434 matches
-
simbolist pur, care a fost Bacovia, după ce parcurge cartea ta? - La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 by http://confluente.ro/In_poezia_lui_bacovia_ploua_cu_soare_interviu_angela_monica_jucan_despre_optimismul_unui_poet_pesimist.html [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
de lei/ Liliacul nu mi-l iei./ Poți să-mi dai tu mii și sute/ Liliacul nu-l poți rupe./ Toată vara n-a plouat/Am muncit de l-am udat.” În literatura franceză liliacul apare în operele scriitorilor romantici, simboliști, suprarealiști etc. Scriitorul romantic Alfred de Musset în poemul-cântec „Bonjour Suzon” îi atribuie liliacului valențe diferite, acesta fiind un simbol al frumuseții feminine, inocenței, purității, al tinereții, bucuriei, al posibilității de retrăire a unei minunate povești de dragoste. În poemul
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1399648299.html [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 by http://confluente.ro/Marin_preda_si_era_ticalosilor_ion_ionescu_bucovu_1341664486.html [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
în revistele conduse de el. În „Chemarea” (1915) apare, pentru prima oară, semnătura T. Tzara. „Tristan” nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tânărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet „trist în țară". În același an, în Zurich
TRISTAN TZARA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Tristan_tzara.html [Corola-blog/BlogPost/366841_a_368170]
-
de băutură magică, apă vie, care ne scoală din morți. Constrângea vesului care încorseta ideile a fost luată de patima inimii care delirează liber. Lirismul în poezia de azi, liberă de încorsetări, capăta aspecte tragice, trece prin Baudelaire, prin toți simboliștii, prin postmoderni. De altfel de la Baudelaire încoace poezia universală si cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului toate agnoasele umanității și le-a pus pe scena vieții: iubirea, neliniștea
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia Din liră poate fi apropiată de Și dacă, iar Regret, de Pe lângă plopii fără soț. În timp ce la romanticul Mihai Eminescu, „Vom adormi sub înaltul, vechiul salcâm”, la simbolistul Bacovia, iubiții vor adormi înstrăinați prin cimitire, în timp ce toamna va plânge peste ei, ca în Să ne iubim. Jalea erotică este absolută și poetul nu găsește în sentimentul iubirii izvorul tămăduirii, al împăcării, așa cum se exprimă în Din liră. Asemenea
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/variante-bacalaureat-rezolvate-limba-si-literatura-romana-2/ [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
plecînd de la componenta lui lexicală. A apelat la termeni religioși, biblici, desprinși din liturghia ortodoxă, precum și la arhaisme frapante, combinate cu regionalisme ardelenești. Toate compun un limbaj intenționat regresiv, opus - instinctiv și programatic - limbajului neologic, neolatin pe care îl propuneau simboliștii din prima generație. Cufundarea intenționată în trecut prin cultivarea limbajului regresiv a configurat o anumită imagine a Ardealului; provincia natală a poetului ar fi cunoscut cîndva o „epocă de aur” a libertății și a eroismului, pierdute însă definitiv; acum în
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
sau Simptomatologia sănătății», Baia Mare, 2006 îți poartă numele. Ambele au titluri extrem de interesante. Ai vrea să le explici cititorilor noștri cum și de ce ai ales să vorbești despre optimismul unui pesimist? Ce răspunsuri te aștepți să descopere cititorul în dreptul acestui simbolist pur, care a fost Bacovia, după ce parcurge cartea ta? - La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Angela_monica_jucan_isi_gaseste_un_refugiu_in_cartile_pe_care_le_risipeste_.html [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
simbolist pur, care a fost Bacovia, după ce parcurge cartea ta? - La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Angela_monica_jucan_isi_gaseste_un_refugiu_in_cartile_pe_care_le_risipeste_.html [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
