3,605 matches
-
care să le povestească, au sentimentul obscur că totul e cum trebuie să fie, pentru că răii dispar de la sine în preajma bunilor și lumea reintră totdeauna în ordine cu un minut înainte de culcare. Cînd ajung să citească singuri, pe litere și silabe, știu că bunii primesc cadou palate, fete rupte din soare și împărății întinse, iar răii primesc un buzdugan în cap, picat din înaltul cerului, sau sînt legați, împreună cu un sac de nuci, de un cal și, de cîte ori cade
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
apocopă (cădere a finalei) în cazul lui pare, afereză (pierdere a unui segment inițial) pentru zice. Apocopa e mai normală, pentru că, așa cum observa Sextil Pușcariu, "energia și precizia articulării scade, în limba română, la sfîrșitul cuvîntului" (Limba română, II, Rostirea); silaba sau silabele de după cea accentuată sînt mai ușor de omis în pronunțarea rapidă. în cazul lui zice că, trebuie luată în considerație frecvența considerabilă cu care formula se repetă în narațiunile oral-populare, marcînd reproducerea dialogului și reliefînd unele secvențe (chiar
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
a finalei) în cazul lui pare, afereză (pierdere a unui segment inițial) pentru zice. Apocopa e mai normală, pentru că, așa cum observa Sextil Pușcariu, "energia și precizia articulării scade, în limba română, la sfîrșitul cuvîntului" (Limba română, II, Rostirea); silaba sau silabele de după cea accentuată sînt mai ușor de omis în pronunțarea rapidă. în cazul lui zice că, trebuie luată în considerație frecvența considerabilă cu care formula se repetă în narațiunile oral-populare, marcînd reproducerea dialogului și reliefînd unele secvențe (chiar de mai
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
cu conjuncția că; în plus cred că, spre deosebire de pare că și zice că, e o formă de persoana I singular. Și din punct de vedere fonetic sînt diferențe între căderea unei vocale (e - în pare că), a unei succesiuni de silabe post-accentuale (-buie, în trebuie să) și minima simplificare consonantică (la întîlnirea în fluxul vorbirii a două oclusive: -d și c- în cred că). Oricum, verbele citate aparțin fondului de bază lexical, sînt modale sau au valori epistemice și pragmatice clare
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
fiind pesemne Sfînta Treime, fixată printr-o imagine panteistică): "tabloul ridicat pe cricurile unsuroase ale memoriei/ la facerea lumii stelele/ ar fi fost în zodia berbecului/ de-atunci taurul e cea mai puternică zodie/ de-atunci ultimul guru gîndește la silaba sacră om -/ ciudat, cei trei se îndreaptă/ spre pădure ca un animal șchiopătînd" (Cursa de seară). Sau apocalipsa printr-o variantă picant-domestică: "se vede pămîntul/ pe care transcriem această farsă/ și povestită de altcineva/ va părea mică, infinit de mică
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
altele. Mă tem că se înșeală. "împămîntenirile" trecute s-au petrecut la nivelul unei populații puțin instruite și în cvasi-absența variantelor scrise. Cine poate crede că se va scrie vreodată pretaporte (și eventual se va citi cu accentul pe penultima silabă, specific limbii noastre!), tocșou sau imeil !? Numai domnul Pruteanu... De altfel, în toate limbile există astfel de împrumuturi, chiar acolo unde funcționează orgolii mult mai mai mari decât cel al românilor. De exemplu, în ciuda istoricei adversități franco-engleze, englezii spun și
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
doi și trei. După masele de stihuri ale cărții traversate, constat însă că poemul cu pricina este unic în creația meivănesciană! Nicăieri altundeva nu mai întâlnesc această structură de berceuse (cât de vast e leagănul elefantului!), versul de numai opt-nouă silabe și chiar șăgălnicia unui soi de refren bazat pe formula voit stângace „orișicâtuși de puțin”. În ansamblul ei, fără a fi trufașă, poezia meivănescului nu ține să placă - este ultima preocupare a autorului în grandioasa lui rostire de sine, cu excepția
