117 matches
-
mișcare retractilă. Fără emfază, F. se confesează în poeme „simple”, poeme „pentru suflet chinuit”, cântece „fără melodie”. În spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri mari unei absențe. Lăsând în urmă vârsta (și maniera) simbolistă - sunt însă suficiente stihuri ce eșuează în evanescență și banalitate -, poemul confesiv, șoptit, ceda cu timpul pasul elegiei. Pentru cartea de versuri din 1943, Poeme pentru singurătate, pe care F. și-o ilustrează cu desene proprii, i se atribuie un
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
G. Ibrăileanu, „o autoritate determinând un curent nou” potrivit principiilor de luptă socială ale lui C. Stere. În schimb, îi persiflează pe Mihail Dragomirescu și pe „secondantul” său E. Lovinescu, „veșnicul sburător literar” care a „născocit” noul gen de critică, simbolistă. În final, autorul crede a elucida absența unei noi generații de critici, fenomen „asupra căruia nu s-a gândit nimeni să-i analizeze motivele”, prin dispariția literaturii înseși: „Azi nu mai avem o literatură, ci un haos. Un poet azi
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
la numărul 2/1922 Romulus Seișanu este trecut că „director redacțional”. Fără să se lanseze cu un articol-program, materialele publicate indică o orientare modernista, formulată de I. Peltz în articolul Noile curente literare. Către ascendentă morală, semnat cu inițiale: „producțiunea simbolista se afirma azi că notă predominantă a literaturii românești contemporane” (2/1920). Această idee pare a fi ilustrata de trei articole ale lui D. Karnabatt din același număr, închinate morții lui Al. Macedonski (Alexandru Macedonski - omul, „Noaptea de noiembrie” a
REVISTA PRESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289252_a_290581]
-
1915), în care, pe lângă versuri, publică, la rubrica „Ecuații”, dense și entuziaste articole despre scrierile lui D. Anghel, Mihai Codreanu, Gala Galaction, Panait Cerna și, în special, despre profesorul său Ovid Densusianu. Promovând spiritul modernist, el crede că „poezia nouă”, simbolistă, aduce un plus de cunoaștere, printr-o mai profundă intelectualizare (lirica e „tăiată în cristalele fine ale gândirei”) și o maximă energizare a creativității, aptă să facă din vers „o apoteoză a vieții” (Reflexii în fața poeziei nouă, „Vieața nouă”, 1922
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Rilke, rușii Veaceslav Ivanov, Konstantin Balmont, Valeri Briusov, Aleksandr Blok, Andrei Belâi, ucraineanul Maxim Râlski, ungurii Ady Endre, Babits Mihály, Kosztolányi Dezső. Mai importantă pentru evoluția artei decât producția lirică a simboliștilor (nu și a marilor predecesori) a fost poetica simbolistă. Aceasta a fixat, în istoria spiritului, momentul în care poezia ajunge la conștiința de sine. „Poetul simbolist - constată Guy Michaud - «știe ce face», e conștient de arta sa”. Pentru el actul poetic nu e extaz sau delir, ca în viziunea
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
cea a lui Macedonski. Așa se explică larga receptare a influenței lui Verlaine, a celorlalți „poeți blestemați” și rezistența la poezia lui Mallarme. Poezia noastră simbolistă a fost sensibil modelată de lirica franceză „decadentă” și aproape deloc de cea autoconsiderată „simbolistă”. În timp ce Verlaine, Laforgue, Rollinat, Rodenbach, Rimbaud își aveau, în primele două decenii ale secolului al XX-lea, omologi în G. Bacovia, I. M. Rașcu, B. Fundoianu, D. Iacobescu, Demostene Botez ș.a., un omolog al lui Mallarmé avea să apară abia
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-apară ideală”, iar imagismul reificat abundă: „camee”, cupe de ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a mesajului fără răspuns, mistica Frumuseții, audiția colorată - „albastre duete de privighetori” -, dereglarea simțurilor cu „delir fantasmatic”, beție, veninuri, filtre erotice, nevroze, aiurări agonice florale ca la D. Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
