181 matches
-
unele definiții atitudinea de respingere față de sofiști: Aristotel, o repetă Marta Petreu, „descrie sofismul ca pe un raționament, și anume unul aparent, un silogism fals, iar nu real, deoarece încalcă una sau mai multe din regulile inflexibile și clare ale silogisticii (...), pe care sofiștii îl folosesc fără scrupule” spre a le aduce profituri (p.12). în acord cu Aristotel, Petru Poantă notează și el (pe coperta a IV-a a cărții) că sofismele constituie versantul demonic al cunoașterii fiindcă nu urmăresc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în presa română. Între multele reacții pertinente și curajoase făcute de comentatori - între care Traian Ungureanu, Cătălin Avramescu sau Cristian Pârvulescu - au persistat totuși indiciile unei confuzii. Nu puțini au forțat aparențele comparației islam versus creștinism. Având acces facil la silogistică, dl Cristian Tudor Popescu și-a rostit gândul: ,Nici creștinilor nu le-ar plăcea o caricatură în care Iisus ar aprinde cu mâna lui un rug al Inchiziției." Această premisă minoră ar putea părea justă, dacă un minim exercițiu de
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
că ar ține numenul departe de lume, dar l-ar condamna pe om la neînțelegere. În plus, în fața marilor întrebări ale existenței („întrebările rusești”, cum le numește Andrei Pleșu, exemplu „care e sensul vieții?”, „ce e iubirea?”), nu poți răspunde silogistic, prin argumente logice, ci doar pe ocolite, prin secvențe diegetice. Ce intrigă la volum e că, vorbind despre înțelesul parabolelor, Andrei Pleșu se întoarce mereu la condiția receptării lor. Putința receptării (sau a nereceptării) devine laitmotivul cărții și deopotrivă criteriul
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
o tentă abstractă ce merge pînă la alterarea prospețimii voinței. Dumnezeu nu se lasă prins în concepte, ci doar în sentimente, ceea ce înseamnă că voința mai întîi se trăiește și abia apoi se discută, și chiar și atunci discuția e silogistică, de o ariditate care usucă emoția vitală. Caracteristica geniului este că se leapădă de unitățile docte ale intelectului (categoriile) și le înlocuiește cu fermenții mistici ai credinței (intuițiile), rezultatul fiind trecerea dincolo de bariera impusă de coaja fenomenelor. Și dacă geniul
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
deosebirea că adevăratul subiect cunoscător nu e nici filosoful și nici omul de știință, ci geniul artistic. Schopenhauer nu e un apologet al logosului. Unde apare cuvîntul intuiția umană are de suferit, căci cuvîntul e efigie plastică ducînd la înlănțuire silogistică, deci la un șir de demonstrații în care ne învîrtim în cerc. Toate genurile literare, de la forma lirică la cea dramatică, sunt forme precare de sesizare a ideii divine. Cauza stă în incompatibilitatea dintre sensul cuvintelor și suflul voinței universale
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
simbolul este o metaforă eliptică căreia i s-a tăiat unul din cei doi termeni din comparație, la fel cum metafora e un silogism prescurtat, la care din trei termeni se păstrează numai doi. Această regresie numerică, de la trei (treimea silogistică) la doi (perechea de termeni din orice metaforă) și apoi la unu (simbolul e contopirea unei dihotomii într-un singur termen) se regăsește la Schopenhauer. În fine, arta autentică redă divinul și nimic altceva, iar creația unui artist nu e
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
insistență de a scrie versuri cum vorbești, banalul reabilitat, curcit cu sensibilitatea; sărăcia poeților provinciali de a prefera o predică protestantă unui text august și revelat. Leneșă iarăși, poezia francis-jammistă, așa de nainv instalată în orthez-uri evidente. Poezia în cădere silogistică, deșelătoare ca un tobogan. Poezia veristă, docilă, aplicată ca eroii lui Flaubert pe copia lor din enciclopedie. Poezia regionalistă: Oswald tîrgovăț, gudurând la soare o scrofuloză moștenită și un destin cabotin. * De obicei toate aceste nevrednicii își zic singure: disociative
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lutul simplu, / nisipul pur și fierbinte / adunat din aurore îmbătrânite / poate prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
abisale ale conștiinței umane, de acolo de unde, din faza de "gând întâi născut", ia naștere cugetarea. În Epistolele duhovnicești, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată drumul pe care îl parcurge gândirea de la lucruri prezumtive, până la cunoașterea lucrului în sine. Într-un limbaj silogistic, Sfântul Maxim Mărturisitorul face distincții între actul cugetării, pe care îl consideră o relație; lucrul cugetat și mintea cugetătoare, care este cunoștința născută a lucrului cugetat în mintea cugetătoare. Tot Sfântul Maxim Mărturisitorul precizează următoarele etape ale actului cugetării: întâia
