326 matches
-
scolastică e o carte care pe mine cel puțin nu mă inspiră la prea multe schimburi de impresii. Dar nu pentru că s-ar dovedi în vreun fel plictisitoare, nici vorbă, ci tocmai dimpotrivă, anume din tăcerea și liniștea ca de siestă care mă cuprind înaintea unei opere în mod vădit mult prea împlinite, mult prea rotunde și de aceea într-un fel mai greu abordabile. Este cu siguranță mult mai ușor să te ocupi de imperfecțiuni, cu deosebire într-o vreme
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
NRF - a înregistrat un număr record de vînzări (amplificat de emisiunea pe care i-a dedicat-o Bernard Pivot) iar cărțile lui Delerm au fost traduse în douăzeci și șase de limbi, inclusiv catalană și chineză. Cît privește recenta La Sieste assassinée (apărută tot la Gallimard, în colecția L'Arpenteur), cartea conține tot miniaturi prozastice impecabil realizate, în care momentul banal este surprins cu o plăcere nostalgică: de la așteptarea nelămurită a veștii esențiale ("Correspondance") la "voyeur"-ul ce-și bucură privirea
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
să sunați". Confruntare directă între două capitaluri simbolice, raporturile publice ascund raporturi de putere. Îndărătul zelului ofuscat al mediatorilor puterii instituționalizate se descoperă plecăciunea fariseică sau, cum spune autorul, "excesul rigorii îl anunța pe cel al servilismului său." Schița La sieste assassinée încheie, pour la bonne bouche, volumul căruia îi dă titlul. Plăcerea de a-și oferi, într-o după-amiază de vară, cîteva momente de lectură a unei reviste sau a unei benzi desenate eșuează. Cititul este însoțit de bruiajul numeroaselor
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
exterior, analizînd scrîșnetul roților, zgomotul sec al unor portiere închise. Tensiunea se amplifică și aceleași zgomote sînt surprinse în apropiere într-o așteptare încordată. Se aud chiar șoapte. O vizită surpriză, pusă la cale de prieteni sau de rude, ucide siesta. Inutil de a găsi scuze. Pînă una alta nici vorbă de plăcere, iar premeditarea acestei vizite are ceva din "tandra brutalitate a crimei comise cu o armă albă, a perfectei capcane". Prozator al faptului neînsemnat pînă la a deveni invizibil
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
a le cere americanilor să probeze că au fost atacați! Gomos, dl. Mihăescu reamintește Statelor Unite că justiția lucrează cu probe! Să nu fi auzit new-yorkezul Eugene Mihăescu de blocurile World Trade Center? Să-i fi luat mințile chiar într-atât siestele îndelungi în umbra Cotrocenilor? Parcă nu-mi vine a crede, dacă-mi amintesc de splendidele peripatetizări prin Village-ul new-yorkez și de-o inubliabilă (pentru mine) vizită la Museum of Modern Art, unde-am avut rarul privilegiu de-a mă lăsa
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
fost încununată de succes. Uite-așa e viața asta nedreaptă: în timp ce pe noi ne omoară cu zile în spitale, ei nu pățesc nimic nici când se automutilează la domiciliu. • Un ecuadorian de 62 de ani a câștigat campionatul spaniol de siestă, ne informează libertatea.ro. El a reușit să ignore zgomotul de la locul competiției, să doarmă timp de 17 minute și să sforăie cel mai tare dintre concurenți. Felicitări și să zică mersi că nu s-a ni-merit nici un parlamentar
Cuvîntul care… se căsătoreşte cu sine însuşi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19865_a_21190]
-
ocupându-se pe de-a întregul cu colivia și preț de două săptămâni dormise prost, zvârcolindu- se și vorbind aiurea, și nici nu se mai gândise să se bărbierească. Dar supărarea îi trecu în fața coliviei terminate. Când Baltazar își încheie siesta, ea îi călcase pantalonii și o cămașă, le pusese pe un scaun lângă hamac, și dusese colivia pe masa din sufragerie. O contempla în tăcere. - Cât o să iei pe ea?, întrebă. - Nu știu, răspunse Baltazar. O să cer treizeci de pesos
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
ce să nu se poată vinde, nu-i păsa nicidecum de frumusețea coliviei. Soția lui, chinuită de obsesia morții, închise ușile și ferestrele după prânz și zăcu două ceasuri cu ochii deschiși în penumbra camerei, pe când José Montiel își făcea siesta. Așa o surprinse larma unei mulțimi de voci. Atunci deschise ușa antreului și văzu agitație mare în fața casei, și pe Baltazar cu colivia în mijlocul îmbulzelii, îmbrăcat în alb și proaspăt bărbierit, cu expresia aceea de candoare cuviincioasă cu care cei
