91 matches
-
spital în șoc septic și a murit în urma unui stop cardiac. Treizeci de oameni au protestat tăcut în fața spitalului care i-a adus micuței moartea. "Am venit să facem un protest mut, fără gălăgie, să ripostăm la aroganța medicilor, la sictirul cu care vin la muncă. Putem spune că sistemul este de vină, dar eu bănuiesc că ei sunt de vină. Nu sunt bani? Du-te și caută-ți altceva de lucru, fă ceva din care poți face bani, nu veni
Revoltă în stradă după moartea fetiței dintre trandafiri by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80310_a_81635]
-
ca lacrima. Ei știu că tu ești un șarlatan, dar fiindcă nu au dovezi se uită la tine cu ură și te amenință cum amenință țâncul dolofan pe ceilalți camarazi de joacă că va ajunge mare fotbalist. Le spui polițiștilor sictir și-ți vezi liniștit de furtișaguri. E bine dacă între timp prinzi vreun demnitar vicios și-l agăți în undiță. La treaba asta se pricep fetișcanele tale. Dacă le plătești bine, le mai duci și într-o excursie în Grecia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Uf! Câte nemulțumiri n-am adunat! Câtă ură n-am strâns fără măcar să-mi dau seama! De vină să fie procesul, doctore, sau ceea ce îndeobște numim „materialul“? Nu fac decât să mă plâng toată ziua, am adunat în mine un sictir monumental și-nceput să mă-ntreb dacă nu s-a revărsat paharul. Mă aud cum mă complac în cârtelile astea ritualizate care-i fac pe pacienții psihanaliștilor de batjocura lumii. Oare să-mi fi detestat copilăria și să le fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-l va lua odată cu zburatul porcilor peste zidurile Cetății Neamțului, îmi trimitea mașina la autogară, înainte. După ce-am ajuns angajatul uzinei, văzînd că nu mișc în nici un fel, să-l iau coautor ori să-l perii, mă tratează cu sictir continuu. Uite aici! arată el buricul degetului mic aici îl am la orice discuție. Dacă-l scuturi zdravăn, se îndoiește și de formula apei, pe care crede c-o știe. Facultate făcută pe bețe de chibrit! Vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de parcă ar fi Dumnezeu în acest oraș. Săteanu, care vrea să-și inaugureze vila sîmbătă, în prezența elitei orașului. Piesa lui va fi un pretext, prietenia cu Doina, o unealtă, iar poziția Mariei Săteanu, intelectuala familiei, va fi aceea de sictir: va face prezența la premieră, dar nu-i va acorda vreo privire, decît, eventual, o părere ironică la adresa piesei, după care se va retrage în dormitor. Să știi că-s supărată pe tata! o aude pe Doina înfuriindu-se imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
facem noviciat în ale vieții. Și eu, sincer să fiu, ți-o spun pentru că nu te cred suflet meschin ori vulgar, am crezut că am șanse la..., la o femeie frumoasă. Mi-a bănuit intenția și mă tratează cu un sictir fin, așa de fin, deghizat în ironie sau indiferență, că uneori mi-i milă de mine, alteori mi-i ciudă și-mi vine să fug. Crezi că fata pe care o aștepți...?... Sînt hotărît! Are un trup frumos. La cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vlad, o adolescentă... Vreo cincizeci de oameni, acolo, în viscol... Aici actorii care se simt frustrați de o mare creație, dar fac mișcare în piesa mea... Săteanu, cu vila lui, căreia vrea să-i facă recepția mîine... Madam Săteanu, cu sictirul; Doina, veritabil pui de cuc ce idee! -, cu nedumerirea: încă nu știe prea bine ce vrea, ce-i cu ea. În vreme ce eu, cu piesa mea, doar un pretext măcar de-ar fi fost Camelia în țară, să vină la premieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva de văzut aici? Așa crezi, tu? Mare păcăleală ai tras! Ia-ți coada la spinare cât mai repede, până nu te molipsești de sictirul locului, și șterge-o! Dacă ar fi după mine, n-ai avea decât să-ți faci cuib în mijlocul casei, în televizor sau în calculator, să-l tapetezi cu tomuri mărunțite, pe-alese, clasici vrei, clasici îți dau, de-amor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