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
prins muște sau o tinichea de o coadă” (Alianța biruitorilor). Sau: „Deci d-l Brătianu s-a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
nu are justificarea unor înrudiri latine (că a accesa), nici simplitatea pronunției și a scrierii (că a printă); dimpotrivă, apare că un element evident străin, marcat de prezența unei litere specifice (w), prezentînd dificultăți de pronunție (doi diftongi în două silabe succesive, tipici pentru engleză, dar - în sine sau prin secvență în care apar - mai puțin pentru română) și mai ales cu o marcată diferența între scriere și pronunțare. Dificultățile formale nu au avut însă efect în fața puterii uzului: verbul este
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
și se preface, cu linii drepte, strîmbe, curbe, cu întrebări și mirări, cu răspunsuri și explicații fabuloase. Este răvășitoare candoarea felului în care observă lumea, sînt sfîșietoare dozele cruzimii, violenței, riscului, fricii din și dincolo de cupola circului, cantități presărate în silabe, în cuvinte, în pagini. Peste tot. Născută în 1962 într-o familie de artiști de circ, Aglaja Veteranyi părăsește România în 1967 împreună cu părinții. Colindă prin Franța, Anglia, Spania, Africa, America de Sud și se stabilește în Elveția, unde a trăit douăzeci
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
cît de îndrăzneață pe atît de proaspătă (aviz poeților actuali care consideră vetuste formele poetice cu ritm și rimă). Întîlnim rimă la siglă: „Unul ca mine,/ Un I.L.C.,/ nu e un cine/ este un ce;" ( Caragialeta, p. 32), rimă la silaba unui cuvînt: „el e omni-/ scient și-un atu/ are: cu domnii/ mari, e pertu." ( Caragialeta, p. 33) sau rime franco-engleze: „la Esméralde,/ la five o’clock tea/ e intim și cald/ tous les jeudis; ( Caragialeta bis, p. 16). Interesante
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
pe cele mai mari sau trage de ele și pe urmă șerpuiește în fața lor, insolentă și batjocoritoare, cu grația binevoitoare a copiilor acrobați. Mi-ar fi plăcut să-i dau un nume, să o deosebesc prin atributul germinal al unor silabe și al hazardului și totuși știu că nu trebuie s-o fac: cum să-i zic Alberto, după acel..., sau cum să o chem Carlos ori Arturo sau Jesús; dacă în toate cazurile ca ăsta ar însemna să spun Alberto
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
el și terorismul în critica și teoria literară. Numai profesorii și asistenții lor mai întrețin, cu obstinație provincială, ‘micile imperialisme locale’. În ultimii ani de viață, Barthes, cum v-am spus, voia să facă filosofie. Băieții noștri continuă să numere silabele și să deseneze țevile dintr-un poem fără a fi curioși să afle ce sânge intelectual curge prin ele. Dealtfel, critica literară este în criză. Instituția ei este, la noi, aproape desființată. Va trebui s-o reinventăm. Spre binele literaturii
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
tăcerea urnesc antice plante din blocuri de antracit. Ritmul cui îl urmez, îl ascult? Ce lege-și secretă nectarul în mine? Mă lipesc de rottweilerul meu, Conte - însoțitorul meu prin infern, prietenul care-mi paște brândușele. O respirare cât o silabă - și vom atinge cerul. Am spus da Duhului Sfânt al Vieții. Amin. Punct. Febra Seară. Aer încins, teribil. Marte va crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip. Fragmente de apocalipsă strivite-n delir sub gene, ca miezul
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip. Fragmente de apocalipsă strivite-n delir sub gene, ca miezul de nucă - între dinți. Cuprinși de toropeală, îngerii își trag sufletul pe ruguri. Zeii au ațipit. Gol. Cerul cât o silabă. Pustiu sau nici atât. Rar de tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul se amestecă, se învolbură departe de bine, departe de rău. Aer irespirabil. Aici se
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
