1,315 matches
-
înfricoșătoare ca frumusețe. Încerc să-mi imaginez aceste statui în diverse săli cu diverse spații. Nicicum nu reușesc să le văd întemnițate între ziduri. Iată aici, spre exemplu, oricît de remarcabilă a fost grija organizatorilor de-a le crea un simulacru spațial, această împresie de întemnițate te urmărește. Moore a creat niște opere ce te obligă să le visezi dincolo de falsul decor al pereților. Gîndirea cuprinsă în ele solicită într-un fel de implorare imensitatea naturii. Sînt făcute să trăiască libere
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
despre cum o înscriseseră mai tîrziu în partid și a cîștigat și ea un salariu la oraș cu care ne ținuse, pe mine și pe fratele Matei, în absența nebunului de taică-meu, pe la alte școli." E, de fapt, continuarea simulacrelor de dinainte, periculoase tocmai prin aerul lor de respectabilitate domestică: "Mă revoltau cumplit ifosele ei de intelectuală în fața unor gospodine, cu toată terminologia aia tehnică prețioasă, dar pe care, trebuie să admit, o stăpînea fără cusur, destul ca s-o
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
moarte poate fi păstrat întocmai în cazul universului mediatic în care trăim azi. Imaginația noastră ne furnizează imagini vii, numai că ele sînt copleșite de șuvoiul imaginilor moarte venite din afară. Urmarea e că gîndirea noastră sucombă sub influența unui simulacru de gîndire, industria imaginilor, pe care noi, creînd-o în afara noastră, am lăsat-o să se prăbușească asupră-ne. Iar dacă la Wittgenstein evaziunea în imagini era una terapeutică, la noi aceeași evaziune seamănă cu o absorbire într-un vortex în interiorul
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
descompunînd strategiile comode ale criticii, chiar tinere, cu implicată convingere afirmînd forța noii literaturi ignorate, cu acribie demontînd mecanismele stereotipiilor naționale, cu distanță judecînd strategiile de autoconservare ale predecembrismului literar. Cu alte arme decît cele ale unui Ciprian Șiulea (Retori, simulacre, imposturi) sau Sorin Matei (Boierii minții), dar cu la fel de multă inteligență, Radu Pavel Gheo își face, ca și aceștia, o marcă identitară din zguduirea poncifelor de toate zilele ale unui mediu cultural nici mai bun, nici mai rău, în esența
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
prin teza sa radicală (lichidatoristă) ne-a surprins, cât prin faptul că este lipsit de rigoare. Or tocmai rigoarea era, printre altele, însușirea pentru care revista noastră i-a premiat, dacă dl Șiulea își mai amintește, volumul de debut Retori, simulacre, imposturi. Iar acum ni se înfățișază cu acest text lipsit de rigoare, împiedicat la tot pasul în contraziceri și pe alocuri, încă mai rău, lipsit de bună credință. Recurge, de pildă, la clișeul populist cu cheltuirea "banilor publici", când se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
Deschiderea spre literal a devenit, astfel, experiența supremă în măsura în care ea rămînea singura experiență posibilă a literaturii. Apariția literaturii "pure" are consecințe asupra reprezentării realității în mediile intelectuale și artistice. Cea mai importantă se traduce prin dispariția ierarhiei platoniciene a realităților: simulacrul nu se mai opune realității (conceptului) în măsura în care textul, și mai apoi imaginea, s-au autonomizat și nu mai comunică subordonat. De-abia de acum înainte se va putea vorbi despre o realitate a literaturii, literară - literală va spune Gleize - a
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
cu forma în sine a teatrului, o negare a dreptului de existență a acestei specii literar-vizuale care parodiază neîncetat viața reală. O subtilă parodie a parodiei, monotonă prin chiar statutul ei de inutilitate. E negarea teatrului ca teatru și denunțarea simulacrului ca simulacru. Citez iarăși din articolul Simonei Popescu: Și-a gîndit teatrul ca pe o glumă, ca pe un bobîrnac dat Ťteatrului eternť sau Ťtheatruluiť (cum cred că i-ar fi putut spune, așa cum zicea Ťrhomanť sau Ťphoezieť cînd devenea
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
în sine a teatrului, o negare a dreptului de existență a acestei specii literar-vizuale care parodiază neîncetat viața reală. O subtilă parodie a parodiei, monotonă prin chiar statutul ei de inutilitate. E negarea teatrului ca teatru și denunțarea simulacrului ca simulacru. Citez iarăși din articolul Simonei Popescu: Și-a gîndit teatrul ca pe o glumă, ca pe un bobîrnac dat Ťteatrului eternť sau Ťtheatruluiť (cum cred că i-ar fi putut spune, așa cum zicea Ťrhomanť sau Ťphoezieť cînd devenea ironic)". O
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