demonstrația, că mă ascultă cu urechile pîlnie. Aiurea! La un moment dat, am schimbat scaunul. S-a cutremurat: "Stai cum stăteai". Avusese unghi bun să se caște la picioarele mele și-l pierduse. În vara aia se purtau fustele cu sictir. Sictirul meu îi provoca amintiri orgasmice. Un exemplu din multe. Mereu și mereu, ce-am crezut a fi camaraderie a eșuat tam-nesam -, în propuneri indecente, șantaj, amenințări. De la "camarazi" mi-au venit cele mai mari necazuri și cele mai deocheate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că mă ascultă cu urechile pîlnie. Aiurea! La un moment dat, am schimbat scaunul. S-a cutremurat: "Stai cum stăteai". Avusese unghi bun să se caște la picioarele mele și-l pierduse. În vara aia se purtau fustele cu sictir. Sictirul meu îi provoca amintiri orgasmice. Un exemplu din multe. Mereu și mereu, ce-am crezut a fi camaraderie a eșuat tam-nesam -, în propuneri indecente, șantaj, amenințări. De la "camarazi" mi-au venit cele mai mari necazuri și cele mai deocheate bîrfeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu prea vor sa se amestece, mă, nu-i interesează, interveni Mircea Cartojan, care tocmai apăruse din sala de curs. Medicinistul și politehniștii îl priviră lung. Nu suntem decât noi ăștia... Ceilalți stau în banca lor... Niște căcăcioși! conchise cu sictir Dobrescu. Stai, mă, că nu e chiar așa, cum spui tu, îl contrazise Victor, luându-le apărarea colegilor din facultate. Nu e vorba de lașitate, e vorba că băieții noștri sunt mai pasionați de matematică decât de politică. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
băieții erau în curte, la o bere. Îmi dădusei jos prosopul și mă pregătii să plonjez în apa călduță, când Françoise interveni: Vezi, dragă, să nu ne stea în drum prosopul tău pe care l-ai lepădat. O privii cu sictir și pusei prosopul deoparte. Apoi trebui să suport privirile cercetătoare ale Améliei. Când Angi nu băgă de seamă, Amélie mă privea cu reproș: Și dacă se întâmpla ca Angi să o surprindă țintuindu-ne cu privirea, se prefăcea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plece, jucând teatru, bineînțeles, când se întoarce: Dar știi ce? Acum jucăm după regulile mele și nu contează ce ai tu de zis. Asta nu înseamnă că nu-mi va face plăcere să te aud implorând. Mai taci! zic cu sictir. Însă când se repede la mine, tot așa de dragul distracției și al experienței, tresar speriată. El începe să râdă. Hai că-mi placi. Uite, îți dau șansa să te salvezi. Vom face în felul următor: eu te las să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se strecoară în suflet. Cristalul albastru clincăie. Sunetul se aude ca și cum pe el aș păși. Se prea poate că sunt singură, însă știu să fiu cu toți. Fața mea unora le zâmbește cordial, altor indivizi le aruncă o privire cu sictir. Altora nu le comunic nimic. Și sunt dăți când zâmbesc cu bunăvoință, amabilă. Și pot fi tristă. Sau de o veselie excesivă, râzând pătrunzător cu acea voce de fată, cu tinerețe, încât umplu întreg salonul cu el. Filip, ce bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și de sora sa, Sue Lor (Ahney Her) însă cartierul nu oferă prea multe șanse celor ca el. Ori șansa devine paradoxal acest Kowalski la al cărui comportament de un sacrasm teribil se asociază o expresie de decisă repulsie și sictir intratabil care îi îndepărtează pe toți, inclusiv pe fii săi cu familiile lor cu tot. În mod clar, Walt nu este dispus să facă frumos, să păstreze aparențele, iar printre victime se numără inclusiv părintele Janovitch (Chirstopher Carley), în vârstă
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
mă' nneacă și mă spală." (Spovedanie) Lucruri știute și răsspuse, avînd doar măruntul avantaj de-a ieși din fibra unui om în stare să se plece. Nu cu marea trufie rănită a romanticilor cîrpindu-și rana cu tirade, nu cu frumosul sictir al marilor învinși, nici cu nepăsare, nici cu slăbiciunea atacată, imediat, de insuportabila milă fără iubire. În schimb, cu nevoința unui truditor, avînd supunerea înțeleaptă a împovăraților, mai nobili, în tristă necîrtirea lor, decît cei care-i împovărează: "Mîna cu
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
trage și de timp, vrea și nu vrea să termine treaba pentru care s-a deșteptat în zori. Starea lui de spirit mergând spre locul hotărât e un amestec de vrednicie gospodărească, de om care știe una și bună, și sictir de vagabond. Ceva de haiduc retras la vatră urmărește gesturile acestui țăran care, în definitiv, scapă, în vremuri aspre, de secetă, de o gură de hrănit inutil. E și duios, dezmierdându-ș i calul ca pe un tovarăș, deși nimic nu
Care pe care by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4406_a_5731]
