4,326 matches
-
naționale. Pe această direcție, în seria "Muzica contemporană românească", o recentă producție discografică în variantă CD este dedicată ciclului integral al celor patru Simfonii de Cornel Țăranu. Ne este revelată o experiență de aproape trei decenii în domeniul genului de simfonie. Este, în adevăr, vorba despre o adevărată retrospectivă a simfonismului acestui temeinic creator, acestui temeinic gânditor în domeniul formelor, a mijloacelor; este un gânditor ce evaluează eficiența acestor mijloace în scopul definirii unei comunicări ce se așează în buna tradiție
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
natură neoclasică, este una constructivă, este - cum menționam - atașată conceptului de gândire simfonică. Ideile sunt pregnante, sunt concise, dispun de consistența ideatică, se supun unui travaliu complex dar nu prolix. Dedicată memoriei lui George Enescu, prima lucrare de acest gen - Simfonia "Brevis", scrisă în urmă cu patru decenii - etalează preocupări comune în epocă, preocupări legate de material și de construcție, de utilizarea procedeelor variaționale; în epocă, a fost criticată punându-se în discuție anume "nocive influențe occidentale"; ...căci tânărul creator avid
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
criticată punându-se în discuție anume "nocive influențe occidentale"; ...căci tânărul creator avid de cunoaștere, de experiment, propunea valorificarea mijloacelor atât în domeniul serialismului muzical cât și a modalismului. După un deceniu și jumătate, pe aceași direcție a exemplului enescian, Simfonia a II-a "Aulodica" reia cu consecventă orientare conceptul de heterofonie într-un cadru de exemplară economie a mijloacelor; lirismul - de filiație populară - emana din zona cântecului lung, a doinei, și cunoaște accente tragice; tema-semnal, de la începutul lucrării, are un
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
tema-semnal, de la începutul lucrării, are un rol important în economia acestui opus pe parcursul căruia relația dintre libertate și maxima economie a mijloacelor se manifestă drept un principiu de consecventă gândire componistică. Scrisă în urmă cu mai puțin de două decenii, Simfonia a III-a "Semne" etalează tentația ludică a pendulării între rigoare și libertate, între sunet determinat și cel nedeterminat. Structura mare a întregii deveniri simfonice este aceea a clasicei forme de sonată; o anume filieră enesciană este revelată dată fiind
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
simfonice este aceea a clasicei forme de sonată; o anume filieră enesciană este revelată dată fiind predilecția pentru evoluțiile polifonice cărora li se alătură tehnica variațională. Închinată memoriei celui care a fost compozitorul Mihai Moldovan, cea de-a IV-a Simfonie, "Ritornelles" - lucrare terminată la sfârșitul anilor '80 - se înscrie în zona căutării sintezelor pe terenul unor formule arhetipale ce pot defini aspecte ale dramaturgiei muzicale.
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
dispariția lui Sir Yehudin Menuhin, Gidon Kremer rămâne astăzi unica mare personalitate atașată cauzei promovării creației enesciene în contextul internațional al valorilor contemporane. Nu trebuie uitat, în contextul internațional al circulației actuale a valorilor discografice cea mai importantă ediție a simfoniilor enesciene aparține Orchestrei Naționale Radio aflate sub bagheta dirijorului Horia Andreescu; ...seria celor șapte CD-uri o datorăm unei minunate inițiative, unei bune colaborări stabilite între Casa engleză de discuri �Olympia" și Casa �Electrecord" din București. In sfârșit, zilele trecute
George Enescu - 121 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14882_a_16207]
-
la Radio, au sărit doi dintr-o mașină și m-au invitat la Securitate. "Domnule Elenescu" - că securiștii nu spuneau "tovarășe" - "trebuie să veniți cu noi." Le-am zis: "Eu vin, dar pe scenă mă așteaptă 200 de oameni" - pregăteam Simfonia a IX-a, care are și cor - "și dacă nu ajung acolo, mâine o să auziți asta la Europa Liberă!" Atunci s-au speriat, s-au uitat unul la altul (când sunt doi, nici unul nu are încredere în celălalt) și au
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
se putea învăța foarte multe. Dan Constantinescu avea pentru studiul compoziției și hrănirea imaginației creatoare o metodă originală: analiza unor lucrări mai slabe ale marilor compozitori, care presupunea însă cunoașterea marilor "șlagăre" ale repertoriului simfonic sau cameral. Astfel, am analizat Simfoniile a II-a și a III-a de Șostakovici și Prokofiev, Concertul pentru Ondes Martenot și orchestră de Jolivet, cele trei piese pentru două piane acordate la sfert de ton unul față de celălalt de Ives și multe altele. După ce se