putut fi difuzată și vândută în întreg tirajul, și așa redus la numai 600 de exemplare. S-a ordonat blocarea restului de exemplare în tipografie și retragerea imediată din circulație de câtre Siguranță și distruse. În asemenea împrejurări, în urma unui simulacru de proces, la 5 septembrie 1942, prin sentința de condamnare a Curții Marțiale nr. 5115 (rămasă definitivă în urma respingerii recursului din 17 februarie 1943), Sergiu Filerot a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională pentru instigare publică (art. 327, Cod
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
esențiale: ,ce rezistă dintr-o jumătate de secol de literatură?" (p. 36) și ,cu ce și cum ne înscriem în contextul general românesc?" (p. 34). O critică literară basarabeană nu putea exista fără o literatură basarabeană (fie ea și un simulacru), o literatură nouă, născută din constrângerile bolșevismului: va fi literatura sovietică moldovenească. Situația era mai ingrată decât ne putem închipui, pentru că întemeierea acestui monstru ideologic-cultural se realiza prin două traume: ruptura de identitatea românească și ruptura de propriul trecut. Mutilarea
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
și mai departe decît psihanaliza, sexologia a teoretizat imanența sexualității: corpul ca ,ultimă instanță a metafizicii", dar, incapabil de mărci identitate esențiale, un semnificant absolut. Neîncrederea în realitatea durabilă a sentimentelor a transformat sexualitatea în propriul ei semn, devenind un simulacru: procrearea a fost înlocuită cu ,obligația orgasmului": , Iubirea ia locul datoriei morale, iar plăcerea erotică ia locul iubirii." Iubirea este acum necesară, neapărat reciproc erotică și repetitivă, adică contingentă, confluentă (Giddens) și tranzientă. Sfîrșitul unui tip de comunicare înseamnă, în
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
le distila după o rețetă proprie. Un spirit totalizant, cu apetit realist și metafizic, care însumează pe un același plan realul și imaginarul, dar care, printr-o similară pendulare, se exprimă ,plenar" tocmai în fragment și fragmentarism. Cunoscutele fracturi editoriale (simulacrul de carte Familia Popescu din 1987, volumul drastic cenzurat Cuvânt înainte din 1988) intră cu o tristă ironie în acest relief scriitoricesc accidentat, contextul neprielnic întâlnindu-se cu texte parcă mereu scrise și reluate, continuate și întrerupte, structuri formale și
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
le practica regizorul prin anii '90. Teza din spatele acestui lungmetraj nu e însă una nouă: Godard e critic la adresa mediului în care se manifestă: producția cinematografică. Are multe să îi reproșeze, de la secularizarea imaginii, la falsificarea amintirilor, până la statutul de simulacru á la Baudrillard. Oricum, până la urmă, era tot un film care merita să fie "deschidere de festival".
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
zilei, încît, fără cît de puțină dușmănie, campionii germanismului și ai francismului, sub îndemnul unui amor propriu copilăresc, se băteau pentru motivuri de nimic, și pot zice mai mult pentru plăcerea de a practica duelul" (Nicolae Bălcescu în Moldova, 1862). Simulacru de duel Uneori, "plăcerea de a practica duelul", cum o numea Vasile Alecsandri, se materializa prin plăcerea de a-l mima. Se pare că tinerii români erau atrași de duel, dar nu prea cutezau să-l practice. Se maimuțăreau, totuși
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Se pare că tinerii români erau atrași de duel, dar nu prea cutezau să-l practice. Se maimuțăreau, totuși, duelîndu-se "fără gloanțe". Boierul fanariot Nicolae Suțu, viitorul mare logofăt al Moldovei, a relatat în memoriile sale un astfel de straniu "simulacru de duel" (este chiar expresia lui), petrecut în 1822 la Brașov. Acolo se refugiaseră familiile boierești din Muntenia, amenințate de dezordinea instaurată în 1821 de eteriști și de panduri, dar și de turcii veniți să-i reprime. Avînd 24 ani
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
care trăiește și conștientizează problemele timpului său. Chiar dacă trecută prin filtrul culturii, poezia Suzanei Filip este ancorată în existență și eul producător are o identitate socială deductibilă: femeia celibatară de 30 de ani, sigură intelectual dar nesigură identitar, alienată de simulacrele societății, suportă cu greu convențiile sociale. Televiziunea, profesia și cultura, starea civilă, religia, genul, fiecare dintre acestea alterează percepția unui eu și așa fragil și dezorientat ("masa informă de Ťproblemeť care sunt eu"). Inadaptarea și criza existențială sunt, astfel, evidente
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
cultura, starea civilă, religia, genul, fiecare dintre acestea alterează percepția unui eu și așa fragil și dezorientat ("masa informă de Ťproblemeť care sunt eu"). Inadaptarea și criza existențială sunt, astfel, evidente la trei nivele: ca stil de viață, televiziunea oferă simulacre ale realității chiar mai presus de imaginație, în timp ce societatea subjugă economic ("ne risipim/ între programe zapăm corporațiile își dispută/ puterea noastră de cumpărare", "televizorul s-a golit și acum trăim în el"), celibatul femeii îi este indus de către prejudecățile comunității
