48 matches
-
cel ce veghezi și veniri, și plecări... Când timpul e gata să spintece clipa, al vieții Izvor peste ape pășește - renunță, vâslaș, la obsesia salvării - odihna și pacea la El o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani borîți, Își scarpină
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
a lui Ion Jalea în favoarea marelui sculptor, mai viind la urmă și tov. acad. Sadoveanu, starostele secției, cu prestijul său ante și post belic, refuză, cu îndreptățită mîndrie patriotică, darul decadentului de la Paris. Care decadent, auzind de hotărîrea strălucitului conclav, sictirește scurt și cuprinzător curtea care începe să i se facă, post festum, în perfidul stil bolșevic, și zice: "Cu vînduții de la București n-am ce discuta. Ei au vîndut poporul român rușilor". Și, fără să mai stea pe gînduri, solicită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă-sa, cu toată demnitatea indiferenței, pe șeful statului. Pentru că teroarea, la rându-i, vine de sus în jos. Și cu cât vine mai de sus, cu atât mai mult până jos se transformă în simplă bășcălie, nepăsare și un sictirit cu iz de curaj civic. De regulat, te regulează șefu’ de echipă, nu inginerul de lucrare. Am încercat să descriu locuri de muncă văzute, nu inventate. Începând de la birouri ca ăsta, în care mi-am dus mai bine de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În rest, sub rochia sa largă, „mărșăluia” foșgăind un regiment de melci... Acum, iată, răul făcut cu sau fără vrerea lui se Întoarcea Îndărăt. Asupra masterandului plana un pericol imenent. O clipă de neatenție și melcii ascunși În trupul ei, sictiriți de mereu același habitat, vor migra pe trupul lui... Oliver se cutremură de scârbă. Ar fi preferat să fie bântuit de furnici, de viermi sau de păianjeni, numai de melci nu. Nici omul-gât, nici femeia-elefant sau omul-paie, destul de indolenți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scurt timp, a mai venit o hârtie. Întrucât aia, prima, a fost achitată cu întârziere, acum, amenda, trebuie repetată. Ăsta, fecioru-meu, s-a enervat. Și s-a dus la poliție, să le ceară socoteală, cum, și de ce... Ăia l-au sictirit. Ăsta i-a făcut milițieni comuniști, nu polițiști capitaliști. A, ne și insulți? În propria casă? Te dăm în judecată. Și eu pe voi. Dă-ne. Prostul meu s-a prins în cârlig, și tot continuă, și ne tot mănâncă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
toate fixate, cum s-a spus pe "mituri întoarse". El îmbină elementele biblice și profane, livrești în chip laic ("Adam", "Pace", "Licar", "Vine"). Dumnezeu a observat "această creație deșănțată a lui Adam/ L-a chemat la el și l-a sictirit Dumnezeiește,/ Și l-a izgonit din rai/ Pentru suprarealism." ("Adam"). Atâta vreme cât Marin Sorescu se vrea singurul public al gândurilor lui, poezia este un act de sinceritate. Dar să-l credem? Poetul își ia o anumită libertate în interpretarea miturilor, creând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să mă oblige să repet anul un profesor de igienă pentru că mă pîrÎse un coleg - era În ASC și-a rămas În București deoarece pîra frumos, chiar și prietenii - că-l Înjurasem pe el, pe profesor, pe culoare, de altfel sictiream Întreaga lume socialistă, În perioada de stagiu medicii făceau la Început cercuri largi În jurul meu, de parc-aș fi fost o pietricică aruncată-n mijlocul lor cînd deschideam gura și-l bălăcăream cu ochii săriți din cap probabil misterios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o fereastră și Îl surprinse pe Timmy exact cînd izbucnea În lacrimi. Ținea În mînă o fotografie În care Billy avea o mînă pusă pe fața lui David. CAPITOLUL 73 La 7 l-a Înlocuit un haidamac de la A.I. Era sictirit că adormise, prăvălit În tocul ușii, cu pistolul la vedere. Casa rămăsese virgină - nu-și făcuse apariția nici un David Mertens Însetat de sînge. Tipul de la A.I. i-a spus că Mertens e Încă liber. Ordinele căpitanului Exley: să se Întîlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acasă, îți spun că vecinul de sus e un ticălos și după aceea îi zâmbesc dulce și-i cer cu împrumut bormașina, îți spun că dacă-i votezi, or să aibă grijă toată viața de tine, după care te privesc sictiriți din spatele bodyguarzilor și așa mai departe. În ăștia vreți să avem încredere? Ciudat: trebuie să îmbătrânești ca să descoperi ce intuiții bune aveai în copilărie și ce clar înțelegeai lumea atunci! Uneori am senzația că, de la un anumit punct, scopul vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
produs după venirea ei în acest post?! Nici una. Ocupă o funcție administrativă, atît. Dar tragedia este că de la înălțimea scaunului pe care stă își permite să mă scuipe în frunte. Și nu plîng că o individă ca ea m-a sictirit; plîng de ciudă că eu am fost laș. Da-da! Sînt un laș, chiar și acum, cînd plîng. Dar nu-i nimic; continuu să plîng pînă cînd simt că-mi pot ține lacrimile în felul ăsta m-am răcorit. Ies
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