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
mereu cu temele făcute. Revin la metoda de compoziție descrisă mai înainte, care mi se pare extrem de instructivă și constructivă. Pe de o parte, studentul percepe faptul că drumul componistic este un urcuș continuu, și că pentru a ajunge la Simfonia a V-a, de pildă, Șostakovici sau Prokofiev au trebuit să rateze în câteva rânduri, lucru de care nici măcar un Beethoven nu a fost scutit. Acest aspect ar trebui să încurajeze studentul la a evolua permanent și îi oferă de
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
prin aceasta se umanizează. Secundarul ceasului se dizolvă în pulsul inimii. "Inima nu e ceas, iar bătaia ei nu are nimic de-a face cu ticăitul ceasului". (Jünger, 182) Și în celelalte lucrări de pe disc - L'Éternel Rétour, Florilegium și Simfonia a III-a - se observă preferința Doinei Rotaru pentru revenire. E o modalitate de a îmbrațișa, de a se întoarce asupra interiorității și a cuprinde într-un arc întreaga durată. Revenirea dă speranță, chiar siguranță și încredere, și oferă posibilitatea
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
ea cu premeditare ori din instinct (scriind romanul așa cum se înfiripă, ceea ce ar fi răspunsul cel mai plauzibil, dar, sper eu, nu singurul)? Nu mă preocupă foarte tare chestiunea genurilor. Așa cum nu ne așteptăm ca un compozitor să scrie doar simfonii ori doar opere, și scriitorul trebuie să exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționați hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
recita chiar autorul sau amicii noștri, actorii. Până în clipa de față nu-mi dau seama, dacă acestea erau cu adevărat versuri bune, deoarece erau prea profund legate de amintirea noastră despre acele timpuri. Noi receptam Manifestul uman ca pe o simfonie a răzmeriței, ca pe o chemare la nesupunere: Ies în piață Și orașului îi asurzesc urechile Cu strigătul meu de disperare..." răsunau versurile deasupra pieței Maiakovski, ca și cum, acolo și în acel moment a fost găsit tocmai cuvântul necesar poetului. În
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
mișcare, adorând acțiunea pentru că aceasta îi conferă șansa să poarte el însuși pământul. Întotdeauna afabil, dar "prins", exuberant, dar "orientat", Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism învârtit de o cheie fermecată, fără rest disponibilă. Poate și de aceea, simfoniile sau concertele instrumentale născute sub bagheta sa împrăștie energii torențiale, răspândesc furtuni magnetice, topesc blazarea din sufletele ascultătorilor, impunând anodinului cotidian suportabilitate. Dirijând, Ovidiu Bălan pare a ne spune că paradisul muzicii este totuși cu putință.
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
Agarici și Paul Basacopol. Cam ezitant, corul de femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură sensibilă și totodată bine controlată. Prestația lui ne lasă să întrevedem un foarte promițător dirijor de operă și
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
înlănțuit numeroase ansambluri, de la două până la 9 voci soliste cântând simultan și chiar în măsuri diferite (polimetrie!!) ca să nu mai vorbim de celebra Fugă finală a întregului ansamblu. Fără îndoială, conducerea sa dinamică a transmis discursului impulsul energetic necesar și simfonia a fost foarte prezentă, chiar prea, obligând cântăreții la efort sau pe alocuri acoperindu-i. Echilibrul între fosă și scenă se poate remedia pe parcurs, și este important cu atât mai mult cu cât scriitura instrumentală este extrem de plastică, mobilă
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
are capătul de drum în Nichita Stănescu, la care regăsim, uneori de nerecunoscut, "prelucrate", ca și originale, toate formele curentului, de la sugestiile simboliste de început la metafora bizară a avangardiștilor. Cel mai neobișnuit lucru este că acest final glorios al simfoniei moderniste a părut (și mai pare) o renaștere a poeziei noastre după colapsul realist socialist. Remake-ul (cum l-a numit Cărtărescu) modernist a fost interpretat ca un pionerat. S-ar crede că toți poeții care marchează o epocă pățesc la
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
opoziția și vechea moștenire, să constituie în permanență pentru ziarist subiecte ce trebuie scrise numai cu acid sulfuric. Altfel, Amărîtul de ziarist va fi convocat în fața areopagului. Aici i se vor rosti "frumoase declarații de dragoste și iubire." Izvorîte din simfonia grotească a rinocerilor Asemănătoare Evadărilor de pe cruce... Nelu Sutimănescu În "România literară" nr. 2 din 15-21 ian. 2003 am descoperit două greșeli: pag. 16 - Nu se poate "peripatetiza în Jardin de Luxembourg, în ore târzii de noapte" pentru că, întotdeauna, acest
