49 matches
-
unui Silen. Nu muzica înlănțuire de sunete -, ci una internă, ca principiu activ al lumii, constituie tema lui Klimt în acest tablou. Tot în prim plan se află și o țiteră, instrument apolinic, însă prezența femeii asociată prin figura lui Silen menadei orgiace indică natura posibilă a acestei muzici: Dionysos. Esența tabloului este nietszscheană, bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
medievale ? Mai curând o provocare. Parodia cadavrului dogmei. Grotesc popular, măștile, bucuria reîncarnării, „negarea iden tității și conformității tâmpe cu tine însuți“. Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce lăsa impresia că vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și scuturi, dar bătrânii sileni erau complet goi, menadele petrecărețe, mai mult dezbrăcate; era de-ajuns o privire să simți în mână tulpina florii de agavă și să iei parte la dansul care rupea toate lanțurile, așa cum numai paloșul ar fi fost în stare, paloșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și nici Karl nu fuseseră niciodată acolo și știau la fel de puțin despre peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam eu despre ce se făcea într-un grajd. De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
camere, bucătărie, 2 holuri, acoperită cu draniță. Sunt terminate mai întâi camerele din spate spre nord - bucătăria, o cameră și holul. În 1963 execută câteva modificări prin construirea verandei, schimbă dranița de pe casă cu tablă. Casa a fost construită de Sileni Rizeri și acoperită cu tablă de Ticu Țugui. Tot acum înalță camerele cu 20 cm pentru lumină mai multă. Camerele din partea de sud au fost terminate mai târziu, prin 1966-1967. Construiește de asemeni pivnița din beton, iar deasupra cămara. Ca
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
era susținută de către cetățenii bogați. Dionisiile urbane glorificau victoria zeului asupra iernii și sosirea primăverii. În cadrul defilării rituale, Dionisos era reprezentat așezat într-o corabie, o trimitere la călătoria legendară, sau urcat într-un car triumfal (carrus navalis) însoțit de sileni (un fel de satiri), de cântăreți din trompetă, de purtători de simboluri sexuale. Pe parcursul întregii ceremonii, Dionisos era considerat a fi prezent. Preotul zeului ocupa locul de onoare. Concursul care urma ceremoniei avea un caracter poetic și muzical, în cadrul său
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
nimica, fă-ne, Doam-ne, iar copii. (Romanță prin Bucureștii lui 1900) șI CÂND, ÎN SFÂRȘIT, PRINTRE PERDELELE SĂLII DE MARmoră a hotelului Bulevard mă zgâiam plin de o curiozitate precoce la prietenul simboliștilor, Catulle Mendșs, chel și burduhănos ca un Silen, venit să conferențieze la București, cum și la prea frumoasa lui soție, fiica marelui poet romantic Théophile Gau tier - Poște impeccable, parfait magicien [Șs] lettres françaises, cum Îl numește Baudelaire când Îi dedică Les fleurs du mal -, Încă strălucitoare de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
râsului lui enorm și cu spume, de glumele și à propos-urile lui mult prea deocheate și mai fără perdea, dezlănțuite prin pădurea Pele șului, unde rătăceam cu toții Într-o vară, și asta numai și numai din pricină că masculul sau faunul, sau silenul, sau sati rul - ge niile silvestre personificând forțele sălbatice ale naturii - era Întărâtat pe atunci de carnea albă și ațâțătoare, prin farmecul ei lenevos și lasciv, a prietenei și colaboratoarei noastre; eu mai păstrând și astăzi aci, În fața mea, ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Marsyas Dacă urmăm legenda, ne va fi greu să credem În adevărul părerii celor care au văzut În clasicism o artă de pudoare și de modestie. Apolo este cunoscut ca un răzbunător. Cruzimea cu care el l-a sfîșiat pe silenul Marsyas vorbește de la sine. (Se știe că un silen este un satir În vîrstă.) De aici abia se vede marea. Dar arțarii cu crengile Înroșite de căldură sînt mai potriviți pentru ceea ce vreau să spun. Urmașii silenului Marsyas nu povesteau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
