211 matches
-
obstacole în calea lui. În tot acest timp, soția sa credincioasă, Penelope, l-a așteptat cu răbdare. Această parte a poveștii se numește Odiseea . Limba Linearului B, care era scrisă în timpul civilizatiei miceniene a constat din aproximativ 200 de semne silabice și logograme. Acest limbaj a fost o formă îmbunătățită a Linearului A, scris în timpul epocii minoice. Limbajul a fost folosit mai ales la Cnossos și în Pylos. Corpusul de epoca miceniană era format din 6000 de tablete din Heladicul timpuriu
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
(Комсомол) este o abreviere silabică a denumirii în limba rusă a "Uniunii Tineretului Comunist" - " Коммунистический Союз Молодёжи" (" Kommunisticeski Soiuz Molodioji"). Organizația a fost fondată pe 29 octombrie 1918. Până în 1922 numele oficial a fost "Uniunea Tineretului Comunist Leninist din întreaga Uniune" - "Всесоюзный Ленинский Коммунистический Союз
Comsomol () [Corola-website/Science/299465_a_300794]
-
loc din gură au aceeași structură de bază. Mai mult decât atât, vocalele sunt compuse doar din linii verticale și orizontale pentru a se deosebi ușor de consoane. Poate transcrie la nivel de morfeme scripturi logo-grafice (cum ar fi Hanja), silabice (cum ar fi Kana) sau segmentare (sisteme de scriere alfabetice cum ar fi cel latin). Hangeul merge și mai departe în anumite cazuri, indicând caracteristici distinctive cum ar fi locul de articulare (labial, coronal, velar, sau glotal), modul de articulare
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
portativul cântecului. Apoi credincioșii repetau utilizând variațiunile personale. Efectul coral era imens.” Anthony Heilbut consideră că în timp, „cu cât mai excentrice erau vocalizele, cu atât mai amuzată era audiența.” "Alleluia" are următoarea structură: începe cu o intonare scurtă (aproape silabică) a cuvântului alleluia, reluată apoi de către cor. Ultima silabă continuă cu o melismă (numită jubilare) construită cu repetiții variate, simetrii interne, articulare prin formule cadențiale. Urmează un solist sau o formație mică cu un verset moderat melismatic care folosește uneori
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
polisinteză și aglutinare, permițând crearea de cuvinte lungi, cu sens complex, prin adăugarea de rădăcini și afixe. De-a lungul secolelor de coexistență cu celelalte limbi mezoamericane, nahuatl a fost influențată de acestea, devenind parte a Ariei Lingvistice Mezoamericane. Grupurile silabice și fonemice "atl, etl, itl, otl" și "utl" sunt tipice limbii Nahuatl. Dincolo de numele a doi vulcani celebri "Popocatepetl" și "Iztaccihuatl" (sau, adesea, "Ixtaccihuatl"), multe cuvinte din Nahuatl au fost împrumutate în spaniolă, și de acolo au migrat în multe
Limba nahuatl () [Corola-website/Science/309817_a_311146]
-
Diviziunea unei silabe japoneze în more se vede în scris prin faptul că pe lângă silabele formate dintr-o singură vocală sau dintr-o consoană plus vocală, și partea a doua a unei vocale lungi sau a unui diftong și sunetul silabic final "n" și sunetul geminat reprezentat prin っ sau ッ (sunete care dublează consonanta anterioară). "Kana" se împart în hiragana și katakana. au fost inventate în secolul al IX-lea, fiind folosite la început mai ales de către femeile nobile, deoarece
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
bare oblice (de exemplu, /a/, /b/), iar parantezele pătrate sunt folosite pentru transcrierile fonetice ([a], [b]). Principalele tipuri de grafeme sunt logogramele, care reprezintă morfeme (de exemplu, caractere chinezești, semnul "&", care înseamnă „și” sau „cu”; de asemena cifre arabe; semnele silabice care reprezintă silabe (de exemplu, în kana ale limbii japoneze); litere alfabetice, care în mare corespund fonemelor.
