2,018 matches
-
element comun care este nostalgia „paradisului pierdut”. Iar mentalitatea avangardistă, atît de abrupt inovatoare, dramatic despărțită de practicile trecutului, jinduiește în fond după o genealogie, după o integrare, fie și foarte lejeră, care s-o acrediteze în lumea culturii (din simțămîntul obscur că în sfera acesteia generația spontanee nu e cu putință). „Cel dintîi lucru la care aspiră un curent nou ce luptă împotriva tradiției, nota Blaga, este de a-și crea o tradiție”. Consfințindu-și punctul de plecare mistic, Ion
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
deși este sancționată doar aparența neîntemeiată. De aceea, el este un învins”. În fine, sub unghi ontologic, e abordată teza lui Nietzsche, potrivit căreia sublimarea prin artă transcende „oroarea sau absurditatea existenței”, arta fiind singura care „știe să preschimbe acel simțămînt de scîrbă provocat de grozăvia și absurditatea existenței în reprezentări ce-ți permit să trăiești: acestea sînt sublimul - ce îmblînzește estetic grozăvia - și comicul - descărcare estetică provocată de scîrba față de ridicol” (sînt vorbele filosofului german). Sublimul este acel moment înălțător
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
trebui să vezi în urmă și ceea ce adulmeci înainte, soluția optimă e să arunci în lume personaje cvasifolclorice, minți fabuloase și energii mitice, și nu să produci în serie statisticieni ai reveriei, contabili scrupuloși care se ocupă cu emisia de simțăminte și ingineri hotarnici special amenajați pentru a parcela și a gospodări insomniile naționale. Aceste făpturi cumulative, adevărate stihii prin irepresibila lor forță de erupție, au tot ritmat juna istorie a culturii naționale de la Cantemir pînă la Iorga și Călinescu, ori
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
V-ar tenta să montați operă? - Da, însă nu am avut ocazia. Cu mare interes m-aș agăța de această idee, cu atît mai mult cu cît am școala lui Dodin, unde se studiază mult muzica. Prin muzică se transmit simțăminte și idei care nu se pot transmite prin cuvinte.
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
conducă la o absolvire a centrului, tratat la rîndul său nu o dată ca un „tărîm al pierzaniei”, dar printr-o subiacentă subordonare a primului factor față de cel secund, prin melancolia unei ierarhii implicite. „Marginea” rămîne prin excelență un izvor al simțămintelor neîmplinirii. Monotoniei provinciale i se acordă onorurile cuvenite: „Această zi seamănă pînă la anulare/ cu cea de ieri; are aceeași coroană/ de paie supusă primejdiei și același cer/ spintecat de orgolii/ Orele sale mărșăluiesc docil/ fără să mîrîie, fără să
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
a orgoliului, a tradițiilor cu seculare și solemne emanații ale istoriei locului transilvan, al țărilor române, al Europei și, peste toate, al trecerii propriei vieți a scriitorului. Bastion ardelenesc cu porți de cetate, justițiar și solemn în orizontul său de simțăminte tainice, până ce nu le face să fie îmbrățișate și amplu orchestrate în reverii împinse până la forma modernă a fantasticului care este aplicarea pe viu a sentimentului și a erudiției. Disciplina căutării și însușirii certitudinii datelor i-a dat lui Constantin
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
-a, III, în PSB, vol. 17, p. 536) „Cu o singură limbă nu-i cu putință să lauzi pe toți sfinții mucenici. Dar chiar dacă aș avea nenumărate guri și tot atâtea limbi, tot nu i-aș putea lăuda după cuviință. Simțământul acesta îl încerc și când am în față-mi faptele de vitejie ale acestor șapte mucenici. Mă simt întocmai ca un om căruia îi e drag aurul și stă la un izvor din care curge aurul pe șapte guri; încearcă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
raclei îți izbește sufletul, Ți-l zguduie, Ți-l trezește și te face să simți că cel ce se află în raclă stă lângă tine, te vede și se roagă împreună cu tine. Apoi, după ce ai fost cuprins de astfel de simțăminte, te umpli de râvnă pentru credință și pleci alt om de lângă racla sfântului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Fericitul Vavila, și împotriva lui Iulian, și către elini, XI, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