credem În adevărul părerii celor care au văzut În clasicism o artă de pudoare și de modestie. Apolo este cunoscut ca un răzbunător. Cruzimea cu care el l-a sfîșiat pe silenul Marsyas vorbește de la sine. (Se știe că un silen este un satir În vîrstă.) De aici abia se vede marea. Dar arțarii cu crengile Înroșite de căldură sînt mai potriviți pentru ceea ce vreau să spun. Urmașii silenului Marsyas nu povesteau, pro-babil, decît astfel de lucruri... (...Marsyas l-a provocat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a sfîșiat pe silenul Marsyas vorbește de la sine. (Se știe că un silen este un satir În vîrstă.) De aici abia se vede marea. Dar arțarii cu crengile Înroșite de căldură sînt mai potriviți pentru ceea ce vreau să spun. Urmașii silenului Marsyas nu povesteau, pro-babil, decît astfel de lucruri... (...Marsyas l-a provocat pe Apolo la o Întrecere, socotind că fluierul său cînta mai frumos. A cîștigat zeul dar balanța a stat multă vreme În cumpănă Înainte de a se Înclina În favoarea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înainte de a se Înclina În favoarea lui. Atunci cei ce urmăriseră Întrecerea au fost martori, la o scenă Înfiorătoare, care a cutremurat pînă și fiarele pădurii. Ca să-l pedepsească pentru trufia de a-l fi Înfruntat, Apolo l-a legat pe silen de crengile unui copac și l-a jupuit de piele. De ce a săvîrșit un teu o crimă atît de oribilă, dacă nu pentru faptul că, din punctul său de vedere, cruzimea și blîndețea Înseamnă același lucru? Zeii te omoară și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că aceste Întîmplări trebuiau să se petreacă astfel. Apolo n-are de partea sa nici măcar bestialitatea. El a ucis la fel cum ar fi mîngîiat. Și a ascultat urletele lui Marsyas la fel cum Îi ascultase mai Înainte cîntecul. SÎngele silenului vărsat În iarbă nu l-a Împiedicat să se poarte ca și cum iubise acolo o nimfă. Și-a luat arcul și lira și a plecat fără să se mai uite Înapoi. Pentru zei nu există „Înapoi” și nici „Înainte”. Pentru ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deschid parcă din nou... Poate că povestea barocului pornește mult mai departe decît de la Marsyas, de pe buzele unei guri mutilate care surîde nisipurilor altfel de cum statuile grecești, dar nu neapărat altfel decît ar fi făcut-o un satir sau un silen. Plutarh povestește despre un satir descoperit adormit, Într-un Nymphaeon, cînd Sylla a ajuns În Epir și care avea exact forma pe care i-o dădeau poeții și sculptorii. Oamenii lui Sylla l-au făcut prizonier și l-au adus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dificultățile de documentare pe care le-am Întâmpinat În confi- gurarea „imaginii evreului În cultura română”, ci și pentru că acest fenomen cultural-politic este el Însuși un aspect care completează această imagine. Portretul fizic 1. Nas coroiat, buze groase „Chip de Silen” În primăvara anului 1993, pentru filmul său Lista lui Schindler, regi- zorul american Steven Spielberg a filmat În Cracovia episoadele cu deportarea evreilor din ghetoul orașului (desfășurată În martie 1943). Pentru a angaja figurația adecvată, s-au pus afișe care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai 1993 ; <endnote id="cf. 406, p. 265"/>). Ne putem Întreba dacă există Într-adevăr un „profil evreiesc” tipic sau este vorba de un stereotip, de dată aceasta fizionomic. De regulă, prin „profil evreiesc” se Înțelege așa-numitul „chip de Silen”, adică : buze groase, senzuale (de obicei, buza inferioară răsfrântă) și, mai ales, nas mare și coroiat. „Evreii [din Bucovina] - scria etnograful Dimitrie Dan la sfârșitul secolului al XIX-lea - au nasul mare și de regulă Încovoiat, care Împrejurare indică originea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trăsături diavolești <endnote id="(544)"/>. Evident, evreul emblematic era Iuda (mai rar Cain sau Caiafa), al cărui facies con- centra toate clișeele fizionomice identitare : nasul coroiat, buza de jos groasă și răsfrântă, exoftalmie, barba ascuțită, părul roșu etc. „Chipul de Silen” al lui Iuda, marcat de grimasă, contrasta puternic cu cel frumos și senin al lui Isus. Pentru a putea fi ușor identificat și pentru ca elementele caricaturale să fie mai vizibile, Iuda era reprezentat de regulă din profil, În timp ce Isus era