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
că ar ține numenul departe de lume, dar l-ar condamna pe om la neînțelegere. În plus, în fața marilor întrebări ale existenței („întrebările rusești”, cum le numește Andrei Pleșu, exemplu „care este sensul vieții?”, „ce este iubirea?”), nu poți răspunde silogistic, prin argumente logice, ci doar pe ocolite, prin secvențe diegetice. Ce intrigă la volum este că, vorbind despre înțelesul parabolelor, Andrei Pleșu se întoarce mereu la condiția receptării lor. Putința receptării (sau a nereceptării) devine laitmotivul cărții și deopotrivă criteriul
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
împrejurări în care cuvântul uman se găsește în neputință. După aprecierea lui, aceasta nu trebuie să constituie cauza suspendării eforturilor și supunerii unui fatalism. Este mai de preferat să se nevoiască omul pe sine însuși prin străduință în încercările lui silogistice îndrumat de Sfântul Duh, decât să fie necuviincios față de ceea ce alcătuiește elementele esențiale ale vieții duhovnicești, urmărind moleșeala intelectuală ... „Filozofarea” ca filantropie, smerenie și jertfă Sfântul Grigore Teologul căutând criteriul prin care va fi apreciat ce este folositor din punct
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
împrejurări în care cuvântul uman se găsește în neputință. După aprecierea lui, aceasta nu trebuie să constituie cauza suspendării eforturilor și supunerii unui fatalism. Este mai de preferat să se nevoiască omul pe sine însuși prin străduință în încercările lui silogistice îndrumat de Sfântul Duh, decât să fie necuviincios față de ceea ce alcătuiește elementele esențiale ale vieții duhovnicești, urmărind moleșeala intelectuală ... În altă ordine de idei, Sfântul Grigore Teologul consideră că este bine ca omul corect să evite contradicțiile și opozițiile, cât
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
Teologul consideră că este bine ca omul corect să evite contradicțiile și opozițiile, cât și acea judecată ce l-ar conduce la fapte meschine. De asemenea, el nu trebuie să încerce să argumenteze adevărurile creștine prin diferite sofisme raționale sau silogistice. Paralel, este necesar să aibă în vedere faptul că în cursul discuțiilor este firesc de a fi cineva învins, fiindcă elocința sau capacitatea dialectică nu e un privilegiu firesc sau dobândit al tuturor oamenilor. Însă ceea ce trebuie să fie evitat
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
care a și apărut, la Editura Științifică și Enciclopedică. Ca și colegul de generație, elegantul profesor Ernest Stere (la Istoria filosofiei antice și medievale și Istoria filosofiei românești), profesorul Petre Botezatu și-a publicat foarte târziu lucrările fundamentale: Valoarea deducției, Silogistica, Logica naturală și operativă, Constituirea logicității, Semiotică și negație, Interogați asupra spiritului contemporan, Interpretări logico-filosofice, Discursul metodei - un itinerar logico-filosofic, ș.a. Va fi absolut necesar să reamintim valoarea și locul pe care îl ocupă, în viața și cariera mea universitară
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
Tautologic, Distihul Dualist, Terțianul Paradoxist, Terțianul Tautologic, Catrenul Paradoxist, Catrenul Tautologic, Poemul Fractal, Non-Poemele (1990) și alte experimente poetice avangardiste dincolo de limitele poeziei în "Encyclopoetria ( Totul este Poezie și Nimic nu este Poezie)" (2006); Noi tipuri de povestire, precum: Povestirea Silogistică, Povestirea Circulară ("Poveste Infinită", 1997); Noi tipuri de dramă, precum: Drama Neutrosofică, Drama Sofistică, Drama Combinatorică (o dramă ale cărei scene sunt permutate și combinate în atât de multe moduri încât produc peste un miliard de miliarde de diferite drame
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
lutul simplu, / nisipul pur și fierbinte / adunat din aurore îmbătrânite / poate prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești, poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
din România. A publicat numeroase articole în reviste de specialitate. A publicat volumele: Exerciții fenomenologice asupra filosofiei românești interbelice (1999; C. Rădulescu-Motru și proiectul antropologic kantian (2000); Căutarea de sine și chemările tradiției (2002); Topos-ul formal și istoric al silogisticii (2003); Fenomenul și nimicul. Vol. I Proiectul fenomenologic concept și aplicați (2005); Urechea tăcerii (Versuri. 2005); Răstiri către sine. Încercări de ideologie polifonică (2006); Situațiile existențiale (2007). La editura Institutul European, Iași, au apărut: Proiectele filosofiei kantiene (2004); Cetatea sub
