117 matches
-
, Paul (22.VII.1921, Briceni, j. Hotin - 31.VIII.1994, Chișinău), poet și traducător. Face liceul la Cernăuți, unde, în 1940, îi apare prima plachetă, Preludiu, influențată deopotrivă de poezia tradiționalistă și de cea simbolistă a timpului. Bat miezul veacului curanții (1951) și Lumina ochilor mei (1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
care întemeiază lumea: „Cu palmele întoarse către cer, / Acoperindu-și chipu-nfricoșat sub haină, / Ilie cugetă la marele mister: / În taina-nfăptuită, însuși e o taină...”. Tradiționalismul unor astfel de versuri este contabalansat de importante accente moderniste, în care experiența poeticilor simboliste, cu exotismul și risipa lor de imagini, joacă un rol central. Poetul îl va fi citit cu admirație pe Ion Minulescu: „Văzduhu-i plin de vrajă și cântece s-aud / Reminiscențe, poate, din înfloritul Sud / Cu crocodilii leneși și cu flamingii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
la început cu versuri, unele semnate cu pseudonimul Dinu Lance, altele cu numele adevărat. Tonalitatea poeziei e aceeași ca în poemele sale de dinainte de război, din „Vieața nouă”. Contactul direct cu atmosfera culturală a Occidentului, într-o vreme când poetica simbolistă părea un fapt al trecutului, nu i-a modificat viziunea. Consecvența (între timp, în 1919, colaborase și la „Literatorul” lui Al. Macedonski, adăugând astfel un argument la adeziunea lui la simbolism) e una dintre trăsăturile caracteristice ale portretului său intelectual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
o sumă de tehnici simbolice retorizante (abstractizarea prin trecerea adjectivelor și adverbelor în clasa substantivelor, comparația abstractizantă, cu inversarea termenilor, utilizarea majusculei ca grafem simbolic, polisemia ș.a.), prin paralelisme, repetiții și refrene, dar mai ales printr-o recuzită specifică poeticii simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra 3), enigma estetizantă (are și un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru, căutarea de noi orizonturi și călătoria (corabia, pelerinul, drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
personajelor, măștile, imixtiunea commediei dell’arte și a teatrului de marionete (mai ales în piesa Manechinul sentimental). M. a fost și unul din marii gazetari ai anilor 1910-1940. În afară de „Revista celorlalți” și „Insula”, importante ca tribune ale orientării moderniste și simboliste în poezia românească, el mai scoate, împreună cu Liviu Rebreanu, în 1921-1922, săptămânalul ilustrat „Cetiți-mă!”. A practicat gazetăria curentă, atât ca redactor la „Viitorul”, cât mai ales în rubrica zilnică de la „Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
autohtone și, în același timp, de receptivitate față de influențele europene ale gândirii științifice și sensibilității artistice moderne. De aici, și caracterul eclectic al contribuțiilor critice (critică științifică, istorică, socială și critică estetică) și literare (de la cele tradiționalist-poporaniste la cele moderniste, simboliste). Între anii 1927 și 1937, se permanentizează rubricile „Mișcarea culturală și artistică”, „Teatru. Muzică. Cinema”, „Vitrina librăriei”, „Cărți românești”, „Cronica teatrală”, „Cărți noi”, „Cronica engleză” (semnată de Dragoș Protopopescu), „Plastica” și romanul în foileton. Articolele de fond sunt semnate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic în simbolism Poezia emblematică a universului liric bacovian - o subtilă artă poetică - este cea care dă titlul volumului de debut (publicat în 1916), Plumb. Începând cu această poezie, George Bacovia conferă esteticii simboliste românești profunzimea de substanță, de viziune și de expresie, determinând ruptura definitivă de epigonismul eminescian. În tonalitatea gravă a unei elegii existențiale, Bacovia își focalizează viziunea despre lume pe un simbol multisemnificativ, ilustrând astfel o caracteristică a poeticii simboliste. Metalul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
esteticii simboliste românești profunzimea de substanță, de viziune și de expresie, determinând ruptura definitivă de epigonismul eminescian. În tonalitatea gravă a unei elegii existențiale, Bacovia își focalizează viziunea despre lume pe un simbol multisemnificativ, ilustrând astfel o caracteristică a poeticii simboliste. Metalul saturnian, plumbul, impune un simbol referențial, prin excelență antimetafizic. „Cel mai moale și cel mai urât dintre metale“, cu greutatea lui specifică mare, cu o culoare deprimantă, metalul alchimiștilor - niciodată transformat în aur - devine în textul bacovian metaforă absolută