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Zâne, zei, De mult, să te-avem, vream eu!" Care portu și-l schimbase Și port de Baccanți luase, Toți aproape-mi se adună, Se afla mulți între ei. De ieder îmi pun cunună, Baccu spune c-al lui sunt! Silen abia mă zărește, "Cu nectar, îmi zice,-nchină", După asin șovăește, Sfârâi boloboaca plină, Strig-"așa, drăguțu meu! Prea voios pe Baccu cânt. Piesa memorabilă rămâne însă Primăvara amorului, dezvoltare a cunoscutului episod anacreontic al ivirii și adăpostirii micului Amor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în Ungaria, 1165 Budapest 16, str. Ujszasz nr. 45 B, sc. V, et. 2, ap. 3, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Oradea, str. Ștefan cel Mare, județul Bihor. (Dosar nr. 54/Rc/2009) 6. Feuchtner Maria-Carmen, fiica lui Sileni Constantin și Ciobanu Maria, născută la data de 15 iulie 1969 în localitatea Buhuși, județul Bacău, România, cu domiciliul actual în Austria, 1020 Viena, Haasgasse nr. 8/7, cu ultimul domiciliu din România în București, Splaiul Unirii nr. 10, bl.
ORDIN nr. 2.198/C din 6 august 2009 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/214259_a_215588]
-
lucruri de care eu nu am nevoie există!". S-a zis că Socrate era deosebit de urât; chel, purtând barbă, cu nasul borcănat. Alcibiade, după ce afirma în "Banchetul" că Socrate seamănă cu satirul Marsyas, adaugă că este asemeni acelor statui de sileni care se deschid și conțin înăuntru imaginile unor divinități, chipul lui Socrate ascunzând cel mai frumos dintre suflete, la fel cum discursurile sale aparent naive și glumețe ascund cea mai mare profunzime. Figura lui Socrate nu putea să nu-i
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
În mitologia greacă, satirii, numiți și "sileni", sunt demoni ai naturii și aparțineau cortegiului lui Dionis. Ei erau reprezentați în diferite feluri: uneori partea de jos era un cal, iar cea de sus un om. Adeseori, partea de jos era un țap. În acest caz, satirii aveau
Satir () [Corola-website/Science/302136_a_303465]
-
a nu fi recunoscut, dar a fost descoperit de Hera și, drept răzbunare, mințile lui Ino și lui Athamas au fost luate. Atunci Zeus îl încredințează pe Dionis prin intermediul lui Hermes nimfelor de la Nisa (vezi și Hyades), mai târziu lui Silen. Ajuns adult, el a luat parte la lupta zeilor cu giganții, în care l-a ucis pe Eurytus cu tirsul său, un toiag încununat de conuri de pin. Conform legendelor, și-a propagat el însuși cultul, ducându-l din Tracia
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
salveze mama. Hades s-a lăsat înduplecat, astfel încât Dionis a putut să o aducă pe Semele în Olimp. Dionis a reușit să-l aducă în Olimp și pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rușina Hera. Însoțitorii lui Dionis erau silenii, satirii și nimfele. Menadele, tiadele și bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, încununate precum zeul însuși cu iederă sau frunze de viță de vie și purtând tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viață sălbatică, vâna animalele pădurii
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
acest motiv, Marțolea este foarte așteptat în prima zi a lui Martie. În "Dicționar de teme și simboluri", Ed Polirom, 2009, Marțolea apare și ca îndrăgostit malefic, care mănâncă inima fetelor de care se îndrăgostește. Zoomorfismele sale îl apropie de Silen, de Pan si de Marte. Între arhetipurile săptămânii, Marțolea este de departe figura cea mai sângeroasă, ceea ce a generat și o serie superstiții despre timpul nefast al zilei de marți. În zona Bucovinei Marțolea răsplătește femeile care țin sărbătoarea de
Marțolea () [Corola-website/Science/320818_a_322147]