumnezeu să-L vedem și să-L auzim mai bine. O, ce stare sufletească lăuntrică aveam
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
unul pe altul deloc, din păcate. Se lipi și mai tare de el, simțind căldura corpului lui și știind că apropierea nu era numai fizică. Merseră pe jos până acasă la Darcey unde, în întunericul de catifea, o sărută sub sicomorul de pe trotuar. Deși sărutase mulți bărbați până atunci (și nu simțise nimic), sărutul lui Aidan a fost diferit. Buzele lui, apăsându-i buzele, îi deschideau mintea și trupul unui altfel de sentiment de plăcere. Și-ar fi dorit, simțind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Numai că asta nu prea era logic. Tipii cu inele de logodnă nu umblă așa pe toate drumurile fără să aibă intenția să le ofere cuiva! Darcey închise ochii și se gândi cum se sărutase prima oară cu Aidan, sub sicomorul din fața casei. Un sărut încărcat de promisiuni. Și îi năvăliră în minte toate clipele minunate petrecute împreună de atunci. Nimic din ceea ce era între ei doi nu luase vreo întorsătură neplăcută. Nimic nu se schimbase. În ciuda senzației de gol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
viza în egală măsură cuprinderea a cât mai mult din profunziunea elementelor și evenimentelor exterioare, acea “încărcătură nouă” revenind în ochiul pururi curios sau - ca în alt vers, din Zodiac, care cere „Să-ți umpli ca o tolbă ochiul de sicomori și gazéle” - implicarea în procesul transformator: „Șoim, ochiul răscolește somnul lânced al plantelor” (Brățara nopților, V). Oriunde am deschide cărțile lui Voronca, eul poetic se definește ca fiind prin excelență spectatorul, în înțelesul cel mai general al cuvântului. Organul său
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru mine bat clopotele pentru plânsul fericit dar și pentru plânsul în temere al celei nevolnice niciodată proprietare de sicomori nici liberă ca pasărea cerului adesea ispitită de slava deșartă și iar ocrotită de unul dintre cei treizeci și șapte de înțelepți el face loc în palma-i sufletului meu care strigă vai mereu după trup gata de locuire, pe
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
gândului levit voronețul funerar. Corbii hăituiți tenori în rafala firii lor trec spre valea-crucilor pe deasupra turlelor prapuri negri nălucind mersul greu al firelor urzind giulgiul de argint și cu gheara rup din nimb ghimpi de dincolo de timp unde stam subt sicomor - duminica norilor.
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
Nicolae Coan „E vorba de a te cățăra pe sicomor/ pentru a-l vedea pe Domnul, de trece cumva... Eugenio Montale, Jurnal din 71 Am citit pentru prima oară poezii de John Berryman în traducerea lui Mircea Ivănescu, în Antologia poeziei americane moderne și contemporane (Ed. Dacia, 1986), din cuprinsul
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
toleranță mai mare la impostația unei voci la care America a ciulit cândva urechile. Traducerea propusă de Radu Vancu este un eveniment editorial care trebuie consemnat ca atare. „Cariera” lui Berryman în România e abia la început: „Cândva-ntr-un sicomor (aidoma lui Zaheu suit să-l vadă pe Cristos, n.m. N. C.) eram fericit/ stând în vârf, și cântam”...
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
Sfântului Petru. După care Muntele Fericirilor, locul înmulțirii pâinilor și peștilor, locul pescuirii minunate de după Înviere. Cazare în Nazaret sau Tiberias. - Joi, 2 mai: Muntele Tabor, locul Schimbării la Față a Mântuitorului. În drum spre Ierusalim, oprire la Ierihon, la sicomorul lui Zaheu, și în Betania, la mormântul Sfântului Lazăr. Intrarea în Ierusalim pe Muntele Măslinilor. După care se merge la biserica Dominus Flevit, iar ziua se termină cu locul Cinei cele de Taină. Denie la Biserica Românească din Ierusalim sau
Cele mai bune oferte pentru vacanța de 1 Mai și de Paște. Tu unde mergi? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79649_a_80974]
-
detaliile detaliului, până la al miilea ordin de mărime, încît, adîn-cindu-te-n vertijul unghiilor șlefuite, ajungeai în lumea subatomică a quarcurilor, a farmecelor și miresmelor... Pe unghiile de la mâini erau zugrăvite scene din Noul Testament, pe un fond naiv de palate medievale și sicomori: Sfânta Fecioară dormind în odaia ei cu pereți goi de piatră, zâmbind unui vis și acoperindu-și un umăr gol, pe când arhanghelul, în picioare lângă patul ei, cu un crin cu trei cupe-ntre degete, se sfieste să o trezească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cap de capră putea fi Ram, ca și cum i-ar fi spus mașinii pe nume. Dar nu. Cap de capră: trebuia să fie mai mult, dacă viața lui are vreun sens. Ajunge lângă River Run Estates, se strecoară prin liziera de sicomori. O ia pe poteca lungă, doi kilometri și jumătate de promontoriu plin de muște negre și de polen, lipsit total de protecție în fața vremii nemiloase. Râul se dă înapoi pe măsură ce se apropie de el. Grangurii îl iau în primire. Cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un singur ochi. Sammler se Învățase să fie grijuliu pe cărări publice În New York, invariabil Întinate de câini. În parcelele cu bare de fier luminile verzi ale ierbii nu mai aveau mult până să fie stinse, arse de excremente animale. Sicomorii, cu coajă pătată, dar foarte frumoasă, maro și albă, gata să tușească frunze. Cărămidă roșie, Seminarul Prietenilor, și piatră rumenă grunjoasă caldă, lată, stângace, solidă, biserica episcopală St. George. Sammler auzise că primul J. Pierpoint Morgan fusese ușier aici. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nimic la capăt, în toată viața ei. Asta i-am auzit spunând pe toți presupușii ei apropiați, după ce a murit. De cărțile ei nu a auzit nimeni. Nici de mine. Nici de faptul că în spatele casei noastre creșteau palmieri și sicomori, înfloreau grădini japoneze și dădea toamna peste parcuri englezești. Eu eram tânără și ea se topea pe zi ce trecea. I-am împrumutat ideile, fanteziile, gesturile. Am uitat ce a fost al meu dintru început și ce nu. Am visat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vânt în colțurile îndepărtate ale orașului, departe de ramurile care le dăduseră cândva viață. Ici și colo, bărbați cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această diaspora arboricolă, arzând crengile uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei și sălcii plângătoare, fumul cenușiu, înțepător, atârnând în aer precum ultima suflare a sufletelor pierdute. Numai că întotdeauna mai erau și altele, și încă și mai multe, astfel că grămezile care ardeau păreau să nu scadă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mii de călăreți, pe care i-a așezat în cetățile unde ținea carăle și la Ierusalim lîngă împărat. 15. Împăratul a făcut argintul și aurul tot atît de obișnuite la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atît de obișnuiți ca sicomorii care cresc în cîmpie. 16. Solomon își aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau și-i luau în cete pe un preț hotărît; 17. se duceau și aduceau din Egipt un car cu șase sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
spre lac. Toți poartă veșminte albe de in. Bărbații au capul ras, simbol al meditației. Fetele presară flori pe drum, aduc spice și parfumuri, pentru că Isis e natura care se reînnoiește, copacul care înflorește; de aceea copacul ei sacru este sicomorul, al cărui lemn nu se strică. Femeile poartă văluri ușoare, sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și, răsuflând repede, bătea la ușă. Nici o femeie nu avea buze subțiri, surâzătoare ca ale ei. Împingea ușor ușa. El se prefăcea că doarme. Pe consola din fund stătea mica sculptură de lemn, misterioasă, făcută dintr-un trunchi nemuritor de sicomor, pe care preotul de la Iunit Tentor i-o dăruise tatălui său: „Reprezintă ankh-ul, spiritul pe care nimic nu-l poate ucide“. Era trupul stilizat al unei păsări cu aripi mari, acoperite de zeci de turcoaze strălucitoare. Însă dintre penele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cultivată, cu toate că nu În sens literal. N-ar fi putut Înțelege că ceea ce eu am văzut acolo acum o oră și notez În clipa de față - doi pui de bufniță roșcați, abia ieșiți din găoace, așezați pe o creangă de sicomor ca o pereche de ciorapi prost Împletiți, din cei care se atârnă În ajunul Crăciunului, aruncând ocheade amoroase instrusului În grădina lor - Înseamnă pentru mine ceea ce cupele de la Societatea de Horticultura Înșiruite pe poliță obișnuiau să reprezinte pentru el: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
o împartă cu Dumnezeu. Hotărâseră execuția: în Lavasan, la o oră de mers cu mașina. Se duceau adesea din Teheran, când Armin era mic, în această așezare de munte, cu cer curat și plină de stânci printre care se înălțau sicomori și leandri, iar oglinda lacului Latyan arăta ca o monedă de aur, când apunea soarele. Mai erau barajul hidrocentralei și undele râurilor Karaj și Jajrud, care înlesneau locului o îndestulare ca a oricărui ținut cu surse de apă. Stejarii bătrâni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
schimbat." Sta cu fața în soare și ochii îi erau insuportabil de luminoși. Am întrebat-o: "De aceea mi-ai spus odată că avem o cicatrice comună?" M-a luat de mână și am mers până în mijlocul unei păduri de sicomori unde ardea un foc În jurul lui plutea un parfum sălbatic pe care nu-l mai întîlnisem niciodată. Mi-a răspuns abia atunci: "Nu e ușor începutul unei înțelepciuni." XLIII ― Parcă ai trăit aevea toate astea. ― Le-am trăit, într-adevăr
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o înfruntare publică. ― Aveau nevoie de ea. Lucrurile merseseră prea departe. Circulau șoapte că Inchiziția se temea să se atingă de tine. Asta amenința mitul atotputerniciei ei. XLVII ― Ana m-a dus din nou la focul parfumat din pădurea de sicomori. Focul acesta nu arde decât amintirile, mi-a explicat ea. E un rug al memoriei. Preface în cenușă doar ce-ți amintești. Vrei?" I-am spus că n-aș vrea să rămân fără regrete, fiindcă n-aș mai ști ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
păru mulțumit și îmi înmână, o dată cu documentul, o legătură de chei, arătându-mi destinația fiecăreia. În sfârșit, îmi explică în cuvinte exacte unde puteam găsi casa și cum s-o recunosc. — E o clădire albă, înconjurată de palmieri și de sicomori. Se află pe o mică ridicătură, chiar în partea de miazănoapte a orașului vechi, drept deasupra Nilului. Am lăsat acolo un grădinar care va fi în slujba ta. Eram cu atât mai nerăbdător să ajung la destinație. L-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]