Grafem () [Corola-website/Science/327460_a_328789]
-
y)ezo" (numită și "emiși" sau "(y)ebisu") din nordul insulei Honshū, cu limbile altaice, cu cele austroneziene, sau paleosiberiene. În limba ainu, "ainu" înseamnă "om". Limba ainu are 5 vocale (/i/, /e/, /a/, /o/, /u/) și 12 consoane: Structura silabică în dialectul Hokkaidō este CV(C)- C=consoană; V=vocală; în dialectul din Sahalin este CV(V)(C), cu vocale identice. Accentul este final. Din punct de vedere sintactic este o limbă SOV (subiect-obiect-verb), ca și limba japoneză. Folosește multe
Limba ainu () [Corola-website/Science/314039_a_315368]
-
uneori, mai era și câte o clasă de copii mici, în general, școlarizarea începea la vârsta de șase ani, parcurgându-se 9 clase, în ordine descrescătoare. În clasa a noua (adică clasa I la noi), copiii începeau citirea după metoda silabică și cartoane mari, care permiteau predarea colectivă. În clasa a opta (clasa a II-a la noi) învățau să citească fluent. Școlarii făceau citiri individuale cu învățătorul și se corectau între ei. Cursurile durau două ore și jumătate dimineața și
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
Emanuel Vasiliu este posibilă interpretarea semivocalelor ca simple alofone ale vocalelor corespunzătoare. Pentru aceasta trebuie introdus un operator care forțează rostirea împreună a două vocale. De exemplu cuvintele "deal" și "real" pot fi transcrise fonologic , respectiv , unde semnul , numit "jonctură silabică", obligă pronunțarea în aceeași silabă a sunetelor. O astfel de echivalare are însă dezavantajul că trebuie să introducă de asemenea un mod de a deosebi perechi de cuvinte în care aceleași sunete vocalice formează diftongi ascendenți și descendenți, precum "știucă
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
mai departe această interpretare, considerînd că este de fapt un alofon al vocalei și nu un fonem separat. Pentru ca o astfel de echivalare să fie acceptabilă este nevoie totuși să se introducă un operator special care să marcheze o "jonctură silabică" (notată cu ca în secțiunea despre semivocale), descrisă ca obligația de a continua silaba de la ultima vocală pînă la sunetul care urmează după . Astfel, cuvîntul "lupi" se transcrie fonologic . Realizarea unei vocale nu se face întotdeauna cu sunetul nominal. De
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
conține toponime, cuvinte și fragmente de frază în estonă. "Liber Census Daniae" (1241) conține toponime și nume de familie estone. Stratul cultural eston a fost la început caracterizat printr-o formă în principal lirică de poezie populară, bazată pe cantitatea silabică. În afara câtorva excepții altfel remarcabile, această formă arhaică nu a mai fost folosită în vremurile mai recente. Una dintre cele mai remarcabile realizări în acest domeniu este poemul epic național Kalevipoeg. La nivel profesionist, cântecele populare tradiționale au atins apogeul
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
a este reprezentarea caracterelor unei scrieri alfabetice sau silabice în caracterele alfabetului în care se face conversia. Ea se face în principiu caracter cu caracter și redă grafia (nu pronunțarea) cuvintelor. Se utilizează în actele notariale, de stare civilă etc., în comunicațiile poștale, precum și în lucrări de istorie, geografie
Transliterare () [Corola-website/Science/306054_a_307383]
-
fenomen de masă, astfel că, în special, în lumea greacă și romană scrisul și cititul au devenit un lucru comun, mai ales în zonele urbane. Primele sisteme de scriere au fost: sumerian, egiptean, hitito-egeean și chinez, din care decurg scrierile silabice. Ulterior, au apărut și sistemele alfabetice (grec, latin, ebraic, arab și indian). Sistemele alfabetice se disting între ele și prin procedeul de a indica vocalele. În alte zone ale lumii antice și chiar medievale și moderne scrierea nu a fost
Alfabetizare () [Corola-website/Science/325608_a_326937]
-
create infinitivele în "-ehen", "-enai" și "-men". Eduard Schwyzer, în cartea sa, "Griechische Grammatik" (1939, I.74-75) a tradus texte faimoase din greaca clasică în protogreacă. Reconstrucția sa a ignorat miceniana și presupunea pierderea protogreacă a labiovelarelor și a sonantelor silabice, printre altele. Astfel, reconstrucția lui Schwyzer corespunde mai mult unui dialect arhaic, dar postmicenian, decât cu protogreaca. Observații: Reconstrucția presupune că vechile combinații de aproximante + "s", în oricare secvență (*ns, *ms, *rs, *ls, *u̯s, *i̯s, *sn
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
sn, *sm, *sr, *sl, *su̯, *si̯), erau pronunțate ca aproximante mute (), înainte să fi fost simplificate ca aproximante sonore scurte cu lungire compensatorie , în multe dialecte, sau ca aproximante sonore lungi , in eolică. Se mai presupune că nazalele silabice PIE (*n̥, *m̥) se pronunțau ca nazalul , înainte să se împartă în ', în multe dialecte, și ', ca variantă, în alte dialecte (miceniană, arcadiană, eolică).