Ion Barbu din perioada lui parnasiana. ,,Geometria” versului deconspira că modele tutelare pe Gérard de Nerval și pe Stéphane Mallarmé. Dar, ca și la Tristan Tzara, cel dinainte de dadaism, tiparul ,,academizant” îmbracă o recuzita și un conținut existențial de factură simbolista. Priveliști pentru o domnită medievală. Blazon reprezintă o parodie livresca, unde vetustul și prețiosul își dau întâlnire într-un simbolism manierist, exterior, practicat și de Mircea Pavelescu sau chiar de G. Bacovia, aici însă parodicul având aceeași funcție demolator-ironică din
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
XX-lea, la „Drum drept”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Năzuința”, „Viața literară”, „Teatrul de mâine” (Iași), „Revista noastră”, iar după război la „Sburătorul”, semnând un timp cu numele real, apoi cu pseudonimele Ada Umbră și - mai rar - Ada din Coștilă. Intimistă, vag simbolistă în expresie, pe alocuri cu ecouri din D. Anghel („Se duc și tufănelele precum / S-au dus și cei din urmă trandafiri”), incluzând și consonanțe cu lirica Elenei Farago, punctată ici-colo de articulări reflexive, poezia scrisă de U. se păstrează
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
Seară la Miorcani se înscriu în aceeași linie. Noutatea nu e doar de decor și se exprimă într-o subiectivizare sporită, originală, a tablourilor, în muzicalizarea picturii, în lirism. E interesant cum, pe măsură ce se emancipează de influențe, inclusiv de cele simboliste, P. devine cu adevărat simbolist. Henri de Régnier, Albert Samain și Francis Jammes mai ales sunt asimilați personalității proprii, în sfârșit definitiv conturată, iar simbolismul, autohtonizându-se, devine un principal mod al tradiționalismului. Nota individualizantă o dă adâncimea zonelor sufletești. Poetul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
, publicație apărută la București, între 20 martie și 10 aprilie 1908 (în total trei numere), secretar de redacție fiind Ion Minulescu. Publicație simbolista, R.c. afirmă în articolul-program Aprindeți tortele!, semnat de I. Minulescu, intenția de se desprinde de linia tradițională și de a respinge academismul, în vederea impunerii unui nou mod de a scrie, proiect susținut de tinerii scriitori grupați în jurul ei. Se
REVISTA CELORLALŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289188_a_290517]
-
se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru larg, de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore” (precum fabula, epigrama etc.). Dimensiunea teoretică este absentă. Articolele de fond, prezente în fiecare număr, dezbat teme morale, sociale, politice, culturale, practicând un discurs didacticist asupra problemelor abordate. Sunt publicate versuri de Vasile Militaru, Petre Dulfu
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
la început cu versuri, unele semnate cu pseudonimul Dinu Lance, altele cu numele adevărat. Tonalitatea poeziei e aceeași ca în poemele sale de dinainte de război, din „Vieața nouă”. Contactul direct cu atmosfera culturală a Occidentului, într-o vreme când poetica simbolistă părea un fapt al trecutului, nu i-a modificat viziunea. Consecvența (între timp, în 1919, colaborase și la „Literatorul” lui Al. Macedonski, adăugând astfel un argument la adeziunea lui la simbolism) e una dintre trăsăturile caracteristice ale portretului său intelectual
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
care întemeiază lumea: „Cu palmele întoarse către cer, / Acoperindu-și chipu-nfricoșat sub haină, / Ilie cugetă la marele mister: / În taina-nfăptuită, însuși e o taină...”. Tradiționalismul unor astfel de versuri este contabalansat de importante accente moderniste, în care experiența poeticilor simboliste, cu exotismul și risipa lor de imagini, joacă un rol central. Poetul îl va fi citit cu admirație pe Ion Minulescu: „Văzduhu-i plin de vrajă și cântece s-aud / Reminiscențe, poate, din înfloritul Sud / Cu crocodilii leneși și cu flamingii
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
de seamă asupra ședințelor Societății (comunicări și discuții), unde sunt prezentate mai multe cărți sau teme: Râul Teodorescu, „Ringala”, dramă istorică în 5 acte de Victor Eftimiu, Paul I. Papadopol, Revista „Poezia” dirijata de Const. Ț. Stoika, Barbu Solacolu, Poezia simbolista din „Nouă revista română”, Dragoș Protopopescu, „Bisericuța din Razoare” de Gală Galaction ș.a. A.-M.B.