-
pentru cei care aspiră la statutul de poeți ai ,generației 2000". La prima vedere versurile Elenei Vlădăreanu (cel puțin cele din volumul Europa. Zece cântece funerare) sunt o combinație între feminitatea colțoasă, dură, directă, agresivă, din versurile Angelei Marinescu și sictirul (anti)naționalist din poemele ,patriotice" ale lui Mihail Gălățanu. Ca mai toți congenerii săi, Elena Vlădăreanu vede condiția umană în toată precaritatea ei. Corpul omenesc este un biet mecanism alcătuit din sînge, mațe, unghii menite să zgîrie zidurile, organe interne
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
mulțimea de x-uri tăvălind standardele prin patul ciociolinei apoi aluneci sinuos în lacul lebedelor/ hematie imună la antidot / te întinde viața pe șine dezaxate dai pe repeat scena casablanca l-ai întâlnit pe Romeo /nume de cod vasile / ce sictir ai în tine când te declară eroină postmodernist cu două înjurături magna cum laude viața are un cifru și nicio etică este sinusoidală artă fractală Referință Bibliografică: Artă fractală / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1350, Anul IV
ARTĂ FRACTALĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362364_a_363693]
-
împărăteasa. Și Ghiocel aruncă câțiva clopoței lângă tronul împărătesc care se prefăcură în gingașe flori albe. Împărăteasa se aplecă, le privi cu mare atenție și mormăi îndârjită: - Are gust, nemernica! Dar... să terminăm bâlciul! Ce vestești tu? îl întrebă cu sictir împărăteasa. - Sosirea Primăverii, scumpa noastră stăpână! spuse ferm Ghiocel. - Sosirea? Ce vrei să spui? se înfurie împărăteasa. Sosirea idioatei? Dar eu n-am invitat-o! - Nici nu trebuie s-o invitați, Alteță! Ea va veni cu Mărțișor! mai zise Ghiocel
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă! Mă cutremur de răutate și ușurința cu care e aruncată în stînga, în dreapta, în zadar m-aș spăla pe mîini ele nu pot opri tăvălugul de ură, sictirul și greața, poate doar să-mi astup gura cu țărîna destinului- ori să încep să rîd ca o nebună și să-mi bat joc de rătăcirea de-a fi ieșit în afara mea. Aproape c-am încremenit într-un rictus din
ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769]
-
-n oră precum un monstru ce devoră bunătăți stropite cu alcool dar eu am cămara goală amețesc după provizii că visez și-n somn guvizii și un borș fierbinte-n oală doar atunci când deschid ochii mă intrigă peste toate un sictir pe cât se poate ca de teama babei Dochii spuneți-mi voi ce să fac fără greve sau zaveră să pășesc în altă eră dacă toate-mi pun capac?! Referință Bibliografică: adesea nopțile mă scol / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ADESEA NOPŢILE MĂ SCOL de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351629_a_352958]
-
Neagră lumina e-n a lor privire, Buznind călări pe monștrii, sacri sau profani, Sclavi și stăpani, Sfinți și păgâni, Măduva vieții, suptă peste ani. Căci ei nu știu ce-a fost, nici ce va fi, Ci mocirliți în lungi sictiruri de vampiri, Întind spre noi Colți de moroi, Secătuindu-ne de vise și-amintiri. IMN DE BIRUINȚĂ Victoriile-mi scriu târziuri șterse, Și-adesea-mi este totuși prea târziu. Canaliile lumii-mi vând pogromuri Și holocausturi din tată-n fiu. De mi-
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
Nu-i mai salvează pe aezi Și nu e nici un neajuns Mărunt, atunci când nu-l poți trece O taină doar de nepătruns Face izvorul să nu sece Și-n orice lucru câte-un sens Se-ascunde tainic și inert Precum sictirul meu imens Când n-am cu cine să mă cert Minut minutul smulge orei În cavalcada ei sublimă Deschideți geamul aurorei Le lecția de pantomimă Referință Bibliografică: Pricini, pricini / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I
PRICINI, PRICINI de ION UNTARU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355721_a_357050]
-
Acasa > Stihuri > Momente > FUGE ȚĂRNA DE SUB MINE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 875 din 24 mai 2013 Toate Articolele Autorului străpuns de gheara timpului hain mă taie un sictir și-o greață, iar în oglindă fratele Cain mă ceartă și mă scuipă-n față, căci, în curând, la ultimul apel mă voi jertfi în ciuda vremii și martor o să fiu la un măcel, când vor veni, în gloată, viermii. prin
FUGE ŢĂRNA DE SUB MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344685_a_346014]