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
greacă, miceniana avea probabil ceva mai multe cazuri gramaticale, nominativul, genitivul, acuzativul, dativul, instrumentalul, locativul și vocativul. Instrumentalul și locativul, însă, au ieșit, treptat, din uz. este conservată în scrierea Linear B, compusă din aproximativ 200 de semne și logograme silabice. Deoarece Linear B e derivat din Linear A, sistemul de scriere al unei limbi minoane nedescifrate și, probabil, fără legătură cu greaca, acesta nu reflectă complet fonetica miceniană: grupurile consonantice trebuie să fie despărțite ortografic, iar "r" și "l" nu
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
y"), trei sonante, "m", "n", "r", o siflantă "s" și șase oclusive, "p", "t", "d", "k", "q" (transcrierea obișnuită pentru toate labiovelarele) și "z" (care include sunetele , și , devenite, mai târziu, grecescul ζ). Astfel, "*khrusos", "aur" se scria cu semnele silabice "ku-ru-so", "*gwous", "vacă" era scris cu semnele "qo-u", iar "*khalkos" "bronz" era scris "ka-ko". Forma miceniană a greacăi conservă un număr de însușiri arhaice de moștenire indo-europeană, cum ar fi consoanele labiovelare care au trecut prin schimbări fonetice dependente de
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
de onoare. Toată lumea procedează azi la fel. De fapt, ideea inițială mi-a venit de la mama și tatăl lui Muriel. Ei aveau întotdeauna așa ceva prin casă. A tras adânc din țigară și, continuând să vorbească, exala fumul în mici rafale silabice. — Doamne, sunt niște oameni extraordinari! De asta mă dă gata tot ce s-a-ntâmplat. Vreau să spun, de ce nu li se întâmplă așa ceva împuțiților din lumea asta și li se întâmplă în schimb oamenilor drăguți? Asta nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Acest sistem logografic a fost perfecționat până s-a transformat într-un veritabil sistem fonetic. Sumeriana, o limbă aglutinativă, era alcătuită din elemente care constau aproape întotdeauna dintr-o singură silabă; în general, valoarea fonetică a semnelor tindea să fie silabică 2. Pentru a diferenția posibilele citiri diferite ale aceleiași logograme, se foloseau anumite semne pentru a indica silaba finală a unui cuvânt sau categoria din care făcea parte cuvântul respectiv (nume propriu, numele unui obiect din lemn sau piatră etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în -ov, Vrčarevo, Vrčareva, atașat inițial unui substantiv ca dolina „vale“, care ar fi putut evolua în limba romînă la *Vîrcerova, apoi la Vîrciorova (prin diftongarea cunoscută e > eo > io). Potrivit corespondențelor slavo-romîne și legilor fonetice ale romînei, unui r silabic (interconsonantic) slav îi corespunde în romînă îr, a neaccentuat devine ă, după consoana palatală č devine e, iar sufixul slav -evo ajunge în romînă de obicei -ova (vezi Kralevo > Craiova). Dialectul slav în care a luat naștere și a evoluat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vorbiri rapide, o limbă accentuala scurtează, atenuează sau chiar elimina vocale pentru a emite un număr mai mare de silabe între două accente tonice, fără a modifica prea mult ritmul de bază (rusă, germană, engleză, neerlandeza, chineză mandarina). În limbile silabice pronunțarea fiecărei silabe ia aproximativ același timp (ritmul metronom sau așa-numitul ritm de mitralieră). În cazul unei vorbiri rapide, o limbă silabica apelează la un ritm mai rapid pentru a emite un număr mai mare de silabe pe secundă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tonice, fără a modifica prea mult ritmul de bază (rusă, germană, engleză, neerlandeza, chineză mandarina). În limbile silabice pronunțarea fiecărei silabe ia aproximativ același timp (ritmul metronom sau așa-numitul ritm de mitralieră). În cazul unei vorbiri rapide, o limbă silabica apelează la un ritm mai rapid pentru a emite un număr mai mare de silabe pe secundă (turcă și finlandeză, tagalog, chineză cantoneză, dar și limbile romanice). Limbile morice (sau moraice) sînt cele în care morele ritmează enunțul. O mora
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în timp sau în funcție de spațiul în care se vorbește o limbă. De pildă, portugheză din Portugalia e o limbă accentuala, cu un mai mare număr de reducții vocalice în silaba neaccentuata față de portugheză braziliană, care e mai degrabă o limbă silabica. Accentele și tonurile sînt unități discrete de același nivel cu fonemul, dar nu sînt segmentabile că acesta. Unitatea accentuala sau unitatea tonala nu pot fi percepute fără suportul fonemelor și nu există fără acestea, de aceea se numesc unități suprasegmentale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
1998 Probert, Philomen; Willi, Andreas (editori), Laws and Rules în Indo-European, Oxford University Press, Oxford, 2012. Rodríguez Adrados, Francisco, Historia de las lenguas de Europa, Gredos, Madrid, 2008. Rodríguez Adrados, Francisco, Lingüística indoeuropea, Gredos, Madrid, 1975 Rosetti, Al., Despre structura silabica în indo-europeană, în rev. "Studii și cercetări lingvistice", anul XV, nr. 1, 1964, pp. 5-6. Ruppel, Antonia, Absolute Constructions în Early Indo-European, Cambridge University Press, Cambridge, 2013. Russu, I.I., Limba traco-dacilor, Editura Academiei, București, 1959. Russu, Ion I., Limba traco-dacilor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]