sau Simptomatologia sănătății», Baia Mare, 2006 îți poartă numele. Ambele au titluri extrem de interesante. Ai vrea să le explici cititorilor noștri cum și de ce ai ales să vorbești despre optimismul unui pesimist? Ce răspunsuri te aștepți să descopere cititorul în dreptul acestui simbolist pur, care a fost Bacovia, după ce parcurge cartea ta?- La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Angela_monica_jucan_isi_gaseste_un_refugiu_in_cartile_pe_care_le_risipeste_.html [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
simbolist pur, care a fost Bacovia, după ce parcurge cartea ta?- La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Angela_monica_jucan_isi_gaseste_un_refugiu_in_cartile_pe_care_le_risipeste_.html [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este
MARIN PREDA , LA 34 DE ANI DE LA MOARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1399886396.html [Corola-blog/BlogPost/350720_a_352049]
-
vremea a devenit mai interesant pentru mine să mă ocup de poeții care la rândul lor l-au influențat pe el: poeții clasici latini, Milton, poeții metafizici englezi și bineînțeles poeții francezi ai secolului 19, cum ar fi Baudelaire, Corbière, simboliștii etc. Cât despre alți poeți care m-au influențat, cred că orice poet bun pe care-l citesc îmi arată un nou mod de a exprima, de a privi și de a medita asupra existenței. Așa am fost toată viața
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
Voi sta la umbra albă // A mărului de april, // Visând la adevăruri de când eram copil // (Visând la adevăruri) În Colț de vis, motivul întoarcerii la vârsta candidă a copilăriei este reluat. Cuprins de dorul marilor călătorii care compensează, ca la simboliști, neajunsurile prezentului autohton, poetul se visează un peregrin zănatic, neostoit, care bântuie cu visarea țărmuri exotice din nord, cu fiorduri și burguri. Toate preumblările sunt însă doar iluzorii visuri: „Dar, ce păcat, e-o seară răcoroasă // Pleoapele mi se deschid
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Balansoarul_cu_vise_poeme_de_teodor_barbu_cronica_de_emil_istocescu.html [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
vrea îndrumător de școală și 9 înființează un obscur Cenaclu „Junimea”, care, cu tot zgomotul pe care încearcă să-l facă, trece aproape neobservat. Doar revista „Luceafărul” (1880 - 1919) iese din „devălmășie”, de numele ei fiind legat primul val al simboliștilor. Dar, mereu necugetat, de un egocentrism maladiv, după o lectură în Cenaclul „Junimiiˮ și relații protocolare cu Titu Maiorescu, Macedonski îl atacă vehement, ca și pe Alecsandri, de altfel, pentru că a acceptat Premiul Academiei (1882). Însă cea mai crudă nedreptate
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1488015719.html [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
de Decembrie, punând în lumină o dimensiune biografică și literară unică, în care viața și opera se întrepătrund, se intercondiționează și se completează, creionând, într-adevăr, profilul celui mai important „opozant” al lui Eminescu în epocă, precum și a celui dintâi simbolist și teoretician al simbolismului românesc. Credem că, după ampla monografie al lui Adrian Marino, ca și a paginilor dense și comprehensive ale lui Călinescu, Vianu, Vladimir Streinu, Caracostea sau Mihai Zamfir - ca să cităm doar câțiva dintre exegeții lui Macedonski -, cartea
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1488015719.html [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
la începuturi influența marelui înaintaș, apoi Octavian Goga sau Lucian Blaga nu ignoră nici ei lecția Eminescu, urmează apoi Bacovia, Arghezi și Ion Barbu care fac parte din aceeași „familie”, curentele care au urmat, semănătorismul și poporanismul și mai apoi simboliștii și postmoderniștii au ieșit și ei din mantaua poeziei eminesciene. Poetul Arghezi, după unii critici cel mai mare poet după Eminescu, s-a născut sub zodia genialității eminesciene. Deși a debutat sub auspiciile lui Macedonski, n-a recunoscut decât un