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poetic studiat în simbolism Universul poetic bacovian e o structură lirică de mare coerență, întemeiată pe câteva obsesii stilistice. Sub aparenta monotonie a celor câteva simboluricheie veghează o conștiință neliniștită și tragică ce despoaie realitatea de orice confortabile iluzii. Estetica simbolistă - definită prin cultivarea unor sentimente imprecise, difuze, sugerate prin simbolul multisemnificativ, prin imagini sinestezice, prin tehnica sugestiei, prin principiul corespondențelor ori prin muzicalitatea deosebită a versurilor - este perfect ilustrată în poeziile volumului Plumb (1916). Integrată acestui volum, poezia Lacustră este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la numărul 2/1922 Romulus Seișanu este trecut că „director redacțional”. Fără să se lanseze cu un articol-program, materialele publicate indică o orientare modernista, formulată de I. Peltz în articolul Noile curente literare. Către ascendentă morală, semnat cu inițiale: „producțiunea simbolista se afirma azi că notă predominantă a literaturii românești contemporane” (2/1920). Această idee pare a fi ilustrata de trei articole ale lui D. Karnabatt din același număr, închinate morții lui Al. Macedonski (Alexandru Macedonski - omul, „Noaptea de noiembrie” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289252_a_290581]
-
împrumutat de la Poe. Majoritatea prozelor din volumul Prăbușirea casei Usher, dar mai ales Masca Morții Roșii sau Puțul și pendula, combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atît în proza romantică, dar și în cea simbolistă”. 1.6. Reprezentanți ai fantasticului în literatura română În acest context literar, fantasticul se dezvoltă și în literatura română, având ca reprezentanți pe Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Mihai Eminescu etc.. Categoriile fantasticului românesc
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dar și contestări. Acesta i-a purtat pașii către Florența, unde a asimilat vechile ecouri vociene, îmbinate cu cele solariene, ambele suprapunându-se pe studiul limbilor clasice și pește lecturile aprofundate din perioada șederii la Romă. După Messina pascoliană și simbolista, după Romă rondistă, Quasimodo a cunoscut în mediul literar florentin noile orientări ale poeziei pure, iar apoi ermetice: din toate aceste centre literare nu lipseau reverberații romantice consonante cu temperamentul liric al sicilianului: ele parcurseseră întreg secolul precedent și, metamorfozate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Versurile apărute în „Chemarea” și în „Nouă revista română” încep să schițeze teritoriul și fenomenul poetic ce îi va consacră numele. Ț. experimentează acum, în poligon românesc, „mină” literară care, în faza ei de perfecționare, se va numi Dada. Recuzita simbolista utilizată anterior cu școlareasca docilitate și sârguința ia forma unor ținte de carton, pe care Ț. le brutalizează, cu o anume duioșie nostalgica totuși, fără a renunța integral la tristețile vagi. Ele caracterizează peisajul, păstrat în repere bacoviene: târgul provincial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
o cultivare propriu-zisă a unei conversații imaginare cu cititorul sau cu propria persoană, fie polemizarea indirectă cu diverse modalități de creație, cu tehnici aparținând unor curente literare. Astfel, chiar dacă Stelaru apelează de multe ori la recuzita romantică sau la cea simbolistă, el se distanțează polemic de acestea. Deschiderea poemului cu o negație este caracteristică pentru o astfel de frondă (oricât de dur ar părea termenul în cazul unora dintre poemele lui Stelaru unde opoziția față de lirica anterioară se exprimă voalat, el
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
XIX-lea (I-V, 1982-1986), Text, figură, coerență (1987), Semiotică și poetică (1992), La Terre et l’Écrit. De la découverte archéologique au texte scientifique et littéraire (Montbrison, 2000) ș.a. Volumul Teoriile simboliste românești va fi reluat și amplificat în Poetici simboliste în România și Franța (1999), unde V. dă o lucrare academică consistentă, cumpănit structurată și redactată cu rigoare. Cercetarea este una de erudiție, de recenzare și interpretare a informației. Deși obiectul ei ține în principal de istoria și teoria literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
ordonator și selectiv. Iar vastul său aparat bibliografic atrage luarea-aminte nu numai prin ceea ce nouă filologilor ne place să numim «acribie» exemplară, dar și printr-o neobișnuită «voluptate» științifică ce pulsează dincolo de slove”. SCRIERI: Teoriile simboliste românești, Timișoara, 1987; Poetici simboliste în România și Franța. Interferențe retorico-stilistice, introd. G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Livia Vasiluță, „Elemente lexicale de limbă vorbită în stilurile nonartistice ale limbii române literare din secolul al XIX-lea”, SCL, 1986, 4; Alexandru Ruja, Poetici simboliste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
