103 matches
-
închise. (a se vedea în Anexa, Documentul I). Interesant este că i Dieci nu i-au adresat niciun fel de critică lui Machiavelli sau activității sale și nu au explicat motivele concedierii, poate pentru că această decizie a fost luată de către Signoria, organul suprem al Republicii, superior deci autorității Dieci și mult mai politizată 54. Cum vom vedea, este posibil ca Machiavelii să fi rămas în bune raporturi cu această magistratură, instituție pentru care a lucrat o lungă perioadă de timp, ca
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în bune raporturi cu această magistratură, instituție pentru care a lucrat o lungă perioadă de timp, ca și cu personalul Cancelariei, a cărui activitate a condus-o atât de mulți ani. La trei zile după concediere, pe 12 noiembrie 1512, Signoria a aprobat un document prin care i se interzicea lui Machiavelli părăsirea teritoriului statului toscan pe o perioadă de un an. Prin această relegatio în teritoriul florentin, Signoria i-a pus lesă lui Machiavelli, dar nu l-a exilat de la
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de mulți ani. La trei zile după concediere, pe 12 noiembrie 1512, Signoria a aprobat un document prin care i se interzicea lui Machiavelli părăsirea teritoriului statului toscan pe o perioadă de un an. Prin această relegatio în teritoriul florentin, Signoria i-a pus lesă lui Machiavelli, dar nu l-a exilat de la Florența, cu toate că în secolul al XIX-lea se considera că acest fapt a avut loc ca urmare a publicării mai multor documente ce păreau să acrediteze această variantă
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
impusă lui Vettori și celor doi Machiavelli nu a existat, mai degrabă putându-se vorbi de angajamente pe care aceștia le-au semnat cu autoritățile statului. Textele acestor promissiones sunt prezentate pentru prima dată în anexa 59. La 17 noiembrie, Signoria a dat o nouă decizie prin care i se interzicea lui Machiavelli să intre în clădirea aparținând acesteia pentru o perioadă de un an60. Cu toate acestea, în ciuda acestei umiliri suplimentare impusă de Signorie, asupra existenței unor afaceri între Machiavelli
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în anexa 59. La 17 noiembrie, Signoria a dat o nouă decizie prin care i se interzicea lui Machiavelli să intre în clădirea aparținând acesteia pentru o perioadă de un an60. Cu toate acestea, în ciuda acestei umiliri suplimentare impusă de Signorie, asupra existenței unor afaceri între Machiavelli și i Dieci nu s-a ajuns la nici o concluzie. La 27 noiembrie reprezentanții acestei magistraturi au cerut o întâlnire cu Machiavelli, iar Signoria a fost obligată să ridice interzicerea pătrunderii lui în clădirea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
an60. Cu toate acestea, în ciuda acestei umiliri suplimentare impusă de Signorie, asupra existenței unor afaceri între Machiavelli și i Dieci nu s-a ajuns la nici o concluzie. La 27 noiembrie reprezentanții acestei magistraturi au cerut o întâlnire cu Machiavelli, iar Signoria a fost obligată să ridice interzicerea pătrunderii lui în clădirea până la sfârșitul lunii 61. În 4 decembrie, reprezentanții aceleași magistraturi au cerut o nouă întrevedere, ceea ce a condus la înlăturarea interdicției pentru perioada mandatului comitetului i Dieci aflat atunci în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Este foarte important să știm că eliberarea lui Machiavelli, la 12 sau 13 martie, pare să nu fi avut alte urmări juridice, rămânând astfel doar condițiile impuse de relegatio din noiembrie anterior rămasă în vigoare și interzicerea intrării în palatul Signoriei. Însă această interdicție a fost suspendată ulterior încă o dată pentru perioada dintre 21 martie și 21 aprilie, "pro nonnullis Communi Florentie et sibi necessariis"63. Iar pe 10 iulie se considera că este necesar ("opus est") să i se permită
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în numele Dieci pentru anul 1512 și care au fost rambursate la 10 decembrie și 28 iulie 1513, adică exact în două dintre perioadele în care i-a fost permis secretarului florentin să intre în palat 65. Aceste permise acordate de Signoria înseamnă că pentru o perioadă de patru luni, Machiavelli a fost convocat la palat pentru probleme ce țineau de raportul acestuia cu magistratură celor Dieci. Putem trage deci concluzia că Machiavelli era on call și că a avut posibilitatea să
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de intrare în palat, este logic să considerăm că nu doar dupa demitere, ci și pe parcursul așa zisului "exil", si a presupusei sale îndepărtări de la Florența Machiavelli a rămas în contact cu Dieci și cu staff-ul Cancelariei din Palatul Signoriei. Din scrisorile trimise lui Vettori, nu este ușor să determinăm modul în care Machiavelli și-a împărțit timpul între Florența și fermă din Sant'Andrea din Percussina. În 10 decembrie, Machiavelli a scris în faimoasa scrisoare către Vettori: "Eu sunt