degradantă care a fost marxismul". Exilul i se înfățișează la început mistuitor, stăpînit de "năroada" dorință de reîntoarcere în patrie, "la început în fiecare săptămînă, apoi lună de lună, și în sfîrșit an de an", pînă la "estomparea" treptată a simțămîntului: "Visai deci că te-ai întors în țară fără să-ți dai seama ce faci, și acolo, într-un tramvai, pe o stradă, pe lîngă Universitate de preferință, realizezi brusc că acum ești prizonierul Lor, te vor găsi, niciodată nu
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
aproape obscen deasupra acestui gol fără fler apatic egoist care nu găsește ceva mai bun de făcut decît să-i transforme în fibra sa ațoasă. Cotidiană Atîrnate-n cui metaforele aidoma unor pălării ochi la taclale aidoma paharelor la o masă simțăminte pe care inima le ronțăie cum semințe le scuipă cojile. Simptom epocal În ziua de azi strașnic ne tocmim la revolte. Matinală Cum o vestă antiglonț iarba din curte o echimoză pe cer (l-a lovit pumnul vînjos al unei
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
zile după sosirea lui, tata-mare prinsese aripi și era entuziasmat ca și când, prin venirea la București, s-ar fi făcut ordine nu numai în ce-l privea pe el, dar și vremurile și epoca, iar ceea ce, la început, fusese doar un simțământ incert, amestecat cu fel de fel de impresii, devenea acum o certitudine, după ce a pus piciorul pe asfalt, în fața Bisericii Sfântu Gheorghe, trecând peste bordura metalică a trăsurii, cu bastonul agățat ușor pe braț, și s-a îndreptat cu pași
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
este de iubire/ puterea lor fără putere/ și legătura fără legătură// poate că oră e de cumpănă/ în zero// de neînceput bolnavă o vecie...” (Modulație). Fețele golului ce intervine în etapa postparadiziacă sînt așadar multiple, avînd drept numitor comun un simțămînt de irealizare. Nici o certitudine nu se menține în plan percepțional, afectiv sau conceptual, în cadrul unei surpări a aparențelor, care pare a nu mai avea limită, cu atît mai tulburătoare cu cît nu se însoțește de gesturi patetice, de o acustică
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
istoriei literare mărunte”, așa cum consideră un comentator. E doar un zbor la mică altitudine, necesar pentru a se înregistra toate particularitățile terenului. Dar cercetarea se bizuie pe cîteva idei generale și atitudini pe care nu le-am putea releva fără simțămîntul că nu mai corespund mentalității noastre. Astfel Lucian Valea atribuie „spulberarea” generației războiului faptului că i-ar fi lipsit un critic de autoritate: „Dacă acest critic, așa cum a arătat F. Păcurariu, a lipsit de la Cluj, în condițiile ocupației horthyste, lucrul
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
le-am încercat/ le-am scris le-am citit le-am trăit./ e clar: jocul meu nu-i aici. dar unde?/ e undeva?” (bastonul de orb). Avem probabil a face, în acest tip de lirism negru tot mai răspîndit, cu simțămîntul unui sfîrșit de ciclu istoric, căruia individul vulnerat îi slujește drept fidel receptor. Particularul absoarbe precum o ventuză semnificațiile generalului, de unde efectul invers, de amplificare a discursului (ca și cum ar fi rostit la portavoce), în fața unui auditoriu ce se presupune că
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
Camil Petrescu (Ladima, Ștefan Gheorghidiu) și, mai presus de toate, a unei galerii de mari eroi shakespearieni, de la Othello pînă la Regele Lear. Și, dacă absolutul înseamnă, cum spuneam, exagerare, ieșire din „normalitate”, ce altceva este subita exaltare, acel violent simțămînt de fericire prin nimic justificat cu care te trezești uneori, așa într-o bună dimineață, cînd ceva din sufletul tău pare să se avînte către înălțimi, gata să spargă toate zăgazurile, cînd o voluptate aproape insuportabilă a plăcerii de a
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
mores! Nevoit a se exila în 1982, universitarul Gelu Ionescu nu putea decît a-și amplifica revolta împotriva unui sistem politic aberant care împiedica activitatea culturală, jugula libera expresie a conștiinței. Se angajează la postul de radio Europa liberă, cu simțămîntul că acesta a reprezentat un soi de „comandă” a destinului: „Mi-am zis că, dacă am fost silit să îmi părăsesc țara - silit de bună voie (iată un paradox în care cred) -, atunci sînt dator să lupt împotriva acelora și