simboliste în România și Franța. Interferențe retorico-stilistice, introd. G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Livia Vasiluță, „Elemente lexicale de limbă vorbită în stilurile nonartistice ale limbii române literare din secolul al XIX-lea”, SCL, 1986, 4; Alexandru Ruja, Poetici simboliste, „Paralela 45”, 2002, 3 289. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
G. Ibrăileanu, „o autoritate determinând un curent nou” potrivit principiilor de luptă socială ale lui C. Stere. În schimb, îi persiflează pe Mihail Dragomirescu și pe „secondantul” său E. Lovinescu, „veșnicul sburător literar” care a „născocit” noul gen de critică, simbolistă. În final, autorul crede a elucida absența unei noi generații de critici, fenomen „asupra căruia nu s-a gândit nimeni să-i analizeze motivele”, prin dispariția literaturii înseși: „Azi nu mai avem o literatură, ci un haos. Un poet azi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
1915), în care, pe lângă versuri, publică, la rubrica „Ecuații”, dense și entuziaste articole despre scrierile lui D. Anghel, Mihai Codreanu, Gala Galaction, Panait Cerna și, în special, despre profesorul său Ovid Densusianu. Promovând spiritul modernist, el crede că „poezia nouă”, simbolistă, aduce un plus de cunoaștere, printr-o mai profundă intelectualizare (lirica e „tăiată în cristalele fine ale gândirei”) și o maximă energizare a creativității, aptă să facă din vers „o apoteoză a vieții” (Reflexii în fața poeziei nouă, „Vieața nouă”, 1922
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
, publicație apărută la București, între 20 martie și 10 aprilie 1908 (în total trei numere), secretar de redacție fiind Ion Minulescu. Publicație simbolista, R.c. afirmă în articolul-program Aprindeți tortele!, semnat de I. Minulescu, intenția de se desprinde de linia tradițională și de a respinge academismul, în vederea impunerii unui nou mod de a scrie, proiect susținut de tinerii scriitori grupați în jurul ei. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289188_a_290517]
-
de seamă asupra ședințelor Societății (comunicări și discuții), unde sunt prezentate mai multe cărți sau teme: Râul Teodorescu, „Ringala”, dramă istorică în 5 acte de Victor Eftimiu, Paul I. Papadopol, Revista „Poezia” dirijata de Const. Ț. Stoika, Barbu Solacolu, Poezia simbolista din „Nouă revista română”, Dragoș Protopopescu, „Bisericuța din Razoare” de Gală Galaction ș.a. A.-M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288694_a_290023]
-
mișcare retractilă. Fără emfază, F. se confesează în poeme „simple”, poeme „pentru suflet chinuit”, cântece „fără melodie”. În spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri mari unei absențe. Lăsând în urmă vârsta (și maniera) simbolistă - sunt însă suficiente stihuri ce eșuează în evanescență și banalitate -, poemul confesiv, șoptit, ceda cu timpul pasul elegiei. Pentru cartea de versuri din 1943, Poeme pentru singurătate, pe care F. și-o ilustrează cu desene proprii, i se atribuie un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-apară ideală”, iar imagismul reificat abundă: „camee”, cupe de ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a mesajului fără răspuns, mistica Frumuseții, audiția colorată - „albastre duete de privighetori” -, dereglarea simțurilor cu „delir fantasmatic”, beție, veninuri, filtre erotice, nevroze, aiurări agonice florale ca la D. Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
XX-lea, la „Drum drept”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Năzuința”, „Viața literară”, „Teatrul de mâine” (Iași), „Revista noastră”, iar după război la „Sburătorul”, semnând un timp cu numele real, apoi cu pseudonimele Ada Umbră și - mai rar - Ada din Coștilă. Intimistă, vag simbolistă în expresie, pe alocuri cu ecouri din D. Anghel („Se duc și tufănelele precum / S-au dus și cei din urmă trandafiri”), incluzând și consonanțe cu lirica Elenei Farago, punctată ici-colo de articulări reflexive, poezia scrisă de U. se păstrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
sau altfel spus deformate și deformatoare. În scrisorile adresate lui Georges Izambard și Paul Demeny pe 1 și pe 15 mai 1871, sensibilitatea romantică a poetului este sesizabilă, însă ceea ce propune Rimbaud deschide către o sensibilitate și mai acută, cea simbolistă : „le Poète se fait voyant par un long, immense et raisonné dérèglement de tous les sens”. „Poetul se face vizionar ăvoyantă printr-o îndelungată, imensă și controlată dereglare a tuturor simțurilor”. (trad. mea, A.M.) Această dereglare sistematică a simțurilor se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]