puteam să fac?! Aș fi făcut ceea ce-am făcut și astăzi, cînd m-a chemat la el Teodoru, inginerul-șef al Zonei Întîi; m-aș fi dus în veceu și aș fi plîns, cum am plîns după ce m-a sictirit Brîndușa, cînd am fost prima oară la ea cu contractele colective pentru munca în acord la filamente. Lașul de mine! "Gata, bădie! îi spun eu directorului general în gînd. De data asta îți trec cu vederea tonul, dar a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întoarsă spre noi, tresare la auzul întrebării mele, înroșindu-se, deschizînd larg ochii să se convingă de-s eu acel care a vorbit. "Hai, spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește încet lemnul balustradei cu agenda și surîde batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
De ce altfel și nu așa, Tamara?! o întreb eu. Ar fi trebuit să-i dai Brîndușei declarația fără să mă întrebi; ar fi fost mai cinstit; mai ales că nu-ți cerea să minți... Ori ar fi trebuit s-o sictirești dacă... dacă albul acelei nopți de Ajun ar fi fost într-adevăr un alb curat, nu șiroaie de zăpadă topită... Hm!... surîde scurt și trist Tamara, prostia vieții mele, făcută într-o clipă de rătăcire... Ai să regreți pentru tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
hotel, m-am simțit jignit. Am înțeles, ori am bănuit, că femeia asta vrea să salveze niște aparențe, dar asta nu însemna ca eu să-i joc cum vrea! "Tovarășa ingineră, i-am spus eu puțin ironic, gata s-o sictiresc, să nu uităm că între noi e o diferență de ani și de realizări..." Don Șef tace și mai trage cîteva fumuri. Știi, dom' Mihai, ce mi-a zis? Nimic. A surîs. Atît. M-a lăsat să-mi aprind o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu soția. Ești plin de răutate, îmi șoptește Brîndușa cu glasul trist. Am devenit, doamnă, precizez eu. Crezi că e calea cea mai bună, Mihai? O, ce favoare! exclam. Sună frumos acest "Mihai", o imit cu glasul leșinat. Dimineață mă sictireați cu "tovarășe fizician"! Cum de v-ați răsucit dintr-o dată?! Brîndușa tace și mă privește lung, clătinînd din cap. Seara asta, la masă, Vlad mi-a spus că ai cumpărat și tu o Biblie, surîde ea, cu o strîngere discretă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pus azi pe Don Șef să scrie declarația? Ștefănescu e un om slab, laș! exclamă Brîndușa. N-a trebuit să-i spun de două ori. L-ați prins pe picior greșit, de aceea. În alte condiții, Ștefănescu v-ar fi sictirit de nu v-ați fi văzut. Astăzi însă era bolnav, istovit, cu nervii epuizați. Mîine s-ar putea să se refacă, să-și recapete poziția dreaptă, să vină și să dea cu dumneavoastră de pămînt. Zăăău?! Între el și mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am făcut? Nici nu-l cunosc. Ba-l cunoști. A trecut seara asta pe la mine să-mi spună că te reclamă la partid și, poate chiar, te dă în judecată. Ai bruscat vînzătoarea de la pîine, iar pe el l-ai sictirit. Ia te uită! exclam eu. E ăla cu mîinile pînă la coate în buzunarele hainei de piele, care se plimbă prin magazine. Tovarășul face teren! Lui ce muiere i-am mai suflat? Lui i-ai suflat vreo sută de mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iancu de Hunedoara... Și l-au ajutat de l-au prăpădit! Să-l fi auzit cum tuna și fulgera... Înjura de mama-focului, n-am auzit nicicând pe cineva înjurând atât de cumplit, pe românește, pe ungurește, ba chiar pe turcește. Sictirea pe Papa de la Roma, dar, mai ales, nevolnicia principilor Europei, care, în loc să se unească împotriva pericolului comun, se risipeau în lupte sterile cu vecinii pentru te miri ce pricină de două parale. Noi ne făcusem mici, ascultam muți de admirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când e vorba de înjurătură, nu ne întrece nici dracu'... De n-ar fi fost trădarea vornicului Crasnaș, amintește Șendrea, puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cupcici! Ce facem cu burdihanu', boier Cupcici?!" Și mă tot împungea cu deștu-n burtă... "O să-ți dea turcii, cep la osânză." Eu, tăceam mâlc. Mă pișasem pe mine de frică. "Ce?! M-am îngrășat în cocina lu' tac-tu?" îl sictiream în gând. "Încalecă! mi-a poruncit el. După mine!" Și-a dat pinteni. Mamăăă!! Mai bine nu mă făceai, decât să sufăr cât am pătimit, spune el și își șterge sudorile cu mâneca anteriului. Tot într-un galop a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru că îmbrăcasem cămașa morții... Aveam și bănuțul cu noi, zîmbește el, apoi își lipește fruntea fierbinte de stânca rece și se încruntă. Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
văd”, îi zic lui Sp., răsfoind „Steagul roșu”. „Da, n-ai văzut însă pe cine au preferat ei să scrie despre problemele culturale? Pe Enășoae! Am de-acum un motiv să-i refuz. Bine a făcut Genoiu că i-a sictirit. Dacă e cazul, renunț și la cronica dramatică!” Se îmbărbătează degeaba, nu va renunța la nimic! Va găsi alte justificări pentru continuarea colaborării. Și dacă cineva va face figura lui de acum, va zice: „S-o creadă el că merge
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]