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
drumul său drept, poeta nu se oprește într-o manieră conformistă la polul binelui, nu se cantonează într-o imnografie închinată acestuia. Ethosul său cu subtext metafizic nu e unul al afirmării exclusiv pozitive. El se vădește pătruns de un simțămînt al declinului, expresie a "omului apocaliptic" al vremurilor noastre, pentru care transcendența e tot mai "slăbită", mai "ștearsă", "mai depotențată", compensator proiectat în trecut, marcat de conștiința unei dispariții iminente, așa cum e prezentat, bunăoară, de Gianni Vattimo. Această creatură atinsă
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
ce șterge granițele dintre timpuri, fără a oferi un sens devălmășiei temporale, așadar plonjînd în absurd: Nu e trecut, nu-i viitor,/ Un azi etern, năucitor,/ Cu soarele deasupra nemișcat/ Nemaiînstare/ Să măsoare/ Fărăderostul nemuririi" (Scaieți și zei). Dar acest simțămînt, să-i zicem eretic, al absurdului nu duce la o anulare a principiului moral, ci, dimpotrivă, la o potențare a sa. Scoțîndu-l de sub jurisdicția unei pietăți cultivate în plenitudinea ei mai mult sau mai puțin convențională, fără nici o umbră de
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
E. Lovinescu, examinat pe reversul său umbros, o alcătuiește raportul acestuia cu "materia primă" a activității sale care e cititul și scrisul. Lectura în cantitate prea mare i se pare un obstacol în calea scrisului, iar scrisul e subminat de simțămîntul "zădărniciei", atît de specific lovinescian, activ încă din anii tinereții: M-a apucat un mare dezgust de hîrtia înnegrită. Așa mi se întîmplă totdeauna. Cînd citesc mult, nu mai scriu eu". Sau: " Mi se pare așa de zadarnic, și mi
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
auzit și vocea Sfântului Petru: -Nu vrea, Doamne. Zice că se teme de Dumitru Dragomir și de arbitrul Marian Salomir după ce a văzut meciul Farul - Dinamo... Fila 13. La Etno Tv, interpretul Puiu Codreanu e din ce în ce mai hotărât, exprimându-și clar simțămintele sub formă de folclor într-adevăr autentic: Să ferească Dumnezeu Să-ndrăzniți să-mi faceți rău!... La cea mai mică mișcare, Unu nu mai stă-n picioare! ...Așa se explică de ce conducerea postului respectiv de televiziune, înfricoșată, a luat drumul
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
restaurată a copilului, tentează a corija dematerializarea, excesivă, angelica plutire ce ar împinge viziunea spre inexprimabil. Prin această mică enclavă a cruzimii, poeta oferă un tribut perspectivei moralmente negative, de care, deși programatic n-o împărtășește, nu poate face abstracție. Simțămîntul liric complex de care dă dovadă conține însă și un remediu paradoxal al demoniei și anume inocentarea acesteia. între angelic și demonic funcționează raporturi subterane, se produce un schimb eretic de înfățișări. Realul impur se arată a fi învăluit cu
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
ne întoarcem astfel la o concepție a secolului al XIX-lea, la un gherism reînviat? Peste creștetele unor însemnați poeți care au creat o epocă a unei poezii ce se măsoară doar cu sine însăși, Gherasim Luca privește înapoi, avînd simțămîntul că întrupează o postură vaticinară. "Purității" i se opune o bizară impuritate umanitarist-comunistă: "Sensibilitatea oamenilor conștienți din această țară nu mai vrea să primească poezia, e sătulă de poezii, pentru că se lovește de ea ca de un privilegiu, ca de
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
e un personaj artificial, care își propune o iubire ideală în felul unui pariu cu sine aidoma celui al lui Gelu Ruscanu, un fascinat al unei idei decorporalizate: "iubirea lui Fred e inumană ca și dreptatea acestuia din urmă". Premisa simțămîntului său e însă o umanizare a fețelor mărunte ale concretului, a detaliilor a căror semnificație se prezintă exacerbată parcă pentru a reliefa intangibilitatea Ideii: "Așa se explică tabieturile, capriciile, toanele înșirate pe pagini întregi: ŤLipsea sifonul și asta m-a
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]