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
acum. La parter observ două ferestre cu gratii, cu perdeluțe brodate și o ușă obișnuită, la etaj două geamuri cu balcoane cu flori. Ghidul e bucuros de oaspeți. E ora 16 fix - ora la care se încheie pauza obligatorie de siestă, când totul e închis în Spania - cu excepția localurilor, firește. Încep explicațiile ghidului: la parter, în dreapta, se află el comedor (sufrageria) cu masa pe care tronează un mileu identic cu cel croșetat de bunica mea - semn că-n epocă cutumele se
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
lene, iar virusul care o transmite este foarte molipsitor. Există oameni care pur și simplu stau. E destul să trag o fugă prin oraș pe la 10.00 dimineața și sigur găsesc cel puțin cincisprezece persoane la fiecare terasă, făcându-și siesta. După o noapte pierdută, omul trebuie să își revină cu o limonadă rece, eventual la o terasă în centru ca să vadă toată lumea că el stă pe divan și își soarbe licoarea magică. Mă întreb dacă or fi descoperit vreun izvor
Cum e să nu faci nimic? [Corola-blog/BlogPost/97346_a_98638]
-
ceva, Narhila Underground Lounge este deschis în fiecare zi de la ora 14.00 pentru că tu să poți savură o cafeluța în timpul zilei sau să te relaxezi la un pahar de vin după o zi grea de muncă. Fiesta în timpul nopții, siesta în timpul zilei Narghila Underground Lounge te așteaptă pe strada Vasile Lucaciu, nr.4, underground(la subsol). Rezervări: 0755.321.700
Narghila Underground Lounge [Corola-blog/BlogPost/97465_a_98757]
-
pe ultimii? Opțiunea lor se cuvine a se îndrepta către hoții "care merită", către cei ce vor fura "cu prestanță, cu eleganță, cu fler, discreție, stil, clasă, îndemînare de magician", astfel încît să dobîndească admirația unei Justiții "în deficit de siestă". Și în definitiv hoții nu au elita lor? Cu ce drept s-o subestimăm, s-o neglijăm? Nu cumva suntem geloși pe hoții de marcă? Dacă-i celebrăm pe artiștii de geniu, pe marii născocitori de tipar și praf de
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
că orașul îi părea izbitor de asemănător cu Sankt Petersburgul de dinaintea revoluției roșii. Memoria îmi joacă o festă în ce privește contextul: îl impresionase masa de oameni trecând hipnotic în ambele sensuri, pe Cale, sau, dimpotrivă, aspectul adormit al unui oraș cu infinită siestă? Ceea ce știu este că pe atunci Bucureștilor li se spunea Micul Paris și nu doar de către cei ce-i locuiau. Oraș vesel, frumușel, fără noxe, totuși în plină dezvoltare, apărat de scuturi de pădure și aerisit de o centură de
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
sunt șacali, hiene, leoparzi, elefanți, bivoli sălbatici și foarte multe antilope de toate mărimile, de la cea mică cît un ied pînă la aceea de talia unui cerb". Pe malurile fluviului Congo dorm la soare numeroși crocodili. Stau ceasuri nemișcați, făcîndu-și siesta după masă și, de la distanță, par niște loazbe de lemn uscat aruncate acolo de curenți. Ne distrăm trăgînd cu gloanțe în ei. Unul singur scutură din coadă și, fără grabă, se afundă în apă, pe cînd ceilalți își continuă somnul
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
nici pe departe sursă de energie suficientă, iar dulciurile îți dau un impuls scurt de energie, urmat de o oboseală și mai mare, susține . În unele țări, oamenii au ținut cont de nevoile lor fizice și astfel a aparut tradiția siestei, somnul de după-amiază. Se considera că este mai productiv să dormi o oră după prânz, ca apoi să te poți concentra pe munca ta. Noi agravam situația printr-un stil de viață greșit sărind peste micul dejun, dar luăm un
De ce ne simţim mai obosiţi la prânz () [Corola-journal/Journalistic/69273_a_70598]
-
românește de cel mult patru ori, într-o forfotă de turn Babel, în care la fel de mult ca germana, engleza și franceza, auzi spaniola, araba, turca, chineza sau japoneza și foarte des rusa. Am văzut multe familii de ruși făcându-și siesta pe băncile din piețe, iar unii din ei erau atât de bătrâni, încât n-ar fi fost mare lucru să fi făcut parte din armata sovietică combatantă în ultimul război și-n amintirea acelei prime întâlniri cu Germania să se