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care era total ilegală? Este posibil ca Machiavelli să fi avut un rol în scrierea acestei scrisori, dat fiind că pe 12 noiembrie, data la care a fost scrisă invitația, încă mai era valabilă interdicția de a intra în Palatul Signoriei care a durat până la 17 noiembrie? Putem să obsevăm și că abia pe 10 noiembrie se încheiase relegatio lui Machiavelli. După data de 10, Machiavelli avea dreptul să părăsească teritoriul florentin. Pe cât se pare, semnătura de pe scrisoarea din 12 noiembrie
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Duce a mărit cu o zecime impozitul impus celor mai în vârstă". Deși Montaigne punea accentul pe faptul că puterea executivă se află în mână Marelui Duce, iar autonomia orașului Pistoia părea a fi mai mult o "farsă" decât o signorie, complicitatea exponenților patriciatului local în cele ce păreau a fi ritualuri lipsite de substanță reală mărturisea, în schimb, ca acesta continuă să fie satisfăcut de deținerea unor ample privilegii, ca și de senzația de libertate acordată în interiorul statului florentin 33
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Guelfa 1580-1595, vol. 2, Olschki, Firenze, 1989, ÎI. Paoletti, John Ț., "Donatello's Bronze Doors for the Old Sacristy of Sân Lorenzo", în Artibus et historiae, 21, 1990. Paoli, C. (ed.), "Capitoli dei "Paciali" di Pistoia del MCCCCLV confermati dalla Signoria di Firenze nel MCCCCLXXIII", în Bullettino storico pistoiese, I, 1899, pp. 11-24. Passerini, Luigi, Genealogia e storia della famiglia Panciatichi, Cellini, Firenze, 1858, tav. XII. Pesman Cooper, Roslyn, "The Florentine Ruling Group under the "Governo Popolare"", 1494-1512, în Studies în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
et utile): salariile și veniturile din taxe erau substanțiale, după cum atractivă era și ideea asumării unei poziții de autoritate timp de șase luni. Astfel, anumite manuscrise din Istoria Florenței de Gregorio Dați (circa 1410), compară această demnitatea cu deținerea "stăpânirii" (signoria)11. Este adevărat că unii florentini au refuzat această învestitură din motive de boală sau de afaceri comerciale, iar umanistul Niccolò Niccoli a evitat această cinste din principiu, catalogând acest serviciu teritorial drept muncă pentru "vulturi"12. Dar Niccoli era
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de episod l-a implicat pe Buonaccorso Pitti, care în 1399 a deținut postul de căpitanul la Pistoia. Pitti a capturat un hoț care avea să fie judecat la nivel local, și el a refuzat să accepte cererile repetate din partea Signoriei florentine de a trimite hoțul la Florența. El a argumentat că dacă ar face lucrul acesta, ar însemna să încalce drepturile (franchigie) din Pistoia și să încalce jurămintele (să [c] ramenti) pe care le-a făcut la preluarea funcției 14
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
noroc s-au stins în totalitate" în timpul mandatului său31. Relațiile sale cu cele două facțiuni din Pistoia au fost atât de imparțiale, încât ambele părți au căzut de acord să trimită o ambasadă la Florența cu controversată propunere neaprobata de Signorie că termenul de conducere al lui Manetti să fie prelungit pentru încă șase luni32. Atunci când mandatul său a luat sfârșit, cei din Pistoia au votat pentru instalarea blazonului din marmură al lui Manetti într-un loc deosebit, de onoare, pe
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
loc, desi Antonio da Barga menționează de asemenea împrumutul, în lucrarea să, Despre Magistrați și Preoți 37. La Pistoia campania împotriva jocurilor de noroc este confirmată de trimiterea unei scrisori a preoților din oraș și a purtătorului de steag către Signoria din Florența, pentru susținerea pedepsei aplicate de Manetti unui grup de jucători 38. Popularitatea lui Manetti în Pistoia a fost, fără îndoială, consolidată prin introducerea unui nou impozit care-i privea pe viitorii guvernatori florentini, care a fost cerut ca
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
plăcut le-ar fi fost supușilor săi, pare rezonabil să presupunem că mulți dintre colegii florentini ai lui Manetti au considerat aceste precedente ca fiind incomode. Acest lucru nu a fost nicicând mai evident decât în timpul Căpităniei din Pistoia, atunci când Signoria florentina a respins cererea celor din Pistoia de a-l reinvesti în funcție pe Manetti. Arhivele Consiliului din Pistoia confirmă cererea care a fost făcută de către o delegație aleasă pe data de 23 noiembrie 1446, din care făceau parte membri