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
altfel, se întâlnește de mai multe ori. Unul scrie despre Leipzig, orașul de carton, celălalt despre o gospodărie de hârtie. Aici este și de căutat diferența fundamentală dintre cei doi. Dacă Mircea Horia Simionescu își asumă integral tehnica pastișei, a simulacrului, a ficționalizării totale, Tudor Octavian rămâne foarte aproape de verosimil, nu recunoaște construcția textuală împingând povestirile, dincolo de insolit, înspre satira socială cu pretențiile realismului. Dacă Mircea Horia Simionescu se joacă și inventează textul ingenios, scrisul arătându-se până la urmă gol în măsura în care
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
a lungul șoselei, pe vreo doi-trei kilometri. Era război, punctul central al serbării a fost o piesă într-un act, o feerie unde, cu genunchiere de staniol, o coadă de mătură transformată în lance și ținută pe braț, cu un simulacru de coif pe cap, interpretam rolul Geniului Roman, în care calitate adresam României, întrupată de o fecioară din rândurile noastre, brunetă și, cum spunea poetul, cu rușinea zugrăvită pe obraz încurajări în situația destul de îngrijitoare în care se afla, sub
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
reale» în semn” (Oct. Soviany), conform aceleiași “poetici textualizante”, o atestă toate poemele acestei cărți. Dimpotrivă, numita “dizolvare” în semn a “realului” e doar manifestarea unei soluții ficționale a crizei/absenței de real, cu întreg transferul de energie pasională către simulacrul textual, cu conștiința dureroasă a unei grave frustrări: “apetența pentru real” glisează, de fapt, silnic, spre o lume a lui ca și cum, inventată, dar alimentată mereu de obsesia “realului”: “când mă trezesc dimineața / înainte ca lumina / să-mi taie ochiul în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mâini și de picioare. Putea expune doar foile puricate în prealabil de cerberii cabinetelor oculte. Numai ceea ce avea stampilă oficială pe margine îi îngăduia contactul cu auditoriul. Întreg ritualul retoric care-l făcuse celebru, se derula acum în gol, un simulacru de continuitate. Apariția în public, cu mare pompă nu erau altceva la urma urmei decât o umilire a marelui om, forțat să se supună unui canon venit de sus. Nimic nu simbolzia mai trist situația de dependență decât postura în
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
Aici viața se bea și moartea se uită!"; cât protest mai rămâne după acest strigăt al conștiinței damnării, al surprinderii mistuirii, al anestezierii iluziilor? Ruga este un gest recurent, dar tot mai brutal, adresat unui Dumnezeu de cârpe, inventat, un simulacru divin aproape idol, ba chiar, la un moment dat, ruga nici nu mai este asumată individual: "și azi dârdâi de oroare când trebuie să mă rog. / și mă rog tot mai greu, simțurile s-au tocit. / trebuie pedepsite cu înmiită
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
de a cerceta, de a citi și scrie, odată cu pierderea libertății, acolo în temnița comunistă am descoperit, în singurătatea celulară și apoi alături de alții, împreună cu alții, posibiltatea meditației, a reflecției, a comunicării, a învățării și predării. Nu era acolo un simulacru de școală, de universitate. Ne lipseau prea multe pentru a simula măcar viața universitară. Și, totuși, am regăsit acolo formele elementare, primitive ale spațiului universitar. Un spațiu a cărei îngustime, parcelare celulară, despuiere de orice mijloace îmi amintea acele conventicule
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
realitate indigestă, mințit zi și noapte de toți cei din jur, Ceaușescu s-a condamnat singur la psihoză. Scena finală m-a lăsat cu o întrebare greu de rostit, dar care într-o bună zi tot trebuia pusă: dacă înaintea simulacrului de proces care i s-a organizat, dictatorul ar fi fost supus unui examen psihiatric, ar mai fi putut fi oare inculpat? “Autobiografia” e un film pe care nu-l veți uita ușor. :: acesta este al doilea dintre cele trei
Autopsia veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82556_a_83881]
-
de 29 de ore de zbor de Moscova, într-un lagăr de muncă în care i se interzice orice fel de activitate intelectuală, al șaptelea an dintr-o pedeapsă de opt ani. De curand a fost inculpat într-un nou simulacru proces în care riscă o sentință de 20 de ani. Este evident că Puțin se teme de popularitatea pe care fostul oligarh a câștigat-o de când se află în pușcărie. Dacă și-ar recapătă libertatea, acesta ar adună în jurul său
Scrisorile lui Hodorkovski by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82600_a_83925]