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
, indicând un stil artistic definit în opoziție cu cel clasic, are o dublă etimologie; în silogistica medievală scolastică, denumea o argumentație pedantă, sofisticată; în limbile portugheză și spaniolă, sub formele barroco și, respectiv, barrueco, denumea perlele cu înfățișare neregulată. În literatură pătrunde în secolele XVI-XVII, cu înțelesul de „ciudat”, „bizar”, „extravagant”, „absurd”, înțeles cu care a
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
forțe oarbe, iar eșafodajul moral bine-rău, cinstit-necinstit, pur-impur se dovedește iluzie sau ipocrizie. Nebunia lui Ludwig e un protest, un refuz al acestor adevăruri, pe care, din sete de certitudine, le-a provocat, „jucându-se cu focul”. Romanul se desfășoară silogistic, având rigoarea unei acțiuni tragice. În reconstituirea pe care o face, Ludwig încearcă să raționalizeze iraționalul și confesiunea lui necruțătoare capătă prin excesul de luciditate un aer aproape pervers. Hilda (1936) este replica la Subiect banal, romanul fiind scris din
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
transmise din vechime”. Ca „artă instrumentală a filosofiei”, logica educă „operațiile intelectului”, ordonează, prin categoriile ei, bagajul „mental” și „verbal”. Autorul pune accent pe teoria silogismului, cu exemplificări. Urmele acestor preocupări pentru știința logicii vor fi identificabile în parodia gândirii silogistice din romanul alegoric. Compendiul de logică, deși scris în latină, îl situează, prin conținut, pe C. în zona umanismului de factură grecească. Din aceeași perioadă datează contribuțiile lui în domeniul muzicii. Cânta la instrumente de coarde, era și compozitor. Multă
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
a unui gen literar. Cu o informație de excepție, istoricul acestei literaturi, pe care unii o plasează în sfera paraliteraturii, își clarifică întâi noțiunile cu care operează, definind genul abordat cu un termen din geometrie: „Literatura SF este o progresie silogistică minus sau plus, cu baza într-o secvență de tip realist, care a luat forma unei narațiuni capabile să exprime o dorință sau o temere, cu ajutorul unor elemente împrumutate din (pseudo) știință sau (pseudo) tehnică. Criticul investighează tipologiile, zonele de
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
adversarului, apoi o desființează prin metode logice: silogismul, reducerea la absurd și așa mai departe. Într-adevăr, Fotie (Biblioteca, cod. 136) considera că Tezaurul ar fi opera cea mai clară a lui Chiril, mai ales pentru cei ce înțeleg metoda silogistică. De fapt, s-a demonstrat că Chiril depinde în mare măsură de Atanasie; circa o treime din această operă nu face decât să reproducă texte din cartea a treia din Contra arienilor a lui Atanasie. În prima sa scrisoare trimisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întîi obiecția adversarului, apoi o desființează prin metode logice: silogismul, reducerea la absurd și așa mai departe. Fotie (Biblioteca, cod. 136) considera că Tezaurul ar fi opera cea mai clară a lui Chiril, mai ales pentru cei ce înțeleg metoda silogistică. De fapt, s-a demonstrat că Chiril depinde în mare măsură de Atanasie; circa o treime din această operă nu face decît să reproducă texte din cartea a treia din scrierea Contra arienilor a lui Atanasie. în prima sa scrisoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după cerințe date; exerciții de identificare a erorilor în întemeiere, utilizînd texte din diferite surse; exerciții de identificare a termenilor silogismului și de așezare a acestora într-o structură standard; exerciții de identificare a unui silogism pe baza unei scheme silogistice sau a diagramelor Venn; exerciții de depistrare a încălcării regulilor silogismului și precizarea tipului de eroare; exerciții de ilustrare a încălcării legilor figurilor și de identificare a consecințelor; exerciții de identificare a unei verigi lipsă dintr un silogism ; exerciții de
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
a consecințelor; exerciții de identificare a unei verigi lipsă dintr un silogism ; exerciții de verificare a validității unui silogism prin: legile generale, legile figurilor, diagrame Venn, reducere directă și reducere indirectă; recunoașterea validității unui silogism după diagrame Venn, după schema silogistică. De asemenea se vor realiza exerciții de identificare a structurii logice a diferitelor tipuri de inferențe deductive mediate; exerciții de alcătuire a inferențelor deductive mediate, pornind de la o schemă inferențială validă; exerciții de alcătuire a unei inferențe deductive mediate, pornind
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]