Nicolae Tzone domnului Mihai Șora voi scrie repede apoi voi bea și voi mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de fier și de apă voi scrie din ce în ce mai repede poate așa voi înnebuni cu mult mai târziu sau poate niciodată voi scrie pe tot ce se vede și deopotrivă voi scrie cu o viteză uluitoare pe ceea nu
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
mai este mireasa timpului și a netimpului își vede de ale ei mireasa timpului și a netimpului aude împreună cu mine cuvintele toate care se spun voi scrie repede apoi voi bea și voi mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de fier și de apă voi scrie pe tot ce se vede și deopotrivă voi scrie cu o viteză uluitoare pe ceea ce nu se vede * stau cu spatele lipit de spatele pietrei care seamănă din ce în ce
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
Lucian Vasiliu Mânia ce-aprinse crivățul Aseară s-a stins ca o blondă silabă pe strada Rusia... Nordul a făcut dragoste cu Sudul în parohia Asachi. Obștea Valahă a Liricilor - Ludică vizitatoare a urbei lui Paul Celan - Eminescianiză Serafic în spațiul Catedralei. (Contemporană cu Lepturariul lui Aron Pumnul, Urnă a norilor orbi, răsturnată precum
Ceață livrescă la Cernăuți by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/5781_a_7106]
-
ceva ce-ți iese în cele din urmă pe piele ca o cerneală simpatică, pe degetul mare, arătător, mijlociu, inelar, pe palma deschisă, pe pagina cărții necitite încă nici măcar de cel care o scrie întîi fără sunete, fără litere, fără silabe, un chaos e doar acolo un abur pe gură un scuipat în noroiul alb de hîrtie. IV. o, dar raiul genunchilor tăi albi ascunși sub pînza subțire a rochiei nu mai lipsește decît un guguștiuc ce s-a înecat singur
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
Ioan Vieru ispariția cuvintelor flori care ard în locuri inaccesibile ca un motiv al sorții ca o monedă pe care-o arunci în praful desertului a dori să te întorci e un lucru grav în continuare aceste silabe ale unor imperii te ajută să nu-ți mai aparțină nimic nu e bună disperarea spun unii cu sistemul în inimă pe-acolo timpul nu lasă urme de cerneală n-ai fost orbit de lanterna celor cu profesii fără risc
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
acela care a pus chemarea sălbăticiei în noi cineva care vorbește în locul nostru pe limba noastră pe care credem a o ști ori poate noi rostim cuvintele zeilor necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
a pus chemarea sălbăticiei în noi cineva care vorbește în locul nostru pe limba noastră pe care credem a o ști ori poate noi rostim cuvintele zeilor necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
doar cuvintele luminează - Tristan Tzara E noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta decât puzderia stelelor aluneci în zigzag, lipit de pământ șerpuind pe potecă ascuns de stânci, de păduri și reapari tot mai aproape silabe frânte coborând în carne te apropii peste fâneața din vis sub vălul țesut într-un război care nu mai există
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
iarbă călătorind în jurul continentelor, lungi anotimpuri învățată la căpătâiul maeștrilor, iarbă răbdătoare, crescută pe ruinele imperiilor, tu aștepți cu încredere descoperirea adevăratei bogății, îmbrățișezi sandaua eroului și pașii de abur ai mamelor, iarbă, pe tine veacuri gravează cuvintele, încet, în silabe ce privesc norii... Lucru în furtuna O mare furtună în jurul lucrului. (Ce lucru? Stea, pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul trece fără
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea spunea "mulțumesc", uitându-se înainte și tot repeta silabele, până când le strivea orice înțeles. În labirintul de mărfuri parcă își pierdea suflul, atunci Africa se răzbuna, devenea amenințătoare, o hipnotiza altfel decât Mehria, cu privirea lui de varan. Diminețile, în bazar, Africa nu dădea doi bani pe femeia occidentală
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]