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1424251708.html [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Spre deosebire de parnasianism, simbolismul nu este preocupat de aspecte legate de perfecțiunea formei, ci de realizarea sugestiei. În această accepțiune, strict literară, eu înclin înspre simboliști, tot așa cum între cei trei tenori celebri (Plácido Domingo, José Carreras si Luciano Pavarotti), îl prefer pe Luciano Pavarotti pentru patosul vocii, chiar dacă este cel mai puțin cultivat tehnic dintre cei trei. Nu ceva perfect mă atrage, ci mai degrabă
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 by http://confluente.ro/Consuela_stoicescu_scrie_si_traduce_versuri_pe_muzica_de_vivaldi_si_debussy.html [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1401603350.html [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Marin_preda_si_era_ticalo_ion_ionescu_bucovu_1385047517.html [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
poetul se vrea îndrumător de școală și înființează un obscur cenaclu “Junimea”, care, cu tot zgomotul pe care încearcă să-l facă, trece aproape neobservat. Doar revista “Luceafărul” (1880-1919) iese din “devălmășie”, de numele ei fiind legat primul val al simboliștilor. Dar, mereu necugetat, de un egocentrism maladiv, după o lectură în cenaclul Junimii și relații protocolare cu Titu Maiorescu, Macedonski îl atacă vehement, ca și pe Alecsandri, de altfel, pentru că a acceptat premiul Academiei (1882). Însă, cea mai crudă nedreptate
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI, DE PROF.UNIV.DR.FLORENTIN SMARANDACHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1473340908.html [Corola-blog/BlogPost/383858_a_385187]
-
de Decembrie”, punând în lumină o dimensiune biografică și literară unică, în care viața și opera se întrepătrund, se intercondiționează și se completează, creionând, într-adevăr, profilul celui mai important “opozant” al lui Eminescu în epocă, precum și a celui dintâi simbolist și teoretician al simbolismului românesc. Credem că, după ampla monografie al lui Adrian Marino, ca și a paginilor dense și comprehensive ale lui Călinescu, Vianu, Vladimir Streinu, Caracostea sau Mihai Zamfir, ca să cităm doar câțiva dintre exegeții lui Macedonski, cartea
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI, DE PROF.UNIV.DR.FLORENTIN SMARANDACHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1473340908.html [Corola-blog/BlogPost/383858_a_385187]
-
întreabă: cine? Este o taină atât de mare însă prin cuvinte eul nopții bacovian dezvăluie: „E ora, de la care rămân închis - / O emoție... o amorțire...”, descrie în câteva cuvinte versificate o stare de trecere dintr-o dimensiune în alta. Marele simbolist român creează sugestii și dă imaginilor, aparent nelumești, împliniri reale. Însăși poezia sa este o împlinire a imaginii imaginate a anamnezei: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Anamneza_sentiment_al_retrai_stefan_lucian_muresanu_1382198440.html [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Ca fâșâitul fânețelor coapte, Ca liniștea stelelor clipind somnoroase în noapte, Ca foșnetul frunzelor galbene, ori Cum se stinge oftatul de noapte în zori; Cum și-a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent ori modern Peste care uitarea, liniștea se aștern; Dar se înscrie eternul clipa Când plină de gânduri întinde aripa; Cuvinte gândite, tăcute, șoptite - Căi neumblate, neștiute, nebănuite. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cuvinte șoptite / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cuvinte_soptite_george_nicolae_podisor_1326611926.html [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
ce deopotrivă-l vrem, Mă plânge!...Altfel, te bluestem! Receptarea lui Baudelaire în România pătrunde destul de timpuriu în literatură. Primul care se oprește asupra operei lui a fost Titu Maiorescu, îndemnând pe Eminescu și Caragiale să traducă din el. Apoi simboliștii ieșiți de sub autoritatea lui Macedonski îl citesc în original. Atitudini lirice, metafore, versuri trec de la Baudelaire în poeziile splendidei generații a lui Ion Minulescu,după care la Arghezi și Bacovia. Volumul lui Ion Pillat tradus din Baudelaire ni-l aduce
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1412621169.html [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]