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cârciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: „la diuseor dă la vi!” - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la „disoluția timpului”. Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este „cetatea vie” a vremii (începutul secolului trecut), adunînd, între casele și
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
ajunge la „disoluția timpului”. Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este „cetatea vie” a vremii (începutul secolului trecut), adunînd, între casele și străzile derizorii, o lume diversă, aflată în plină luptă pentru putere și bani: în tîrgul amorțit de tihna siestei, se comit crime, se fac intrigi, trafic de stupefiante și tranzacții „en gros”, se discută aprins politică, se dau pronosticuri, au loc anchete, urmăriri, se consumă drame, se mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat: o lume cu
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
să scape - și odată ce vor avea pașapoarte, vor deveni problema Marii Britanii”. Miezul prozei lui Paul Georgescu este, iată, miezul problemei traficului de minori din Londra, întru gloria urbei ialomițene ai cărei locuitori - unii, e drept - au schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la „huzurit”, nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă și o lecție
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
muzică hotărât. Primele noțiuni muzicale le am de la tata, care cu o răbdare fără margini, zilnic, mă aducea în fața pianului, și-mi explica claviatura. Așa am cunoscut sunetele și distanțele (intervalele). Mai aveam o curiozitate: nu puteam să-mi fac siesta după-amiazăfără cântec de fluier și iată pe bietul tata, profesorul ocupat, care trebuia să-și ocupe din timpul său prețios și să-mi cânte din fluier, lucru care îl făcea foarte frumușel. Primele mele lecțiuni regulate le luai cu mama
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
dă cafeaua în foc. Imediat e gata. Așa. Îmi mai aprind o țigară și mă uit în viitor. O să-mi mai iau o casă. În Italia. E un sătuc pe-acolo. Se cheamă Vasto. Pe la trei după-masa, toată lumea își face siesta. Așa că pe străzi e liniște totală. Deci. O să-mi iau o casă mică în Vasto. O să mă plimb cu bicicleta pe străzile pustii. După masa. Când doarme toată lumea. Și, din când în când, o să mai trec și prin orașele mari
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mâinile sub ceafă, chiar se simțea bine, îi făcea plăcere să plimbe cuvintele pe cerul gurii, să le simtă savoarea, să muște din ele cu pofta unui gurmand, pentru a le lăsa, apoi, să alunece pe gât, spre digestie și siestă binefăcătoare... Se trezi vorbind cu voce tare: Vântule, te-ai înfierbântat amarnic, mă inviți, cumva, la o călătorie fără întoarcere? Nu-l miră absența răspunsului, nici nu așteptase așa ceva, întrebările retorice rămân la locul lor, e bine să fie puse
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cîrciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: "la diuseor dă la vi!" - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la "disoluția timpului". Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este "cetatea vie" a vremii (începutul secolului trecut), adunînd, între casele și
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
ajunge la "disoluția timpului". Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este "cetatea vie" a vremii (începutul secolului trecut), adunînd, între casele și străzile derizorii, o lume diversă, aflată în plină luptă pentru putere și bani: în tîrgul amorțit de tihna siestei, se comit crime, se fac intrigi, trafic de stupefiante și tranzacții "en gros", se discută aprins politică, se dau pronosticuri, au loc anchete, urmăriri, se consumă drame, se mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat: o lume cu
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
să scape - și odată ce vor avea pașapoarte, vor deveni problema Marii Britanii". Miezul prozei lui Paul Georgescu este, iată, miezul problemei traficului de minori din Londra, întru gloria urbei ialomițene ai cărei locuitori - unii, e drept - au schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la "huzurit", nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă și o lecție
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]