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Medici în prima sa decadă. Modelul demnitarului oferă o indicație mai apropiată de adevăr a legăturii lui Manetti cu Medici. Într-adevăr, în timpul regimului Albizzi, din 1374 până în 1439, niciun membru al familiei Manetti nu a deținut vreo slujba în cadrul Signoriei 71. Tatăl și bunicul său au compilat ceea ce Lauro Martines a numit "registre administrative modeste"72. Giannozzo, în schimb, a avut mai multe funcții importante florentine, cu toate că doar una dintre ele, cea din 1429, cu Cei Doisprezece Oameni Buni, a
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
interese comerciale)75. Într-adevăr, gelozia și teama față de aceste legături externe extinse, probabil, a contribuit la reaua-voință pe care anumiți membri ai regimului florentin au avut-o față de Manetti. În 1453 a existat chiar și o curioasă discuție în cadrul Signoriei Florentine privitoare la eseul lui Manetti, Despe Demnitatea și Excelentă Omului, pe care unii îl considerau drept o trădare fiindcă-i fusese dedicat lui Alfonso de Napoli și astfel apărea că o justificare a războiului acestuia împotriva Florenței 76. Dar
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
foarte apropiați din punct de vedere politic; iar Capponi s-a aflat printre aceia care l-au sfătuit pe Manetti să părăsească Florența în 145377. Dar în timpul mării crize a relației dintre Capponi și Medici din 1444, după executarea de către Signoria florentina a clientului lui Capponi, căpitanul mercenar Baldaccio de Anghiari, Manetti a fost acela care a mers să explice acțiunea Signoriei, angajatorului indignat al lui Baldaccio, Eugenius al IV-lea78. Confirmarea relațiilor în general bune pe care le avea Manetti cu
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
părăsească Florența în 145377. Dar în timpul mării crize a relației dintre Capponi și Medici din 1444, după executarea de către Signoria florentina a clientului lui Capponi, căpitanul mercenar Baldaccio de Anghiari, Manetti a fost acela care a mers să explice acțiunea Signoriei, angajatorului indignat al lui Baldaccio, Eugenius al IV-lea78. Confirmarea relațiilor în general bune pe care le avea Manetti cu familia Medici apare în registrele Vicariatului sau din Mugello. Medici au emigrat la Florența, probabil în secolul al XII-lea79. Ei au
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Epocii întunecate" a Europei și s-a extins până la statul absolutist și dincolo de el. Comisarul și Republică Partea I Printre cele mai vechi documente florentine în care comisarii sunt menționați în mod clar există trei scrisori din septembrie 1364 adresate Signoriei din Florența de către doi reprezentanți florentini la Sân Miniato și doi la Peccioli, care au semnat scrisorile în calitate de commissari 20. Scrisorile nu specifică puterile și responsabilitățile comisarilor, dar este evident că Signoria i-a însărcinat cu supravegherea apărării celor două
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
clar există trei scrisori din septembrie 1364 adresate Signoriei din Florența de către doi reprezentanți florentini la Sân Miniato și doi la Peccioli, care au semnat scrisorile în calitate de commissari 20. Scrisorile nu specifică puterile și responsabilitățile comisarilor, dar este evident că Signoria i-a însărcinat cu supravegherea apărării celor două orașe, la sfârșitul războiului crâncen de la Pisa (1362-1364). Titlul de commissario era încă relativ nou, așa cum este sugerat într-o scrisoare către Signorie redactată de Podestà din Peccioli, în care aceiași doi
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
specifică puterile și responsabilitățile comisarilor, dar este evident că Signoria i-a însărcinat cu supravegherea apărării celor două orașe, la sfârșitul războiului crâncen de la Pisa (1362-1364). Titlul de commissario era încă relativ nou, așa cum este sugerat într-o scrisoare către Signorie redactată de Podestà din Peccioli, în care aceiași doi reprezentanți ai Signoriei la Peccioli sunt numiți, nu commissari, așa cum și-au semnat propriile scrisori, ci i voștri ambasciadori 21. Această identificare a comisarilor că ambasadori este, probabil, una semnificativă, întrucat
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
însărcinat cu supravegherea apărării celor două orașe, la sfârșitul războiului crâncen de la Pisa (1362-1364). Titlul de commissario era încă relativ nou, așa cum este sugerat într-o scrisoare către Signorie redactată de Podestà din Peccioli, în care aceiași doi reprezentanți ai Signoriei la Peccioli sunt numiți, nu commissari, așa cum și-au semnat propriile scrisori, ci i voștri ambasciadori 21. Această identificare a comisarilor că ambasadori este, probabil, una semnificativă, întrucat găsim cei doi termeni asociați în legislația florentina din 1367, în care
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]