PARERI CRITICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288694_a_290023]
-
, Paul (22.VII.1921, Briceni, j. Hotin - 31.VIII.1994, Chișinău), poet și traducător. Face liceul la Cernăuți, unde, în 1940, îi apare prima plachetă, Preludiu, influențată deopotrivă de poezia tradiționalistă și de cea simbolistă a timpului. Bat miezul veacului curanții (1951) și Lumina ochilor mei (1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
o sumă de tehnici simbolice retorizante (abstractizarea prin trecerea adjectivelor și adverbelor în clasa substantivelor, comparația abstractizantă, cu inversarea termenilor, utilizarea majusculei ca grafem simbolic, polisemia ș.a.), prin paralelisme, repetiții și refrene, dar mai ales printr-o recuzită specifică poeticii simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra 3), enigma estetizantă (are și un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru, căutarea de noi orizonturi și călătoria (corabia, pelerinul, drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
personajelor, măștile, imixtiunea commediei dell’arte și a teatrului de marionete (mai ales în piesa Manechinul sentimental). M. a fost și unul din marii gazetari ai anilor 1910-1940. În afară de „Revista celorlalți” și „Insula”, importante ca tribune ale orientării moderniste și simboliste în poezia românească, el mai scoate, împreună cu Liviu Rebreanu, în 1921-1922, săptămânalul ilustrat „Cetiți-mă!”. A practicat gazetăria curentă, atât ca redactor la „Viitorul”, cât mai ales în rubrica zilnică de la „Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
germane sau ruse, ele vor fi recuperate - în alt plan - de spiritualiștii „tinerei generații” interbelice și de suprarealiști, după cum cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon al misticii... În termenii lui Blaga, influența idealistă germană/eminesciană asupra estetismului românesc a fost una „catalitică”, iar influența francofilă/latină a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
greșeala, ca N. Davidescu și B. Fundoianu, de a socoti că poezia română începe și se sfîrșește cu simbolismul. (...) formația critică a lui Lovinescu e mai complexă și că cele dintîi valori asupra cărora cad privirile sale nu sînt cele simboliste. Nu vor fi nici cele din urmă” (v. E. Lovinescu - scepticul mîntuit, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Grai și suflet - Cultura națională”, București, 1996, p. 209). Prețuirea lui Lovinescu față de modernismul lui Arghezi vine abia în urma campaniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît și pe cea simbolistă sau intimistă: parcul, reveriile grațios-exotice, fata de pension, familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doar forma, ci și „lumea” evocată. În „Arta lui Adrian Maniu“ (nr. 28), literatura acestui „vizual pînă la minuțiozitate”, descins doar aparent din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic și doar ca militant sub un steag de revoltă”), e plasată de Vinea sub semnul unei „sălbăticii rafinate”: poet născut, iar nu făcut („livresc”), Maniu e al „pămîntului și al trecutului nostru artistic, atît cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
profesionale. „O, nu cine știe ce...”, făcu el, vag; educația națională era ultimul lucru despre care avea chef să discute. Cina asta Începea să-l calce pe nervi și se ridică să fumeze o țigară. Din păcate, În același moment, cele două simboliste părăsiră masa cu ample mișcări din fese, fără măcar să le arunce o privire; probabil că asta a declanșat incidentul. Bruno era la circa zece metri de masă când auzi un șuierat violent sau mai curând o stridulație, ceva supraacut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
împrumutat de la Poe. Majoritatea prozelor din volumul Prăbușirea casei Usher, dar mai ales Masca Morții Roșii sau Puțul și pendula, combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atît în proza romantică, dar și în cea simbolistă”. 1.6. Reprezentanți ai fantasticului în literatura română În acest context literar, fantasticul se dezvoltă și în literatura română, având ca reprezentanți pe Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Mihai Eminescu etc.. Categoriile fantasticului românesc
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic în simbolism Poezia emblematică a universului liric bacovian - o subtilă artă poetică - este cea care dă titlul volumului de debut (publicat în 1916), Plumb. Începând cu această poezie, George Bacovia conferă esteticii simboliste românești profunzimea de substanță, de viziune și de expresie, determinând ruptura definitivă de epigonismul eminescian. În tonalitatea gravă a unei elegii existențiale, Bacovia își focalizează viziunea despre lume pe un simbol multisemnificativ, ilustrând astfel o caracteristică a poeticii simboliste. Metalul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]