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14126_a_15451]
-
reflexul ei eteric, prelungirea în ne-formă". Asistăm, așadar, prin intermediul mirosului, la o insurgență împotriva formei. E denunțată fățiș "libertatea fricoasă a formelor" (Măști putrede). Simțul tactil se dezice de sine: "mîinile își scutură senzațiile/ mîngîind o blană de vulpe" (Simfonie neagră). Sau cu un plus de sarcasm: "tu pozezi trei ore pe zi/ în atelierul pictorului orb/ ce pipăie formele/ sînii umflați de emoție/ nările inventariază culorile/ amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
iar referințele sunt rodul unor preferințe personale. În ceea ce privește referința auditivă, se poate vorbi chiar despre existența unei false "bibliografii vizuale": începutul Sonatei în La major de Mozart va deveni pentru unii (cei mai mulți) "muzica din reclama de la Connex", semnalul introductiv al Simfoniei a V-a de Beethoven devine "muzica din reclama «Petrom. Esența mișcării.»". Desigur, e în primul rând o problemă de educație și de cultură generală. Dar rezultatul e cert: referința și sensul originar se pierd, iar noul sens nu există
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
unde ș-au gătit, că noi avem altă treabă, să bem, astăzi". Și-i rădicară de-i duseră în pușcărie și domnul au rămas cu boierii toți de au șăzut la masă toată ziua până noaptea...". Dar, ca în vestita simfonie (în cazul nostru am putea vorbi mai mult de o sonată), destinul implacabil se anunță prin bubuitul amenințător al tobelor, de data asta salve de tun, mai bine zis prin defecțiunea tragerilor din momentul înscăunarii: "însă două tunuri s-au
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
din arsenalul tehnic al acestei muzici, desigur. însă, în opinia noastră, muzica lui Ștefan Niculescu s-ar putea defini mult mai bine prin termenii de "omofonie" sau "armonie" decât prin cel de "eterofonie". Ceea ce au în comun Ison II, Cantos, Simfonia a II-a, Deisis, Litanii, Undecimum nu este eterofonia, ci gândirea armonică și, de aici, controlul permanent al dimensiunii verticale în orice fel de structură muzicală, fie ea monodică, polifonică sau chiar eterofonică. Nu hybris-ul eterofonic primează în această
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
această muzică: ca agent al plenitudinii și bucuriei, ca imagine a Divinității, ca promisiunii a Judecății, ca salvare și reîntoarcere în matca originară. El adoptă, pe rând funcții de "liman" (Cantata a III-a), de "soclu" (Ison II), de "hierofanie" (Simfonia a II-a, Omagiu lui Enescu și Bartók), de "vox Dei" în chip de coral (în Invocatio, Deisis, Litanii). Modalitate de relaxare după tensionare și de relansare a fluxului muzical, unisonul nu poate fi despărțit de antipodul său, agregatul cromatic
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
prieten, grafician de real talent emigrat în America, pățit și el: „Fiindcă vecinii mei puseseră muzică de petrecere la maximum aseară, am scos pe balcon boxele, mi-am îndesat vată în urechi și am pus, dată de asemenea la maximum, Simfonia a 5-a de Beethoven. După zece minute, s-a produs o linișe de catedrală în tot blocul și am putut astfel să mă odihnesc...”. Idealist și încăpățînat (ca destui alți intelectuali “neînregimentați” care continuă să nu abandoneze corabia în
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
transilvănean din epoca a trăit la Sibiu, Tâlmaci, Sighișoara și a scris pentru uzul bisericii sale traseul obișnuit al cantorului de provincie. Două arii sacre demonstrează asimilarea aprofundată a rețetelor verificate, însă fără personalitate pregnanta. Mult mai interesantă se anunță Simfonia a VI-a de Andreas Schencker; el a activat la Viena și Paris că instrumentist în cele mai renumite ansambluri ale timpului, sub conducerea lui Rameau și Gossec. S-a făcut remarcat și în calitate de compozitor. Cercetările muzicologului Vasile Tomescu în
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
el a activat la Viena și Paris că instrumentist în cele mai renumite ansambluri ale timpului, sub conducerea lui Rameau și Gossec. S-a făcut remarcat și în calitate de compozitor. Cercetările muzicologului Vasile Tomescu în bibliotecile franceze au adus la lumină Simfoniile, încredințate spre introducere în circuitul concertistic, lui Andreescu, care a și prezentat patru dintre ele. Elegantă liniei, transparentă armoniilor ce amintesc pe alocuri de Rameau, dublarea Menuetului îl situează pe Schencker printre "micii maeștri ai fazei ascendente a clasicismului, de
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]